584 matches
-
Român din București. în acest nou volum, poate mai mult decât în cel precedent, Vera Călin, autoarea, intelectuală hrănită la cultura europeană ne apare - și își apare - ca o mare neadaptată la modul de viață american și civilizația secolului XXI, inadaptare care se intersectează cu primele semnale majore pe care i le trimite înaintarea în vârstă. Intenționam să scriu despre emigrație și nu De Senectute, spune ea undeva - și totuși ambele teme ajung să o solicite în egală măsură. Citînd cuvintele
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
interzice să se comporte așa cum aș dori eu, în cultura lor faptul ca atare fiind probabil normal". Ceea ce înseamnă că se pot găsi puncte de conciliere între cele două așa-zise extreme: adaptarea ostentativă ce implică o autonegare etnică, și inadaptarea dureroasă, cu consecințe eliminatoare. America lasă fiecăruia spațiul trebuitor opțiunii nestînjenite și derulării destinului personal. Din păcate însă, diaspora românească din Statele Unite înfățișează și dificultăți interioare, deloc neglijabile. Securitatea s-a străduit să-i dezbine pentru a-i stăpîni și
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]
-
unui gol - sîmbure al lirismului însuși ce n-ar putea fi substituit prin nici o explicație. Atingînd un punct contemplativ (un gol ce instrumentează substanța poeziei, venită parcă din afară, din mirajul citadinismului american), poetul își dă seama de constanța izolării (inadaptării) sale, de lăuntrică factură, manifestîndu-se indiferent de situarea sa pe meridiane: "la urma urmei, fugi de acasă pentru a fi fericită/ sau pentru că fericirea de-acolo nu te mai satisface,/ pare monotonă, la fel de monotonă ca viața de aici,/ chinuită între
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
la un soi de penitență. Reprezentărilor ce ar putea părea făloase, redundante, le sînt preferate ființele neluate în seamă, obiectele vechi, stricate, angelizate prin chiar condiția lor ingrată ce-și conține șansa redempțiunii. E la mijloc, negreșit, o timiditate, o inadaptare funciară a eului, dar și o victorie subiacentă a sa prin mistica umilinței: „În magazii cu șobolani bătrîni/ Unde îți intră orele-n plămîni/ Mă preumblam c-o dulce gravitate/ Pe lîngă pompele de flit stricate./ Cutii cu cremă neagră
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
mai mult simbolic, de punere în relație absolută a tuturor inadaptaților sub forma unei rețele prin care terapia în grup să fie, mai mult, funcțională în masă. Căci terorismul din titlu este o metaforă, dar nicidecum doar una a obsesiilor inadaptării, ci și a unei ipotetice soluții. Fără o realizare textuală, lexicală așadar, a acestei idei, fără dezvoltarea ei minuțioasă, paroxistică chiar, cartea nu e deloc un manual ci doar un fel de schiță, abia intuită, cu multe versuri fără tensiunea
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
subtile, poetul îi opune o rețea de refugiu, care, chiar dacă este paralelă, funcționează pe același principiu al înserierii și subordonării unor principii și limite stricte. Revolta împotriva rețelelor rele ale societății sfârșește astfel într-o altă rețea, semn că problema inadaptării este în continuare una de atitudine. Metafora din titlu este semnificativă și din acest punct de vedere. Așa cum teroriștii în numele libertății și al unor principii religioase stricte acționează, de fapt, chiar împotriva lor. Sigur, acest efect pervers poate avea în
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
fragilitatea și multiplicarea ta” (Ești o jucărie în somn). De ce oare această ontologizare a unei posturi ingrate, scoase îndeobște în afara onorabilității, plasate în zona periferică a pitorescului? Răspunsul credem a-l putea găsi în însăși gravitatea crizei spirituale, în dramatismul inadaptării ființei umane la regulile unui cosmos ostil, terifiant. În cartea sa consacrată lui Rabelais, M. Bahtin susține că spaima de cosmic poate fi învinsă prin comic. Josnicia umană este exaltată pentru a dezamorsa cosmicul amenințător, întrucît ea conține germenele fertilității
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
gardieni,// dacă le-ar ști. Văduva le descoperă/ din greșeală. Dumnezeu milostivul,/ în grija lui pentru fiecare gîză,/ o ocrotește și pe ea”. (Bucuriile Văduvei). Antidotul ucigătorului plictis provincial, ne comunică Ioana Dinulescu, îl constituie regenerarea feminității. Suculenta reprezentație a inadaptării sfîrșește, așadar, printr-un soi de happy-end. Un happy-end melancolic...
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
poză). Și alții care-și exhibă orgoliul cu orice prilej, etern nemulțumiți, nervoși, gata de luptă, convinși că totul se cuvine pus la punct conform dispoziției lor reformatoare sau doar anxioase. Marin Mincu aparține, vădit, celei de-a doua categorii. Inadaptarea, postura d-sale belicoasă nu sînt doar produsul unei concepții, al unui credo, ci și efectul unui temperament. Mai mult, s-ar zice că acesta îi presează, îi informează conștiința, dirijînd-o în direcția unei funcționalități fățiș personale, reglînd-o pe scara
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
Dar aci intervine o postură ce ni se pare un artificiu de conștiință. în unele momente, bardul damnat nu se mai acceptă pe sine, nu se mai arată dispus a se regăsi în legitimitatea estetică a demoniei sale, în vocația inadaptării și a "cîrtirii" transpuse la scara unui peisaj liric omogen. Posedatul nu-și mai recunoaște condiția, atît de integră sub aspectul poetic. Un impuls exclusiv moral, purificator, îi imprimă gestul evadării din materie, precum dintr-un mediu al "păcatului": "am
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
orientare îi lipsește într-un mod îngrijorător, se pierde cu ușurință și se regăsește cu greutate". Urmează, e drept, un set de contra-note. Dar oare sînt ele îndeajuns de convingătoare? Pot șterge ele eficient umilințele ca și infinite ale funciarei inadaptări? "Complexul de superioritate al celui care a citit toate cărțile, a luat note mari la toate examenele, știe foarte bine ceea ce știe, și-a înfundat adesea competitorii în discuții-cheie, cu replici neașteptate, a fost înțeles și plăcut de femei, și-
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
Să menționăm că în această perspectivă a relației dialectice dintre modelul sincron și succesiunile diacroniei se cade sever amendată și prezumția de originalitate absolută a grupurilor de avangardă, a căror alergie manifestată față de tradiție nu e decît un simptom de inadaptare culturală. În spațiul culturii înțelese ca o întrețesere de factori diverși ce se influențează reciproc dar și ca modalitate de manifestare a istoriei apar conexiuni scoase în relief abia de către cercetarea recentă. Ar fi posibil să omologăm un Zeitgest precum
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
cum, într-un mod neașteptat, acești intelectuali discută despre lucruri foarte comune și adesea excesiv de concrete și nu o dată într-o manieră nesărată la nivelul cel mai ordinar". Credem a nu greși văzînd aci o manifestare a unui complex de inadaptare. N-am putea contesta unele episoade liberalizante din dosarul lui Marin Preda, care, stînjenit de spectrul unei drastice reveniri la primitivismul scriiturii din anii '50, i-ar fi declarat lui Ceaușescu că s-ar sinucide dacă "realismul socialist" ar fi
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
intelectual dar nesigură identitar, alienată de simulacrele societății, suportă cu greu convențiile sociale. Televiziunea, profesia și cultura, starea civilă, religia, genul, fiecare dintre acestea alterează percepția unui eu și așa fragil și dezorientat ("masa informă de Ťproblemeť care sunt eu"). Inadaptarea și criza existențială sunt, astfel, evidente la trei nivele: ca stil de viață, televiziunea oferă simulacre ale realității chiar mai presus de imaginație, în timp ce societatea subjugă economic ("ne risipim/ între programe zapăm corporațiile își dispută/ puterea noastră de cumpărare", "televizorul
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
pop merge spre autodistrugere, pe când / celălalt pop, deși se vinde, / e mai pop pentru lume decât pop”. (p. 11) Tragismul e acum defensiv și multe din vechile obsesii, încă prezente, apar formulate în paradoxuri. Or, paradoxul, se știe, relativizează. Teroarea inadaptării, spaimele patologice, răul visceral, mutilările sufletești, agonia fără speranță, dezgustul violent și, în general, toate energiile negative care odată făcuseră subiectul zbaterii poeziei par retrase deliberat într-un plan secund, de nu chiar cronicizate, iar eforturile (simulate?) pentru a recupera
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
această tensiune a unei lumi aflate într-o mișcare necontenită. Deși asistăm și la drame exterioare (orbirea pictorului, de pildă, cu toate disperările ce decurg de aici în viața unui artist bazat pe vizual), cele mai multe se consumă în interior, fiindcă inadaptarea personajelor nu rămîne pasivă, ele încearcă să rezolve conflictul cu societatea, modificînd-o, aducînd-o la același numitor cu ei, cu idealurile lor. Esențială însă în Coborîrea de pe cruce este neîmpăcarea dintre credință și lipsa credinței, o antinomie care, crede pictorul (Theo
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
Pe lîngă ele, a lăsat printre foștii săi studenți amintirea unei atitudini de seriozitate, profesionalism și onestitate. Dincolo de o mare tristețe pentru dispariția omului care a fost, rămîne ideea că un lucru făcut cu convingere - și chiar cu o anume inadaptare - impune, oricînd și oriunde, respect.
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
Acest "centru al lumii" i se pare o... provincie absorbantă, ceea ce n-ar fi decât o proiecție a propriei personalități asupra unui mediu totuși "fascinant", pentru a anihila impactul unui contact dur. Nu e vorba nici de "modestie", nici de inadaptare ci de o superbie corectivă a eului care nu acceptă delimitări fortuite. O exaltare a ființei intelectualului, o dereglare paradoxală a restricțiilor contextuale (,după câteva zile, începusem să mă simt acolo ca în provincie: deopotrivă acasă și în exil; poate
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
este. Publicista e prea de tot repetitivă. Iată și acum, în Ziua din 22 mai, când scrie despre recentele premii ale U.S.R. Este furioasă, bineînțeles, dar fără inventivitate, venind cu aceleași și aceleași răsuflate acuze: îmbătrânirea, stagnarea, aerul de provincie, inadaptarea "la legile economiei de piață a bunurilor simbolice" (aceasta, totuși, ce o fi?!). în fine, nimic din ce se face la U.S. nu este bine. Dacă li se dau burse tinerilor nu e bine, căci ar fi "o conviețuire în contra
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
penele aripilor, toate/ o dată. Toate penele lebedei mute, în pielea căreia este îmbrăcat/ clovnul, scuturat de nebunie lîngă un/ butuc de vie pietrificat" (Omul cu telescopul). Avem a face prin urmare cu un lirism ce se precipită în refuz, în inadaptare, în eșec, ipostaze ce închid și o insuficiență a subiectului, asumată. Criza celui din urmă se armonizează cu criza universală: "Ťîn timpul cît îmi/ fusese spintecat pîntecele, sufletul/ meu se găsea între medici și surori medicale: mă uitam cu/ groază
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
credincioasă motto-ului „Autocunoaștere - regăsindu-se pe noi înșine, vom putea fi cu adevărat fericiți și împliniți în toate sectoarele vieții“. În prezent, serviciile generale includ psihologie (consiliere, psihoterapie individuală și de grup în situații cum ar fi: anxietate, depresie, inadaptare, neurastenie, stres posttraumatic, tulburări psihosomatice, probleme de cuplu, violență domestică, orientare vocațională, selectare personal, psihologie pre/postnatală pentru viitoare mame și mame etc.), psihologie alternativă (orientată pe metode și tehnici energetice, orientale - Qigong, Tai Chi, inclusiv evaluare psihofizică și energetică
Agenda2004-50-04-general6 () [Corola-journal/Journalistic/283154_a_284483]
-
evenimentele". Tabloul de-o rigiditate enigmatică, de-o sicitate ce are alura epurării factorului uman tocmai spre a-l transforma în aluzie, al lui Giorgio Morandi, intitulat Still-life și reprodus pe coperta cărții, pare o lucrare apocrifă a poetului însuși. Inadaptarea alcătuiește materia, adesea de-o finețe fumurie, halucinantă, a scrierii în discuție. Poetul cultivă "dereglările" subtile, simțindu-se o siluetă "multiplu volatilă", atrasă de alteritate, de disimulare, de evanescență: "Durerea e o literă omisă sau neciteț caligrafiată. Creste de munți
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
nostalgia acelui "dincolo" intangibil. Despărțirea conștiinței de real constituie drama intimă a acestei scriituri de o muzicalitate nu doar introspectivă, ci și proiectată-n afară, în dura iresponsabilitate a rocii. Nu mai puțin, actul scriptic însuși constituie un indice al inadaptării funciare a scriptorului. Incomoditatea, jena transcendentă a scrisului, care e totuși absorbant ca o stihie, apar aproximate la modul kafkian al unor comparații epice. Aci proza ca atare se dilată, capătă suveranitatea consemnării nude, înainte de-a fi trasă în
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
oarecum à contre soi, printr-un efort ambiguu, contrapunctic. A fura ceva din ceea ce nici nu știi că este al tău: iată suportul perenității unei opere. Legitimitatea de a fora nu numai în subconștient, ci și în Care e mobilul inadaptării, ce reprezintă laitmotivul Micului manual..? E, vorbind în termeni existențialiști, absurdul. Acea conștiință a unei existențe deposedate de finalitate, care inspiră o revoltă surdă, lipsită și ea de sens. Spaima nonsensului capătă o forță macabră: "Sînt și mai singur în
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
tot mai mare", cu simțămîntul ațîțător al unui "final de-nceput de lume". Oamenii adormiți sînt asimilați unor morți ce deambulează printre noi: Dacă printre noi circulă astfel de oameni morți, care-au trăit cîndva în continentul somnului?". Sentimentul de inadaptare ia pînă la urmă înfățișarea părăsirii depline, forma vicioasă a unui expresionism însîngerat, catastrofic, de proporții continentale, denunțător de civilizații, criminal, în mijlocul unui decor mucezit, oglindă cruntă a vieții ce s-a iluzionat a se zbate în reflexul său estetic
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]