61 matches
-
să continue fără complexe linia Arghezi-Mateiu Caragiale" (p. 139). Sunt cel puțin două lucruri, în această frază complicată, cu care nu pot fi de acord. Primul e acela că un scriitor (în speță, Eugen Barbu) ar rămâne în percepția publică imutabil, neschimbat, la nivelul celei mai bune percepții despre cea mai bună dintre scrierile sale: adică, imaginea lui Eugen Barbu s-ar fi impus definitiv cu Groapa, ca o imagine favorabilă pe care nimic nu ar mai fi putut-o clinti
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
probleme ridică, dincolo de evenimentul editorial în sine, acest volum abia ieșit la lumină? În prefață, Ruxandra Cesereanu îl numește, cu o frumoasă formulă, "carte încuibată", rezultată din preschimbarea aproape alchimică a unui volum tipărit, așadar - prin forța lucrurilor - definitiv și imutabil. Mi se pare că aici stă nuanța esențială, mai degrabă decât într-un creuzet sau într-un atanor. Foarte tânăr și foarte spornic în scris, Andrei Codrescu trăia, la acea dată, euforia ideii de publicare. Se pregătea pentru debut pe
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
de exemplu în chestiunea liceității împrumutului cu dobândă). De cealaltă parte nu mai este suficient nici cum făceau papii secolului XX în problema contracepției sau a inseminării artificiale să deducem soluții din ideea unei naturi esențiale a ființei umane, considerată imutabilă și comună: dreptul natural. Mai degrabă, pentru toate problemele și conflictele complicate, trebuie să căutăm pe pământ soluții mereu noi și diferite, care să se adapteze din când în când situației și să fie elaborate deseori într-un joc de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
adapteze din când în când situației și să fie elaborate deseori într-un joc de echipă cu experții celorlalte domenii. În orice caz, astăzi o etică rațională nu mai poate presupune acceptarea pasivă a unui sistem de norme eterne, fixe, imutabile, transmis de cei care ne-au precedat. Trebuie găsită soluția care ține cont atât de dezvoltarea istorică a normelor morale, cât și de diversitatea lor culturală. Normele fără o situație concretă, în realitate sunt goale, dar situațiile fără norme sunt
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
afle omul în totalitatea lui. Eu m-am abținut mereu de la o formă sau un cadru de bază fixe, îndeosebi pentru celebrarea euharistiei. Totuși spațiul, timpul, ceremonia, veșmintele și gesturile, cântecele și formulele recitate nu sunt deloc constante intangibile și imutabile, ci variabile ale liturghiei. Din principiu nu folosesc nici o formulă în care nu cred și aș sfătui pe orice paroh să facă astfel (având o anume toleranță pentru cântecele tradiționale). Criteriul meu nu este arbitrar: textele trebuie în primul rând
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
la rândul său are o notă în acest sens în faimosul său jurnal: "Pot încă să simt o oarecare mulțumire pentru o atlfel de operă...dar voi fi fericit numai atunci când reușesc să aduc lumea în sfera purității, adevărului, a imutabilului" (25 septembrie 1917). Acesta este idealul tuturor artiștilor și sper ca volumul meu să ajute la înțelegerea acestui fapt. Desigur, știm cu toții că nimic nu ne poate asigura că x sau y îi va face pe oameni să își trăiască
Rob Riemen „Educația este noblețea spiritului“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7582_a_8907]
-
generație în generație”, un microcosmos rural imaginat în secolul al XIX-lea ca păstrător idilic al valorilor tradiționale, contrapus ideologic lumii moderne a marilor orașe, a industriei și a tehnicii; această contrapoziție la dezrădăcinarea rurală exacerbează rădăcinile ce se vor imutabile, identitatea rasialpopulară, „sângele și pământul” care se vor regăsi în ideologia nazistă, astfel încât primitoarea casă natală se transformă într-o amenințătoare și regresivă închidere față de ceilalți și de lume. Idila sigură și protectoare, continuă cercetătoarea, poate deveni preocupantă și sufocantă
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
respectarea „legii lui Blanchot” impune actului scrisului o consecvență și totodată un principiu normativ), rămâne remarcabilă puterea de sugestie a acestui experiment: oricât și-ar dori-o, amintirile nu sunt niciodată cu totul autonome față de prezent, nu sunt, așa-zicând, „imutabile”. O dispoziție mai proastă își poate lăsa amprenta afectivă asupra unei scene vechi de câteva decenii, modificându-i acesteia, dacă nu chiar datele factuale, măcar aura. Sunt puțini autorii care, în orgoliul lor, sunt dispuși s-o admită. Și sunt
Radiografia unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3393_a_4718]
-
a vedea aici o emanație poetică directă și, ca atare, produsul unei inspirații instinctive. Sub raport tematic, Poeziile de până azi (anul 1983) ale lui Adrian Păunescu sunt unitare și alcătuiesc o lume închegată, cu câteva idei la originea ei imutabilă”. Iar eu pot să afirm, (fiindcă l-am cunoscut personal din anul 1956) că genialul poet Adrian Păunescu a fost „Flacăra vie a generației de aur” a fost Omul de înaltă omenie, purtătorul stindardului culturii românești, a fost prietenul tuturor
FESTIVAL NAŢIONAL DE MUZICĂ FOLK ADRIAN PĂUNESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368564_a_369893]
-
a vedea aici o emanație poetică directă și, ca atare, produsul unei inspirații instinctive. Sub raport tematic, Poeziile de până azi (anul 1983) ale lui Adrian Păunescu sunt unitare și alcătuiesc o lume închegată, cu câteva idei la originea ei imutabilă”. Iar eu pot să afirm, (fiindcă l-am cunoscut personal din anul 1956) că genialul poet Adrian Păunescu a fost „Flacăra vie a generației de aur” a fost Omul de înaltă omenie, purtătorul stindardului culturii românești, a fost prietenul tuturor
LICEUL TEORETIC TUDOR VLADIMIRESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369023_a_370352]
-
de economisire de 18%, care se convertește automat în investiție netă. Cât e de plauzibilă această situație? Răspunsul depinde de ipoteza cheie - rata constantă - capital/output. Poate fi aceasta o ipoteză rezonabilă? Dacă interpretăm rata capital/output ca o constantă imutabilă -independentă de mărimea forței de muncă - aceasta ar însemna că forța de muncă nu are nici o contribuție la creșterea produsului național. Capitalul este singurul factor rar de producție. Dar știm că munca este un factor de producție, deoarece are un
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
în timp, adică reprezentarea acestuia ca al unui substratum al determinărei empirice de timp în genere, care rămâne pe când toate celelalte se schimbă. (Timpul nu se scurge, ci în [el] se scurge esistența celor schimbăcioase. Așadar timpului, care însuși e imutabil și rămâitor, îi corespunde în fenomen ceea ce-n esistență persistă, adică substanța, și numai asupra acestei substanțe se poate constata după timp consecutivitatea sau simultaneitatea fenomenului). 4. Schema cauzei sau a cauzalității unui obiect în genere este acel real care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în revoluție a condus la ceea ce era atroce. (Charles Read) ["EXISTĂ PRINCIPII ÎN POLITICĂ?... "] 2257 Există principii în politică? Mult timp s-a tăgăduit aceasta si se contestă încă. Cum se observă, s-ar putea abstrage principii generale fixe și imutabile din fapte variabile ale căror cauze sânt adesea accidentale și ale căror urmări înșeală atât de des prevederile cele mai legitime chiar? Și, dacă am ajunge a stabili principii de acest soi, ce aplicare am putea face, când acelaș eveniment
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
că orașul și oamenii, cu tot ce au ei profund și frumos, nu se vor schimba niciodată: pe bună dreptate, se vor îmbunătăți doar condițiile lor economice și culturale, care nu înseamnă nimic față de adevărul preexistent și care, minunat de imutabil, modelează gesturile, privirile, atitudinile corpului unui bărbat sau al unui băiat. Orașele se terminau cu bulevarde mari, înconjurate de case, vilișoare sau blocuri mari, populare, zugrăvite în „culori dragi și-ngrozitoare”, care înaintau adânc în zona rurală: imediat după capul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în care „sensibilitatea estetică suferă variațiuni destul de apreciabile”, meritând, ca atare, a fi cercetate de istoria literară; neexistând o „știință a literaturii” în sens pragmatic, ci numai o „istorie a ei”, aceasta din urmă nu va relaționa valorile la un „imutabil ideal estetic”, ci le va raporta la „momentul istoric, adică la congruența tuturor factorilor sufletești ce i-au determinat stilul”. Metoda, succint definită astfel în primele pagini ale Istoriei literaturii..., relua în linii mari principii enunțate în Istoria civilizației române
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
modul de a aplica principiile sociale coprinse În constituțiune, sunt mai greu de format, de multe ori sunt efectul evenimentelor petrecute În mai multe zeci de ani.”) În acest context, grupările politice existente erau departe de a fi „adevărate partide”, „imutabile ca și principiile ce reprezintă”; ele apăreau, mai degrabă, ca rezultate ale asocierilor personale . Delimitarea de perspectiva partinică și, implicit, evitarea asumării unei identități par să transpară clar din textul boerescian. Contextualizarea politică a discursului oferă Însă importante nuanțe: ministru
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
se revendica și În mod explicit de la „știință” În luările sale de poziție. Într-o polemică purtată cu Petre P. Carp În 1876, privind rolul economiei politice, Boerescu manifesta un atașament clar față de scientism: „Sunt, d-lor, legi fixe și imutabile, după care societatea și omul Își reglează toate faptele și activitatea sa productivă [...]. Variate pot fi aceste fapte, prin care omul crează și consumă avuția; dar toate se conduc cu niște legi care nu se schimbă nici cu oamenii, nici
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
pentru exhaustiv, cartea riscă să fie citită doar ca o bogată colecție de strălucitoare fărâme. Or, miza lui H.-R. Patapievici este mult mai mare. Autorul începe, abrupt, prin povestirea mutației epistemologice produse de modernitate: transferul atributelor tari ale ființei imutabile (Dumnezeu) asupra naturii trecătoare (creația). Fixând data de naștere a modernității în secolul al XVII-lea, când cunoașterea tehnică devine „noua divinitate” a științelor, H.-R. Patapievici nu discută complexitatea preistoriei acestui moment, cu excepția referinței la Abélard (1079-1142) sau Guillelmus
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
drept obiect al unei cunoașteri cu caracter sțiințific, în contrast cu acea pretinsă cunoaștere despre o lume transcendentă, pe care pretinde să ne-o ofere metafizica clasică: Dar această țară este o insulă, pe care natura însăși a închis-o în hotare imutabile. E țara adevărului (un nume fermecător), împrejmuită de un ocean vast și furtunos, adevăratul sediu al iluziei, unde multă ceață deasă și multe stânci de gheață care se topesc repede prezintă aspectul înșelător de țări noi, ispitesc continuu cu speranțe
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
crede Kant, ci este știința prin excelență. Căci în timp ce obiectul științelor se schimbă continuu, odată cu extinderea experienței, obiectul metafizicii va fi dat odată pentru totdeauna de vreme ce rațiunea pură „este o insulă, pe care natura însăși a închis-o în hotare imutabile”. Spre deosebire de științele bazate pe experiență, metafizica, o dată aflată în posesia firului conducător și a metodei adecvate, ar putea ajunge în scurt timp la rezultate definitive. Este ceea ce Kant va afirma, cu deplină încredere, încă în „Prefața” la prima ediție din
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
poate rămâne ascuns, ci este pus în lumină de către rațiunea însăși de îndată ce am descoperit principiul comun 80. Supoziția că ceea ce Kant a numit rațiune pură - ansamblul conceptelor și principiilor ce fac posibilă experiența - ar fi „o lume închisă între hotare imutabile” și, în acest sens, dat o dată pentru totdeauna, s-a dovedit, desigur, a fi o nouă iluzie și tot așa și supoziția că metafizica, în sensul CRP, ar putea ajunge în scurt timp o știință pe deplin încheiată. Semnificativă din
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
liberi” (In 8,32). Cine se aventurează în lumea exegezei știe că unele convingeri destul de firești pot fi clătinate. Ceea ce părea de neatins se arată deodată fragil. Adevărata credință este însă o căutare permanentă. Nu poate fi confundată cu certitudini imutabile, în special cu formulări care nu pot epuiza conținutul experienței în general și al experienței de credință în special. Dacă Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al adevărului și al libertății, nu avem motiv să ne temem că vom „pierde” ceva
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
întrucât aceasta nu este ceva spontan, ci un demers speculativ. Deja presocraticii erau interesați de identificarea acestui aspect al acțiunii teoretice. Dialectica este un ulterior element esențial; ea indică mișcarea sufletului care se ridică de la experiența supusă schimbării, la adevărul imutabil, circumscris de tensiunea dintre existență și idee. Acest adevăr, cunoscut ca fiind de derivare platonică, indică direcția fundamentală a gândirii grecești, îndreptată spre transcenderea devenirii, spre idealizarea totalității formale. De aici ia naștere acel ideal teoretic înțeles ca efort de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
început de viață nouă (cf. Rom 6,13), sau ca o reluare a dialogului. 2.3.3 Reluarea dialogului Dialogul pe care omul îl întrerupe poate fi reluat. Aceasta este o posibilitate permanentă oferită omului din partea lui Dumnezeu. El este imutabil și veșnic milostiv, pentru că nu „funcționează” după „înțelepciunea lumii”, pentru care dreptatea sa ar fi o „nebunie” (cf. 1Cor 3,19), ci oferă șansa perenă omului de a se întoarce la pacea cu El. Omul, la rândul său, liber și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
care este semănată este necultivat sau nu este potrivit s-o primească. Cuvântul este, în el însuși, demn în mod infinit: „Nimic nu-l poate infirma. Primit sau respins, nici nu câștigă și nici nu-și pierde valoarea, care rămâne imutabilă nemișcată în orice situație; nu omul este acela care determină valoarea autocomunicării lui Dumnezeu; dimpotrivă, autocomunicarea lui Dumnezeu este aceea care determină exclusiv valoarea omului”. Acest gând umple inima omului de neliniște și de responsabilitate pentru că nu trebuie să abuzeze
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]