195 matches
-
modernă a Otiliei, G. Călinescu depășește stereotipia personajelor feminine din proza românească, contribuind la ascensiunea spectaculoasă a unor eroine moderne în primplanul romanului interbelic. - VARIANTA 12 SUBIECTUL I (30 de puncte) (Virgil Mazilescu, prefață) 1. sinonime neologice: vechea - perimata, vetusta, inactuala; ademenesc - tentează, seduc. 2. Absența majusculelor în textul citat este o formă emblematică a distanțării de poetica tradițională, motivată de intenția de a înlocui vechile convenții (genul liric semnalat prin convenționala majusculă la începutul fiecărui vers, prin paginarea speci fică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
are conștiința că știe ce sînt obiectele și de aceea poate fi sigur de ceea ce spune despre ele. De fapt, denumirile sau numele sînt elemente ale limbii, cu o evoluție relativ independentă în raport cu realitatea, astfel încît evoluția cultural-lingvistică a făcut inactual un cuvînt precum uric, înlocuindu-l cu act, deși obiectul a rămas actual. În alte situații, precum ilustrează cuvîntul rost, deși conținutul s-a schimbat în timp, forma lingvistică a rămas aceeași, dezvăluind numai specialistului metamorfoza produsă. Cert este că
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de militant pe baricadele modernității, ca și al poeziei lui, ne obligă, astăzi, săl situăm. „Substanța adevărată a psihologiei poetului - scrie criticul - se poate descifra În Restriști: un suflet timid, nostalgic, sentimental, răvășit, descompus, suflet legat de țară, de pămînt, inactual, inutil, cu voinți dizolvate În veleități, cu entuziasmuri puerile, gingaș și pretențios, concepînd de altfel și meschinăria, dar inapt În a o realiza sau dîndu-i, fără să vrea, o candoare ce o face inocuă; suflet moldovenesc, adică slav, risipit de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ci o încercare de punere la punct a celei contemporane. Se refuză tiparele de creație, încadrarea în anumite clișee menite să asigure o literatură "de succes"157. E un refuz al epigonismului ("nu invocăm formule consacrate și autoritare, oricât de inactuale sau prestigioase ar fi") și o pledoarie pentru arta autentică, care nu devine modalitate de propagandă a unor idei sau instrument în atingerea altor scopuri. Ideea nu e nouă, dar se cere reafirmată, "Cerem artei să exprime viața și omul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
termen primar primește o determinare gramaticală și, cu această determinare gramaticală implicită, este redat din nou lexicului"261. În mod concret, există trei tipuri de structuri paradigmatice secundare: modificarea, determinarea și compunerea 262. Dintre acestea, modificarea "corespunde unei determinări gramaticale "inactuale", adică unei determinări care nu implică o funcție specifică (în frază) a termenului primar modificat". Așa se întâmplă, de exemplu, în cazul diminutivelor, al colectivelor sau al verbelor derivate cu prefixe (casă - căsuță, a vedea - a prevedea etc.). În schimb
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
paradigmatice "secundare", care "corespund domeniului tradițional al formării cuvintelor". În cadrul acestui domeniu, Coșeriu a înlocuit terminologia canonică (derivare - schimbare a categoriei gramaticale - compunere) printr-o nouă trihotomie: modificare - dezvoltare - compunere 390. Astfel, din perspectivă integralistă, modificarea "corespunde unei determinări gramaticale "inactuale", adică unei determinări care nu implică o funcție specifică (în enunț) a termenului primar modificat" (ex.: casă [subst.] - căsuță [subst.]). În schimb, dezvoltarea "corespunde unei determinări gramaticale care implică o funcție specifică a termenului primar în enunț" (ex.: frumos [adj.
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
încercase să mă ucidă, despre faptul că intenționam să intru și să ies din casa lor oricând aș fi avut chef și despre viața secretă și liniștită pe care o vom duce împreună. Multe dintre cele cuprinse în scrisoare deveniseră inactuale în urma mărturisirii lui Perry și a morții lui Titus; mi-am dat seama cu amărăciune de acest lucru și eram pe cale să o distrug, totuși, am hotărât să o recitesc mai întâi. Însuși faptul de a fi luat din nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Antim Ivireanul) un orator vibrant, cu reușite memorabile în latura evocatoare. Util multora (studenți, asistenți, profesori din învățămîntul secundar), I.D. Lăudat n-a beneficiat - pe cît se aștepta - de gratitudinea acestora. De aceea, cîteodată se simțea „un om rău înțeles”, inactual, neglijat. în nu puține din scrisorile sale foșnesc umbrele nemulțumirilor și mustește amărăciunea. „Ne-au uitat toți cei care ne cunoșteau”, mi-a declarat odată. Eu am devenit corespondentul său deoarece, spre deosebire de alții dintre foștii săi studenți ajunși în presă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
curând toxic, și aș recomanda mai mult calm, mai multă reținere, câteva momente de singurătate pe zi. Cum spunea George Călinescu, câteva momente de inactualitate. Suntem prea actuali. Trebuie să fii, spunea Călinescu, măcar o oră pe zi singur și inactual. Or, la fluxul de informație care vine peste tine, lucrul ăsta a devenit tot mai greu. Și o virtute. A.V. Există în Iași, la fel ca în alte centre culturale din țară, câteva "suferințe ale culturii", cum frumos și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
gata se îndepărtase de rădăcinile cultului, atât de familiar străbunicilor noștri. Etica ne preocupa doar cu titlu de provizorat. Cum puteam deveni mai buni sau cum s-ar înmulți virtutea - aceste întrebări ni s-au părut foarte curând niște dileme inactuale și neîncăpătoare pentru amfiteatrele universității. Impudoarea curiozității, teama narcisistă de eșec, pasiunile dialectice, vanitatea jargoanelor - toate astea ne-au slăbit elanul. Am făcut pe propria piele experiența caleidoscopică a modernității. Arderea de tip religios a grupului de prieteni s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
relativizată de însăși trecerea timpului - poate servi, în imensa ei neutralitate, oricăror interese ideologice. Chiar redusă la tăcerea zguduitoare a unor cifre sau statistici, istoria reclamă contextualizări și dezbateri. Pentru cei care caută în istorie date, iar nu semnificații, Considerațiile inactuale ale lui Nietzsche rămân o lectură obligatorie. Dacă negoțul zilnic cu necunoscutul prilejuiește atât aforismul agnostic, cât și pariul pascalian, istoria poate deveni suportul oricărui argument metafizic. Istoria este oglinda vie a posibilității - o noțiune pe care Kierkegaard o considera
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și solicitările ce pornesc de la aceste probleme" (s.n. Filozofia ca știință riguroasă, p. 72). 53 În ciuda faptului că, așa cum am mai văzut (cf. I, nota 2), "prezentul are tendința de a se dogmatiza", el este "instabil", "precar", "fluid" și devine "inactual", conform "legii evanescenței" a lui Fr. Paulhan (M. Florian, Recesivitatea..., II, p. 353). 54 Imm. Kant, Prolegomena..., p. 52. 55 M. Florian, Recesivitatea..., II, p. 353. 56 V. Tonoiu, op. cit., p. 172. 57 M. Riedel, op. cit., p. 130. 58 Ibid.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
obiect absent. În acest sens, apare noțiunea de memorie-imagine, care poate fi concepută fie drept imagine, fie imagine a unui obiect, sau o copie a unui original. Memoria aristotelică, susține Bloch, se bazează pe ceea ce s-ar putea numi senzație inactuală prin care obiectele amintite, dar absente, devin prezente, astfel încât "imaginea-memorie trebuie să ne arate asemănările cu un eveniment trecut"86. În acest sens, memoria se referă la un prezent care a fost inclus la un anumit moment într-o definiție
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Numeralul multiplicativ este evitat uneori prin combinații cu numeralul adverbial, care nu cuantifică direct grupul nominal: de trei ori prețul, în loc de: prețul întreit. 2.1.3. Numeralul distributiv poate realiza, contextual, cuantificarea nedefinită: Dar câte o experiență "exotică", mici aventuri inactuale cu autori mai puțin frecventați nu pot dăuna nimănui (A. Pleșu, Despre îngeri: 51 și în CLRA). 2.1.4. Tiparul de construcție în care expresia fracționară este atașată grupului nominal prin prepoziție: reducere de 30% alternează, în presă și
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
ce îi trăda proveniența. Văd limpede, de parcă aș mai ține în mână acea jucărie adaptată, urgent, mersului istoriei, locul gol, urât, „cicatricea”, și realizez că băiețelul de patru ani, de atunci, pricepea exact necesitatea îndepărtării unui simbol devenit, peste noapte, inactual și indezirabil, semnificația gestului prin care se operase extracția „nasturelui” de metal. Se schimbase, încă o dată, administrația, regimul, orânduirea... * Când l-am văzut pentru prima oară pe unchiul Coca? Cred că prin 1942, noi locuiam, pe atunci, în satul Caracurt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sintagmă care i-a iritat pe unii, fapt ce a stârnit, ca efect, și iritarea altora. Se pornește de la citarea lui Virgil Nemoianu, cu imperativa solicitare de a ne despărți de Eminescu, în pandant cu Horia Roman Patapievici pentru care inactualul poet "joacă rolul cadavrului din debara", fără a-l neglija pe Neagu Djuvara, cu "sfatul de a nu mai fi retipărită" proza politică a poetului, sau pe Andrei Pleșu, venind cu soluția de a se crea o "tăcere purificatoare" în jurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de vreme ce găsea timp și dispoziție să mă oprească din drum pe mine, plutonierul, de la treburile mele, parcă oricum mai absor bante, ca să stăm la taifas pe scările Comandamentului Armatei a II a, pălăvrăgind Îndelung și fară rost pe vagi și inactuale chestii culturale, de care ținea să mi se arate tare preocupat. La fel cum, câțiva ani după război, aveam să-l Întâlnesc, În toiul crizelor financiare din acel timp, ca secretar general la fi nanțe, În cabinetul său capitonat și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ajutându-l totuși, În chip larg și prietenesc, dar neprimindu-i, În schimb, pe Safta florăreasa. ...Dar revista - la a cărei existență, târâș grăpiș, redacția ei continua să aibă un rol destul de șters, ca și colaboratorii ei cu scrisul lor inactual, ca și Înfățișarea ei caducă, ca și abo nații ei tot mai rău-platnici - capătă, dintr-odată, o față nouă dato rită unei Întâmplări, mai precis unei excursii pe la Întreprin derile balneare din Govora și Călimănești cu un grup de ziariști
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
creștine Împotriva păgânismului. 3) La obiecția lui Ipatie al Edessei, care refuza să recunoască vechimea corpusului În fața monofiziților, care o susțineau, Stăniloae răspunde: scrierile lui Dionisie n-au avut o circulație foarte răspândită până În secolul al VI-lea, din pricina caracterului inactual al teologiei pe care o răspândeau. Difuzarea lor s-a făcut doar În cercuri restrânse de intelectuali. 4) În ce privește impactul monahismului cu forma mentis a autorului corpusului, Stăniloae susține că ar fi putut exista o formă de monahism incipient, Înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
istorie a literaturii concepută ca atare, acoperă prin studii autonome secolul al XIX-lea în cvasitotalitatea lui, iar din secolul al XX-lea selectează principalele valori. Astfel, Alecsandri ca descriptiv e un prilej de a defini distanța dintre actual și inactual, cu precizarea că memoria acționează în două moduri: „a recunoaște pur și simplu că ceva s-a întâmplat în trecut” și „retrăind trecutul cu accentul lui particular și caracteristic”. Filosof al culturii, el nu omite să sublinieze dimensiuni ale spiritualității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
de ea ca și noi, o „vizitează” din când În când, iar unirea lor târzie Într-un stat amplu, unitar, precum și diferențele abrupte economice și psihologice Între Nord și Sud o explică cumva. 3 Această temă - a identității naționale - pare inactuală azi, În ochii multor cetățeni persuadați că toate relele vin dintr-o proastă gerare a economiei și administrației. Ea a fost „maculată” de fostul dictator și apoi, după revoluție, folosită de unii politicieni lacomi sau inabili. Ea va reveni Însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai puțin interesată de valorile trecutului și mai mult de „eficiență” și așa-zisa „comunicare” - „comunicare” care În termeni rentabili și macro-organizatorici se numește „globalizare” - sau că alții, tineri sau mai puțin tineri, „le-au uitat” sau li se par inactuale! Și, doi - pentru că aceasta este strategia mea și În operele mele de ficțiune, În romane, unde această modalitate de a „resuscita banalul” pentru a crea un cadru „excepționalului” și „semnificativului, expresivului” este o regulă de bază. În romanul realist, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
brutal ignorate sau negate; sau, printr-o stratagemă mai rafinată, selectate doar acele opere și nume care trăiseră și creaseră la marginea scenei și gloriei literare sau cele care practicaseră o literatură parabolică În siajul etern apolitic, etern actual și inactual al suprarealismului! 7 Dansul, beția, desfrânarea! Iată cele trei fețe, aspecte, „moduri”, semne, stări ale dionisiacului, de care vorbeam mai sus. Desfrânarea - evident, la sensul propriu, adică trecerea, uneori grosolană, peste limitele convențiilor sociale, poate chiar și umane, nesocotirea acelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
que les autres à percevoir et à saisir son temps.” „Cel care, într-adevăr, aparține timpului său, adevăratul contemporan, este acela care nu coincide cu el insusi, nici nu aderă la pretențiile sale și se definește, în acest sens, ca inactual ; dar tocmai din acest motiv, tocmai prin acest ecart, prin acest ana- cronism, el este mai capabil decât ceilalți să perceapă și să înțeleagă timpul său.”(trad. mea, A.M.) Într-un fel sau altul, contemporaneitatea este o formă paradoxală de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Iorga, Vălenii de Munte, 1934; Jurnal (1876), îngr. și pref. Liviu Papuc, Iași, 2001. Repere bibliografice: I. G., Amintiri de la serata Reuniunii femeilor din Cluj, F, 1904, 50; Elie Dăianu, Ioan Artemie Anderco, LU, 1905, 2; D. D. Panaitescu, Carnet inactual, București, 1970, 132-140; M. Ursuțiu, Arhiva Anderco de Homorod, Cluj, 1972; Dicț. lit. 1900, 37-38; Dicț. scriit. rom., I, 66-67; Simion, Ficțiunea, III, 55-59; Faifer, Pluta, 132-135. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285348_a_286677]