68 matches
-
artistului este să scoată la iveală nu doar schimbările estetice, ci și pe cele existențiale sau sociale. În legătură cu conținutul și ideologia acestui tip de artă, profesiunea de credință a artistului însuși este cea mai concludentă: Pielea nu mai este bariera imutabilă care conține și definește corpul în spațiu. În schimb, devine locul unei transformări continue. În timp ce încercăm să ținem pasul cu consecințele amețitoare ale acestui proces în desfășurare, este imperios să abordăm în mod egal emergența biotehnologiilor care operează sub piele
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
urmă animalele, înlănțuire în timp absolut necesară, pentru că viața la scara animală superioară este de neconceput fără existența etapelor intermediare. Dar această evoluție privește viața în ansamblul ei, fără ca ea să depășească cadrul strict al speciei care este imuabilă și imutabilă, așa cum o demonstrează faptele de observație, genetica și logica științifică. Ceea ce se reproșează tendențios creaționismului științific ar fi, în opinia lui Raven și Johnson, următoarele: - Nu ar fi susținut de nici-o observație empirică. Ori creaționismul demonstrează clar că lumea viețuitoare
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ceas dedus"), prin care o realitate nouă, imprevizibilă ia naștere. Spațiul operei este un locus mirabilis, un "espace milieu", cum ar spune Henri Focillon 28, între formal și informal, totdeauna în stare de transformare (în actul lecturii), care ascunde calitatea imutabila a unui adevăr mai înalt. Simbolul, căruia, la Poe, îi corespunde "the mystic or the undercurrent of meaning" [misticul sau curentul subteran al sensului]29, mijlocește transformarea, prin intermediul analogiilor, care unifica; în el, dimensiunile spațiale și temporale ale obiectelor se
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Și oroarea precisă, fără drept de apel, care se Întindea prin veacuri și prin istorie, lungă ca un bulevard Între două drepte paralele foarte lungi, triste. Certitudinea grafică ce rezuma toate ororile, poate fiindcă nu exista decât o singură oroare, imutabilă și eternă. - Chiar nu-ți amintești de mine? Necunoscutul părea dezamăgit. Dar nimic din el nu-i era familiar lui Faulques. European, a conchis, cercetându-l mai Îndeaproape. Vânjos, ochi albaștri, mâini puternice. O cicatrice verticală peste sprânceana dreaptă. Un
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de metoda lui Proust. Primul paragraf descrie, am spus deja, reveria scriitorului întors "pentru a nu știu câtea oară", după obișnuita călătorie cu trenul, "în fața brazilor casei natale", unde retrăiește senzația ieșirii din timp și din sine, stimulat de "aspectul imutabil" al locurilor și de "fibrele încă vii ale vieții de odinioară". Memoria afectivă (și, o dată cu ea, imaginația creatoare) nu se declanșează, deci, pe neașteptate, sub imperiul "miresmelor" inefabile de altădată. Procesul reamintirii lasă aici mai curând impresia unui act reflex
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nu prea era un credincios ortodox convins, dar ideile acestea de ordine ierarhic? ? i na? iune s�nt apropiate de conceptele Bisericii ortodoxe. Pentru el, acest proces de formare a na? iunii este o for?? a naturii ? i este, prin urmare, imutabil ? i indestructibil. Dup? p? rerea lui Iorga, civiliza? ia se men? ine prin libertatea acordat? acestui proces organic s? dea na? tere unui suflet ? i unei mentalit?? i na? ionale, deoarece aceste spirite na? ionale diferite constituie baza armoniei internă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
imens cîmpul de aplicabilitate. Ea se exercită atunci asupra domeniului lui mai mult sau mai puțin, completat însă cu polul lui absolut. Ea devine instrumentul necesar, dar nu suficient de acces spre realul total, spre domeniul mutabilității împreună cu Principiul lui imutabil. Pentru Platon, alegerea filozofică se face între adeziunea la un adevăr particular sau parțial (acesta sau acela, după cum este pe moment util, așa cum fac sofiștii) și adeziunea la adevăr în totalitatea lui, în ordinea lui integrală. Filozoful alege întregul cu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
societății, decât dacă sunt unite cu spațiul identității individuale.” Utilizarea măștii în cadrul diferitelor ritualuri a avut un caracter cultual, ca instrument de uz religios, la fel ca în folosirea imaginilor imagines maiorum, care sunt și personae. De asemenea, masca stabilește imutabil identitatea purtătorului în momentul în care se transformă în personaj divin sau uman. Pe de altă parte, termenul de persoană, este probabil derivat din Phersu, nume etrusc al zeului morților, asemenea lui Dionisos, zeul măștii, de unde rezultă că este un
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
timp? 2. Viziunea tomistă despre natură Toma de Aquino vorbește despre natură în sens dublu: generic, cu referire la înclinațiile comune animalelor și specific, referindu-se la om ca ființă rațională. După concepția doctorului angelic, principiile raționale ale lucrurilor sunt imutabile, în cazul nostru este imutabil „ceea ce pentru noi este natural, deoarece aparține aceleiași noțiuni de om” (de exemplu, omul este un animal). În schimb sunt mutabile „lucrurile care urmează natura” (de exemplu dispozițiile, acțiunile). Este de menționat că insistența enciclicii
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
natură Toma de Aquino vorbește despre natură în sens dublu: generic, cu referire la înclinațiile comune animalelor și specific, referindu-se la om ca ființă rațională. După concepția doctorului angelic, principiile raționale ale lucrurilor sunt imutabile, în cazul nostru este imutabil „ceea ce pentru noi este natural, deoarece aparține aceleiași noțiuni de om” (de exemplu, omul este un animal). În schimb sunt mutabile „lucrurile care urmează natura” (de exemplu dispozițiile, acțiunile). Este de menționat că insistența enciclicii asupra legii naturale se bazează
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
comun, celebrat În jurul unui unic altar (Tucidide, VI, 54, 6), la Olimpia, dimpotrivă, erau șase altare pe care se sacrifica În cinstea lor (Pindar, Olimpice, X, 43-39). De aceea, nu este improbabil ca numărul doisprezece să fi constituit un grup imutabil, mai mult decât zeitățile care, adunate, erau mereu aceleași, orientate aici spre o funcție colectivă condensată În număr. b) Universul și timpul eroilor Pe un plan inferior, aproape la jumătatea drumului dintre oameni și zei, dar În legătură constantă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Canacexe "Canace". Însă acestea sunt fapte exilate și proiectate Într-un trecut Îndepărtat, „vremea străveche”, Înțeles ca timp al mitului. Fără să se mai poată repeta În prezent, miturile au contribuit la formarea realității, consolidând-o și făcând-o imutabilă. În același timp, transferând orice vină În acel trecut, ele lasă să izvorască ordinea Într-un prezent echilibrat. Încălcarea legii, alterarea legăturilor familiale și sociale, frângerea tabuurilor, canibalismul sunt modele ce nu trebuie urmate, fiind relegate Într-un timp și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și agonistica. Olimpian și misteric, la urma urmelor, nu reprezentau două sisteme cultuale alternative și opuse, ci erau mai curând două orientări ale acțiunii rituale, amândouă funcționale În cetate. Cultul olimpian avea totuși ca obiect pe zeii Olimpului și organizarea imutabilă a cosmosului; cultul misteric dovedea, În schimb, o atenție deosebită pentru destinul omului și pentru integrarea lui În realitatea culturală a cetății; adică Îl sustrăgea condiției naturale de a fi generat de un genos pentru a-l introduce În dimensiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doar pe cele principale -, formulează acea doctrină care va reprezenta una dintre axele de susținere ale culturii și spiritualității lumii antice. În ea, noțiunea fundamentală de Logos, ca principiu care pătrunde totul, și ideea conexă de providență universală, destin (heimarmène) imutabil și forță conducătoare a Întregii structuri cosmice și a vieții omenești, configurează un cadru În care universalismul și individualismul Își găsesc fundamentul și justificarea teoretică și, totodată, impulsul decisiv pentru realizarea lor practică. În fața unei unice puteri divine stă individul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru funcționarea armonioasă a Întregului. Așadar, individualismul și cosmopolitismul se contopesc În unitate asemenea fațetelor unei singure medalii și, În timp ce primul exprimă tipul ideal al Înțeleptului, liber În mod suveran În dimensiunea sa lăuntrică, În măsura În care acceptă liber să urmeze legea imutabilă a Logos-ului, cel de-al doilea se realizează pe deplin În activitatea practică la care același Înțelept este chemat Într-un angajament În viața socială impus de aceeași forță divină conducătoare, Întregul ordonat, a cărei funcționare cere activitatea sârguincioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Isrutis", pentru a deveni asemănători lui În Înțelepciune (Gimbutas, 1974). Perechea Diëvas-Vëlinas este deci comparabilă cu cei doi zei suverani din panteonul vedic, Mitraxe "Mitra" și Varuña: unul solar, celălalt nocturn; binevoitor unul, celălalt amenințător, unul apărător al ordinii cosmice imutabile (să ne gândim la cultul lui Diëvas și la anotimpuri), celălalt expert În practici magice Înfricoșătoare și având o Înțelepciune Întunecată. Știm de la Simon Grunau că prusacii aveau un zeu, Patolloxe "Patollo", reprezentat ca un bătrân cu Înfățișare lugubră și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
liberi” (In 8,32). Cine se aventurează în lumea exegezei știe că unele convingeri destul de firești pot fi clătinate. Ceea ce părea de neatins se arată deodată fragil. Adevărata credință este însă o căutare permanentă. Nu poate fi confundată cu certitudini imutabile, în special cu formulări care nu pot epuiza conținutul experienței în general și al experienței de credință în special. Dacă Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al adevărului și al libertății, nu avem motiv să ne temem că vom „pierde” ceva
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
24. Iorga nu prea era un credincios ortodox convins, dar ideile acestea de ordine ierarhică și națiune sînt apropiate de conceptele Bisericii ortodoxe. Pentru el, acest proces de formare a națiunii este o forță a naturii și este, prin urmare, imutabil și indestructibil. După părerea lui Iorga, civilizația se menține prin libertatea acordată acestui proces organic să dea naștere unui suflet și unei mentalități naționale, deoarece aceste spirite naționale diferite constituie baza armoniei internaționale. Din moment ce națiunea se bizuie pe aceste idei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]