104 matches
-
K.A. devine călugăriță romano-catolică, din nevoia presantă de a-și rezolva îndoielile pe care o educație accentuat bigotă mai mult le deșteptase. Va ieși din ordin după 7 ani, având acum o autentică educație religioasă, dar și convingerea unei inaderențe tranșante la modul de viață și de gândire monahal. în 1982 se lansează cu volumul (autobiografic) Prin poarta cea îngustă care, succedat la scurt timp de un altul, La începuturi: O nouă interpretare a "Genezei", o va impune definitiv în
"O monoteistă liber profesionistă"... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15491_a_16816]
-
noastre poetice rafinate, expresie a unei fragilități a ființei în măsură a-și asuma o perspectivă individualizată a lumii în chip compensator, reprezentativă pentru impactul cu o istorie pe care nu doar energia împotrivirii fățișe, ci și cea a unei inaderențe de semitonuri elegiace, de combustii discrete o pot refuza cu vii ecouri în conștiința publică. Nu ne pot, prin urmare, decît bucura traducerile de care beneficiază poeta (ea însăși o activă traducătoare) în limba engleză, una cuprinsă în volumul bilingv
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
semiadormit în «sînul naturii» pentru a-și măguli patriotismul. A vorbi, ca străin, de pitorescul românesc e legitim, după cum e legitim a vorbi, ca român, de pitorescul pădurilor bavareze. Dar a vorbi, ca român de «România pitorească» e semn de inaderență la tragicul românesc, la patosul țării și al oamenilor” (pp. 12-13). Jurnalul de la Tescani este o înșiruire de notații spontane, nedatate, dictate de fluxul capricios al gîndirii, fără nici o preocupare de construcție din partea autorului. Este o carte construită din alăturarea
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
un artist, nu lipsit de talent, care suplinea lipsa studiilor de specialitate printr-o enormă voință de a lucra. Începând cu anul 1948, o dată cu instaurarea "democrației" la noi, Ion Țuculescu nu mai are acces la aproape nici o manifestare expozițională, din pricina inaderenței la noua linie estetică impusă de sovietici. Din nefericire, acum începe și perioada cea mai fertilă a creației sale, de care artistul este conștient, resimțind această tacită cenzură ca pe una dintre frustrările majore ale existenței sale. Ca și în
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
Alex. Ștefănescu Inaderență la incultură Pierdută în negurile istoriei literaturii (deși au trecut numai zece ani de la moartea ei), Olga Caba este readusă în atenția cititorilor de revista DISCOBOLUL (nr. 85-86-87/ 2005). Cele 252 de pagini ale revistei, dedicate integral scriitoarei (care, printre
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11597_a_12922]
-
o statuie: ŤIa uitați-vă la burtosul ăsta!ť și pe altul răspunzând: ŤO fi borțos.ť Și râzi, și râzi. Limbajul de care se făcea uz era adesea împestrițat cu fel de fel de obscenități și înjurături." Această structurală inaderență la incultură și prost-gust este, probabil, adevăratul motiv pentru care a stat închisă Olga Caba, în anii '50, la Mislea, Ghencea și Văcărești. ,Pac la Războiul!" Ion Simuț a publicat în nr. 5 din acest an al revistei noastre o
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11597_a_12922]
-
Zaharia Stancu din Esenin. Un transfer direct de atitudini nu intră în discuție, dar se cuvine remarcată o reminiscență sigură, ce va alimenta acel vers imprecativ Ție îți vorbesc Americă, existent întocmai la poetul rus. Pe fondul insatisfacțiilor mocnite, al inaderențelor, ia proporții de calvar reținerea de sine. Apar semnele exasperării: „Nu pot striga. Mi-e gura plină“ (Singură - mai întîi în „Azi“, 2/1933). Nu mai departe decât în numărul anterior al revistei, poezia Foame (remarcată și reprodusă de „Viața
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
își înjumătățește astfel, fie prin alterare, fie prin nefuncționare, condițiile sale de creație". În astfel de condiții, continuă Laurențiu Fulga, creatorii basarabeni pierd "sensul imediat al lucrurilor". Nu le rămâne decât "să se reculeagă " în ceea ce au mai apropiat. "Față de inaderența oficialităților la entuziasmul constructivismului tineresc, față de lipsa de propagandă culturală, față de toate aceste prejudicii morale îndeosebi, intelectualul basarabean se dăruie întreg literaturii rusești". Constatările tânărului scriitor de la București sunt adeverite și întărite și de un cunoscut publicist al vremii, părintele
înstrăinarea fraților by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10588_a_11913]
-
ironică "rromânii verzi". Celui dintîi, i-a aplicat-o Călinescu, în mod serios, în finalul biografiei din 1932. Eminescu era contra alogenilor. Caragiale se declara pe sine grec. N. Davidescu l-a numit "ultimul ocupant fanariot" și i-a condamnat inaderența la "rasa și spiritul românesc". Deși, la început, Eminovici, poetul național n-a tras ponoasele de pe urma numelui său slav. I s-a trecut repede cu vederea. Ideea lui Iosif Vulcan de a-l româniza a fost una excelentă. În al
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
englez al literaturii noastre. În mod curios, în perioada când s-a aflat cu adevărat la Londra (ca angajat la BBC), el nu s-a simțit în elementul lui. A fugit de acolo, cu o nerăbdare care trăda o intempestivă inaderență. Ecourile reacției alergice de atunci au rămas până și în versuri. Iată, ca exemplu, poemul La Londra, elogiu ironic, intenționat pueril al modului de viață londonez: " La Londra, domnilor, ce aer/ ce spleen, ce străzi și ce confort/ ce lume
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
De aceea "echilibrul nostru sufletesc se numește adaptabilitate. Prin ea ne deosebim de toată lumea Orientului, dar și de cea a Apusului". De aici provin alte elemente complementare care o definesc: inteligența ("la răspîntie se cere mai multă înțelepciune ca oriunde") inaderența la misticism și nebulozitate abstractă, simțul relativului, luciditatea, spiritul critic, scepticismul, puterea de observație, percepția iute, lipsa de imaginație și de viața interioară. Nichifor Crainic, care a acaparat conducerea Gîndirii prin 1926, fundează alt punct de vedere potrivit căruia ortodoxia
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
poți spera să găsești așa ceva după ce te-ai lăsat convins de lipsa de vlagă a minimalismului." (pag. 5) Despre toate acestea - nelăsând nimic deoparte, însă adăugând acolo unde e necesar - va fi vorba în Ultimele zile din viața literaturii. Despre inaderența publicului autohton la ceea ce se trăiește, cultural, aiurea și nu aici, despre sufocarea didactică pe care o suferă textele odinioară fascinante, despre anorexicii minimaliști, mutanții autoficționari, intruvabilii maximaliști și cei din urmă dintre marii scriitori. Ce le e unește? La
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
îl contestase estetic pe Caragiale, socotind că scrierile lui se vor perima o dată cu dispariția lumii pe care au înfățișat-o ("republica din Ploiești", "garda civică" vor fi demult uitate etc.). Mai târziu N. Davidescu îl va contesta pe Caragiale pentru inaderența lui presupusă la spiritul românesc ("cel din urmă ocupant fanariot"). în vremea noastră N. Breban îl contestă etic și estetic pe Caragiale, în care vede ca om o personificare a "miticismului", iar ca scriitor un autor de "schițe penibile" și
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
să-și transforme opțiunile în program. În matricea sa analitică, tema prefigurează glosa. Iar întrebarea de căpătâi nu e mai niciodată rostită în gol. A-i reproșa, prin urmare, într-un corpus de texte atât de dens și de profund, inaderența la tiparul matein ar fi o obtuzitate. A-l acuza, pe de altă parte, de un localism suspect, care-l face să exceleze tocmai în chestiunea relațiilor lui Caragiale cu Ploieștiul ar fi de-a dreptul un semn de rea-credință
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
omul din spatele scriitorului, cu ideile de ordin sociologic - umanitar profesate de acest fanatic al dreptății. Cariera lui literară antumă n-a durat decât un deceniu. Iar posteritatea literară imediată a fost repede estompată de furtunoase dezbateri și renegări pe marginea inaderenței lui la realitățile sovietice, percepută ca o trădare a convingerilor sale de stânga. Nu vom ignora faptul că în subtextul articolului lui Petre Pandrea se poate ascunde o motivație strict intimă a intelectualului de stânga nemulțumit de cărțile demitizante, antiutopice
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
e că Eugeniei Ionescu nu-i plac deloc Stan și Bran: „Cum să te amuzi că unul dintre ei suferă mereu, i se pune piedică, de exemplu, cum să te bucuri când te trezești cu toată frișca pe față?“. Iar inaderența la Stan și Bran o determină pe Eugenia Ionescu să înceapă să-și pună întrebări cu privire la propria persoană (care rămâne a III-a): „Fata asta nu are simțul umorului. S-ar putea spune că această lipsă devedește un spirit ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
scenă, În 1973, la Gala Recita lurilor dramatice, la Bacău : aceeași impresie. Și totuși, Camil Petrescu, pe cînd era director al Naționalului, cere darea lui afară pentru...lipsă de talent & inteligență scenică. Culmea! Noroc că geniul lui Botta a depășit inaderențele de moment. Dar cîți reușesc asta?... Un actor doctorand care a și jucat, cu succes, În regia mea, de cîteva ori, Îmi cere să spun cîteva cuvinte despre viața-mi În teatrele pentru copii. O fac : nu știu dacă cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
relațiilor bilaterale și evoluțiile ce se înregistrau în diverse probleme internaționale: aspecte specifice ale dezvoltării economice a R.D.G. care înregistra performanțe notabile (agricultură, sectorul energetic/exploatarea la zi a cărbunelui, industria de mașini-unelte etc.), ca premise pentru intensificarea colaborării bilaterale; inaderența populației R.D.G. la teza "națiunii socialiste" și speranța în reunificare; specificul reprezentării R.F.G. în capitala R.D.G. printr-o Reprezentanță permanentă și nu sub denumirea de Ambasadă; fructificarea de către R.D.G. a relațiilor speciale cu R.F. Germania pentru a asigura exporturilor sale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
în absolut. Jurnalul și textele epistolare ale lui Bulgakov ne îngăduie a măsura acest drum, aparent neverosimil, de la autobiografia dureroasă, de învins fără speranță, la viitorul resimțit drept fabulos, pe care însă soarta operei l-a confirmat. De la început apare inaderența lui Bulgakov la "Marea Revoluție Socialistă din Octombrie", pe care o consemnează sub aspectul brutalității sale impardonabile, prevestind că, în timp, ea nu va însemna decît un "faliment jalnic", opunîndu-i "Marea Evoluție", reformarea pe cale pașnică, civilizată, a Rusiei. Barbaria comportării
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
cu „generația amânată", dar cu o evoluție atipică acesteia, impunân-du-se mai târziu și fără aura celor trecuți prin experiențele dure, traumatizante, ale terorii. In fine, lipsită de vocația militantismului, dar nu și a atitudinii civice, Mariana Șora și-a cultivat inaderența la orice ideologie, ducând o existență care n-a refuzat ipocrit un hedonism decent, a cărui supremă voluptate constă în a face doar ceea ce vrea. Un fel de, excentrică, așadar, postură pe care ea însăși o resimte frustrantă în anii
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
scena de întânire la metrou, undeva într-o budă decorată excesiv până la nevroză cu graffiti. Regizorul a încercat fără succes să îmbine armonic toate aceste registre de sensibilitate cu corespondent în filmografia sa anterioară, obținând ricoșeuri și scrâșnete kitschizante din inaderența lor. Stere Gulea merge pe traseul poveștii de cartier cu droguri, sechestrări de persoane, violență, construind un policier, un thriller modern, fără prea mult balast psihologico-filozofic, din fericire, însă mult prea apăsat încât să preia controlul filmului lăsând în spate
Tablou de familie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7482_a_8807]
-
Cosmin Ciotloș Despre prima ediție a Postmodernismului românesc s-a scris cu înverșunare. Poate și fiindcă, omenește, pe cei mai mulți dintre comentatori i-a speriat amploarea radicală a conceptului. (Nu cred, pur și simplu, că putem vorbi, la aceștia, despre o inaderență de fond, atâta vreme cât ea s-a manifestat oarecum pe genunchi, în paginile revistelor culturale.) Dar și pentru că Mircea Cărtărescu practica acolo un gen de critică literară absolut diferită de cea în spiritul căreia se formaseră ei: serioasă, însă fără comode
Big is not beautiful by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5942_a_7267]
-
de împlinit nu se împlinesc atît privilegiații sorții, cît inșii cu fibră șovăitoare, acei răstigniți arătînd spirit vacilant, marcat de clătinări interioare. Căci vacilantă e natura umană predispusă la nesiguranțe, ezitări și dubitații, din lipsa unei tenacități de ordin ancestral. Inaderența la lume îi sporește autorului sensibilitatea religioasă, fără ca umoarea să-l predispună spre tiparul creștin de viață. Dan Iacob nu se regăsește în ritualul bisericesc și nu are îngăduință față de optica misionară de tip încordat, fie că vine de la sectele
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
încheiat”.) E de presupus că la mijloc a fost un anume, onest, defazaj de afinitate. Mircea Cărtărescu, de pildă, își începe articolul recurgând la câteva dintre formulele de politețe din care mai apoi își va face un veritabil stil al inaderenței: „După părerea mea, diferențele dintre poezia tinerilor de naționalitate germană din România și poezia generației optzeci din literatura română sunt mai importante decât asemănările. Cu puțină fantezie, am putea vorbi chiar de o opoziție arhetipală dintre cele două structuri. Nu
Pact de neagresiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4419_a_5744]
-
categoria întârziatului mintal, el se dovedește în cele din urmă un psihopat: urmărește și cunoaște bine sensibilitățile victimei (Ninia), pentru ca apoi să devină agresiv și grosolan. Totuși, felul în care dă note informative milițianului Mîrza, inclusiv despre familie, denotă o inaderență clară la realitatea politică. Parohia este povestea unui Quasimodo ce dezertează de la condiția de sucit simpatic, cucerind brutal o normalitate, fără a-și păstra starea de inocență generică, ci imitând un model autoritar. El răspunde realităților prin putere și patologic
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]