73 matches
-
proprii, descătușând bucuria de a se afla mereu în dialog, a se consuma, uneori cu rezultate surprinzătoare, într-o causerie al cărui singur adevăr beneficiar e posteritatea. Jean Cocteau remarcă undeva că după ce sunt primate”scrisorie încep a trăi în inactualitate “, dar că ele dau la iveală” ca prin minune o actualitate cu totul nouă“. Nimeni nu bănuia că prozatorul Kogălniceanu va supraviețui prin misivele berlineze de la 18 ani, cunoscute numai de familie, și nu prin temerarele lui tatonări epice. În
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM, DE AL.FLORIN ŢENNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 by http://confluente.ro/Epistola_ca_literatura_post_festum_de_al_florin_tenne.html [Corola-blog/BlogPost/360863_a_362192]
-
proprii, descătușând bucuria de a se afla mereu în dialog, a se consuma, uneori cu rezultate surprinzătoare, într-o causerie al cărui singur adevăr beneficiar e posteritatea. Jean Cocteau remarcă undeva că după ce sunt primate”scrisorie încep a trăi în inactualitate “, dar că ele dau la iveală” ca prin minune o actualitate cu totul nouă“. Nimeni nu bănuia că prozatorul Kogălniceanu va supraviețui prin misivele berlineze de la 18 ani, cunoscute numai de familie, și nu prin temerarele lui tatonări epice. În
EPISTOLA CA LITERATURĂ POST FESTUM de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/Epistola_ca_literatura_post_festum.html [Corola-blog/BlogPost/360807_a_362136]
-
nu a vorbit niciodată de Eminescu ca despre un cadavru. Dimpotrivă! De câte ori i se pune în seamă o asemenea enormitate, în joc e o răstălmăcire ordinară. În textul său (publicat în revista Flacăra nr. 1-2, 2002, p. 86 și intitulat „Inactualitatea lui Eminescu în Anul Caragiale"), Patapievici spune că în cultura postmodernă care domină universitatea românească de azi, Eminescu a ajuns să fie considerat învechit și să fie tratat ca lucrul acela de care te rușinezi și pe care vrei să
Gabriel Liiceanu, reacție după ce Nicolae Breban a spus că el și Horia Roman Patapievici ar trebui împușcați by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102009_a_103301]
-
Patapievici despre români și dragostea de țară: Totuși, referitor la dragostea de țară, în "Zbor în bătaia săgeții" spune că În 2008 declara că dragostea de țară Despre limba română: Istoria românilor: Cultura românilor: Un pasaj referitor la Eminescu din "„Inactualitatea lui Eminescu în anul Caragiale”", nu conține o condamnare a sa, ci a celor care, din motive „progresiste” (adică "oportuniste"), se dezic de modelul său cultural , În ziua alegerilor prezidențiale din 2009, ziarul spaniol La Vanguardia a publicat un interviu
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
se compunea mai ales din nume proprii, cît mai sonore și mai exotice. Critica maioresciană nu mai era demult la modă în Europa, argumenta Gherea, pentru că între timp critica europeană, în special cea franceză, devenise "eminamente științifică" (Asupra criticei, 1887). Inactualitatea lui Maiorescu ar fi fost dovedită mai ales de lacunele sale de informație; ca să-l contrazică pe el, Gherea, în materie estetică, Maiorescu ar fi trebuit să-i citească mai întîi pe Fechner, Bain, James Sully, Hirth, Grant Allen, Veron
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
adevărat. Autorul articolului, în entuziasmul lui mereu viu pentru Cioran, așa de strălucit ilustrat de eleva cu pricina, pleacă însă de la o premisă falsă: ca să dovedească interesul tot mai mare pentru scepticul nemoderat de la Rășinari, îmi reproduce câteva cuvinte despre inactualitatea acestuia pe care nu le-am rostit, nici scris. Le-a auzit la Târgul Gaudeamus, cu ocazia lansării celor două volume Cioran de la Humanitas, din gura Mirelei Nagâț, ca un vag și fără context citat. Nu e prima dată când
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
chinul românului este să-l pui să construiască o catedrală. Cât privește satul, lăudatul sat românesc, spațiu al veșniciei, el este pentru fiul preotului din Rășinari dovada întârzierii în istorie, a unui handicap teribil, e semnul suspendării și al unei inactualități substanțiale. România trebuie, în consecință, apărată de țăranii și de satele ei. Cu țăranii nu vom intra decât prin ușa din dos a istoriei, cu satul vom continua să dormim în istorie. Cultura satului ne ține departe de Europa, morala
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
religioase nu este izolată. Sforțările așa de pline de temperament ca și de talent literar ale neoscolasticii franceze de azi, sunt, doar un pendant categoric - desigur, mai disciplinat, mai precis, mai cu știință de carte, dar totuși un pendant - la inactualitatea gândirii noastre. Dacă însă incapacitatea aceasta a catolicismului s-ar putea să aibă, între altele, și pricini mai profunde - cum de pildă, poate, ar fi inactualitatea în genere a catolicismului față de noua structură istorică înspre care lumea se îndreaptă precipitat
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
mai disciplinat, mai precis, mai cu știință de carte, dar totuși un pendant - la inactualitatea gândirii noastre. Dacă însă incapacitatea aceasta a catolicismului s-ar putea să aibă, între altele, și pricini mai profunde - cum de pildă, poate, ar fi inactualitatea în genere a catolicismului față de noua structură istorică înspre care lumea se îndreaptă precipitat astăzi, apoi deficiența de care vorbeam a teologiei românești nu are decât cauze locale". 2 Pr. Grigorie Cristescu, Cărțile de slujbă, izvor al predicii ortodoxe, în
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Narcis și Hyperion: Eminescu, poet al ființei: poem critic, Editura Junimea, Iași, 1994.. Ciobanu, Nicolae, Incursiuni critice, Editura Facla, Timișoara, 1975. Ciobanu, Nicolae, Eminescu: structurile fantasticului narativ, Editura Junimea, Iași, 1984. Ciobotari, Călin, Câte ceva despre metafizica lui Blaga. Actualitatea unei inactualități, în Convorbiri literare, nr. 9, 2005. Cioculescu, Șerban, Dimitrie Anghel, Viața și opera, Editura Publicom, București, 1945.. Cioculescu Șerban; Streinu, Vladimir; Vianu, Tudor, Istoria literaturii române moderne, E.D.P., București, 1971. Cioculescu, Șerban, Introducere în poezia lui Tudor Arghezi, Editura Minerva
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în ipostaza persecutatului. Ceea ce îl irită în primul rând este statura marilor scriitori, pe care se străduiește să îi doboare de pe soclurile pe care i-a așezat tradiția critică. Idealul său, declarat orgolios prin interviuri, este o carte cu titlul Inactualitatea lor, adică a lui Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu ș.a. Nonconformismul pătimaș și încrâncenat ajunge să îi descalifice atitudinile critice care vizează, de pildă, „mediocritatea” lui Nichita Stănescu, dar se constituie laudativ la adresa unor poeți cu operă nesemnificativă. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
Mai cu seamă în ultimele volume, îndeosebi în ciclul Antielegii, meditația senină asupra timpului, evocarea trecutului, calmul „nedurerii” în perspectiva morții au produs poeme de un timbru special, susținut de o gravitate existențială tulburătoare. Poetul viețuiește acum într-o aparentă inactualitate - „Ai dispărut așa cum ar dormi / Rusalca în fântâna amintirii; Port umbra ta în mine, cum zidi / Manole umbra-n zidul mănăstirii” (Poem anacronic) -, fără însă a uita timpul istoric, obsedant, devenit acum parcă de neînțeles în perspectiva eternității: „unindu-și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285844_a_287173]
-
un studiu al lui Fl. Țuțugan, Dimitrie Cantemir ca autor de opere filosofice, alături de maxime și cugetări atribuite lui Leonardo da Vinci, reproduse dintr-un roman scris de Dmitri Merejkovski. În numărul 1/1937 apare un articol semnat B. Cocoș, Inactualitatea lui Caragiale?, răspuns polemic la intervenția cu același titlu a lui Victor Eftimiu din „Adevărul”. În sumar intră și cronici la cărți de I. Petrovici, C. Noica, iar în 1938 I. Iacob publică articolul Metafizica satului românesc, note la discursul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289167_a_290496]
-
ocoli. G. studiază atent „Telegraful român”, „Evenimentul” din Iași, „Conservatorul” și „Dimineața” din București, „Vocea Prahovei”, materialul identificat aici corectând și nuanțând sensibil teme supuse multă vreme controversei sau încă aflate pe rol. Astfel, autoarea demonstrează că teza lovinesciană a inactualității comediilor era larg răspândită în epocă, analizează impactul „trădărilor” politice ale scriitorului asupra receptării operei, luminează relațiile lui constant bune cu Iașul (mai ales cu ziarul liberal „Evenimentul”), aduce clarificări ale obscurului interval 1904-1908 (atenția cu care „Dimineața” lui C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287344_a_288673]
-
sufocare într-un imediat care își pierde semnificația. Cred că genul ăsta de informație e mai curând toxic, și aș recomanda mai mult calm, mai multă reținere, câteva momente de singurătate pe zi. Cum spunea George Călinescu, câteva momente de inactualitate. Suntem prea actuali. Trebuie să fii, spunea Călinescu, măcar o oră pe zi singur și inactual. Or, la fluxul de informație care vine peste tine, lucrul ăsta a devenit tot mai greu. Și o virtute. A.V. Există în Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de evoluție a istoriei. Cu timpul, ea va fi înlocuită de metafizică și de studiul pozitiv al realității sociale. Trimiterea este la celebra teorie a sociologului francez auguste comte. Astăzi, teoria lui comte se dovedește a fi de o splendidă inactualitate. c) Obsesia căutării originii faptului religios. Conform acestei idei frecvent asumate, dacă religia a fost creată de om, atunci apariția și dezvoltarea sa au diverse cauze individuale și sociale. Or, cercetările recente susțin exact contrariul: nu există un stadiu istoric
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
natură" și FDUS au avut ca misiune revitalizarea partidului prin intermediul statului. Au eșuat din simplul motiv că, într-o lume a politicii statice, orientate mai degrabă involuntar și inerțial înspre prezervarea status-quo-ului, nu înspre revoluționarea lui, partidul se condamnă la inactualitate, chiar dacă încerca să depășească această ingrata condiție prin supralicitarea funcțiilor statului că interfață în raport cu toți cetățenii, nu numai cu membrii de partid, la rândul lor animați tot mai puțin de autentice convingeri comuniste, și totodată ca instrument privilegiat în transformarea
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
livrează „rețete“ de viață, soluții garantate pentru „achiziționarea“ fericirii. Îi propun doar o „împreună-alergare“ spre normalitate, spre recuperarea unei mai firești așezări în nebuloasa cotidiană: un efort de „aerisire“ în atmosfera îmbâcsită a veacului... Andrei Pleșu, februarie 2014 În loc de prefață: Inactualități Când, obligat de doctori, îmi fac plimbarea (cvasi) zilnică și se întâmplă să fie vreme senină, dau, inevitabil, peste câte un maidanez care zace pe-o parte, în drumul tuturor, profitând de căldura mediocră a soarelui. E atât de imobil
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
vedea cerul stelelor fixe. Nu e inteligența cu care te descurci, nu e inteligența cu care pricepi cal culul infinitezimal sau Critica rațiunii pure, nu e inteligența mercuriană, combinatorie, genialoidă. E facultatea de a plonja în inevident, de a simți inactualitatea actualității zilnice, de a veni spre real de la celălalt capăt al lui. A fi inteligent fără spirit e a fi perfect adaptat la lume și la veacul tău (cu toate idiosincraziile lui), a crede că lumea își e suficientă sieși
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
secolele XVIII și XIX, iar versurile sale sugerează traducătorului neavizat să apeleze la uzanțe poetologice și lingvistice desuete. Rezonanța lui Eminescu în timpul nostru va fi mai puternică atunci când opera sa nu va fi raportată la modelele sale, producând impresia de inactualitate, ci supusă unui proces de înnoire a formei, prin apelul la un limbaj adecvat gustului cititorului de azi. Atât traducerile basmelor eminesciene, în proză și versuri, cât și poeziile traduse în germană stau mărturie pentru această strădanie stilistică. Cele din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285205_a_286534]
-
și fără echivoc. Domnul Ionescu o măsurase atent, zâmbise cu înțelepciune și o aprobase plin de elan: — Ai dreptate, și eu cred la fel! Mai bine e să trăiești în pre zent, normal! Trecutu-i o sclifoseală fără sens, o inactualitate care ne complică inutil traiul! Un chix! Mă bucur că gândim la fel! Apoi se pornise să peroreze despre preocupările lui. Domnul Ionescu era inginer și avea multiple preocupări profesionale. O copleșise cu multilateralitatea lui. Cu energia lui. Cu pozitivismul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nivelul unui adevărat icon cultural modern.44 Mixtura în proporții indiscernabile de eros și thanatos, de senzualitate și pericol au întreținut mitul poveștii ca atare, astfel încât prelucrările nu au nevoie de foarte multe adaptări pentru a-și scutura impresia de inactualitate. Phyllis A. Roth consideră că "Dracula are succes deoarece realizează un echilibru perfect între fanteziile terifiante, însă căutate și mecanismele de apărare corespunzătoare, care erau, cu siguranță, operante în Anglia victoriană, prin celebrele sale dihotomii dintre Occidentul rațional și Orientul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
derulat (nota mea: unde? când?) am remarcat că spațiul american... nu este foarte interesat de lirica eminesciană, și, în general, de un poet din sec. XIX, efectele promovării României în spațiul american în acest mod neputând fi decât minore." Argumentul inactualității lui Eminescu pare să fi fost preluat "din auzite" și se combină absurd cu cel mercantil de "cerere și ofertă" într-o totală ignoranță privind cererea și oferta serioasă sau rolul mediatizării adecvate. Pentru MAE nu mai există scriitori universali
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
conceptualizării și a scientizării, lipsa de ancorare a călinescianismului într-o metodă unanim acceptată, posibil a fi racordată la una din căile "acreditate" de cunoaștere în domeniul științelor umaniste. Virtuțile criticii călinesciene sunt astfel convertite în vicii și argumente de inactualitate. Nu pun la socoteală pactizarea cu regimul comunist, căci acesta este un motiv secundar (exterior, nu intern) de uzură morală a călinescianismului. Există deci suficiente argumente pentru ca E. Lovinescu și G. Călinescu să fie declarați inactuali și repudiați ca modele
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
care-i vine și-i pleacă de sub fereastră. Așa o stampă, scoasă din timpul vacanțelor la moșii, cînd se putea scrie, fără grijă, despre melancoliile între două halte, de doamnă pățită, cu voaletă, iscă, azi, oarece suspiciuni. Mai ales că inactualitatea, pată grea, a ros, în anii '70-'80, prestigiul romanelor de iubiri provinciale, caline, încete. Proteguite de un geam de seră. În schimb, dacă-n aceeași ramă Biedermeier așezi frînturi de-amoruri inegale, nepăsătoare și iuți, de junețe, pe urmă
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]