104 matches
-
din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Eseu de Al.Florin ȚENE Alianța discretă și fecundă dintre Poezie și Filosofie Relațiile între Poezie și Filosofie îi preocupă foarte mult pe filosofi, poeți și pe esteticieni, încercând să descopere aderențele ori inaderențele organice pe care le trezesc cele două, poezia ca artă și filosofia ca știință, răsunetul lăuntric oricât de îndepărtat ale acestora. Tudor Vianu în “Filosofie și poezie “, prima ediție din 1937, scria: “ ... Evident, ca întotdeauna în astfel de cercetări, partea
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Alianta_discreta_si_fecunda_dintre_poezie_si_filosofie_0.html [Corola-blog/BlogPost/364559_a_365888]
-
în întregime chemarea pentru viața cetății. Cărturar de interior, deprins a-și depăna reveriile între rafturile bibliotecii sau în plimbările pe aleile moșiei de la Miorcani, Dinu Pillat moștenise nu doar umoarea lirică a tatălui, dar și optica lui ideologică: o inaderență funciară față de proiectele politice și o mefiență spontană față de ideea angajării în numele unui ideal colectiv. Și, dacă politic nu avea nimic în comun cu legionarii, în schimb ce îl lega de ei era afinitatea spirituală: Dinu Pillat, Așteptînd ceasul de
Hristoși în serie by Sorin Lavric [Corola-website/Journalistic/6271_a_7596]
-
îl moștenise, ci Hasdeu, cu ,,s”, nu cu ,,ș”, pronunțat însă Hâșdeu; aceeași este situația și la Densusianu, scris așa, cu ,,s”, dar pronunțat Densușianu...; p. 66 ,,cu reproducerea” - ligament deranjant, fie și numai auditiv: cur...; p. 81: ,,la bază inaderența” - ligament laba...; p. 71: ,,un pendant monstruos al revoluției”, unde, în mod sigur, e vorba despre pAndant al revoluției, nu pEndant... Toate cele menționate mai sus culminează cu sărituri de cuvinte, care fac anumite secvențe aproape de neînțeles: p. 89 - ,,nu
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator by http://uzp.org.ro/dorin-n-uritescu-sau-metronomul-spiritului-creator/ [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
în jurul persoanei lor, încât unii să meargă la moarte pentru ei, iar alții să n-aibă odihnă în vrășmășia ce le-o poartă. Dar după unii de azi, cine mai face chestie de viață și de moarte din aderența sau inaderența la cei mai de seamă eroi sau conducători ai omenirii? Iisus stârnește în continuare această luptă pentru că este Viu. El este ieri și astăzi același. Unii cred în El și astăzi pentru că este Viu și e totul pentru ei, dar
PAŞTELE DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1367675074.html [Corola-blog/BlogPost/344587_a_345916]
-
din 10 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Eseu de Al.Florin ȚENE Alianța discretă și fecundă dintre Poezie și Filosofie Relațiile între Poezie și Filosofie îi preocupă foarte mult pe filosofi, poeți și pe esteticieni, încercând să descopere aderențele ori inaderențele organice pe care le trezesc cele două, poezia ca artă și filosofia ca știință, răsunetul lăuntric oricât de îndepărtat ale acestora. Tudor Vianu în “Filosofie și poezie “, prima ediție din 1937, scria: “ ... Evident, ca întotdeauna în astfel de cercetări, partea
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Alianta_discreta_si_fecunda_dintre_poezie_si_filosofie_al_florin_tene_1326189591.html [Corola-blog/BlogPost/361909_a_363238]
-
Publicat în: Ediția nr. 236 din 24 august 2011 Toate Articolele Autorului Alianța discretă și fecundă dintre Poezie și Filosofie Relațiile între Poezie și Filosofie îi preocupă foarte mult pe filosofi, poeți și pe esteticieni, încercând să descopere aderențele ori inaderențele organice pe care le trezesc cele două, poezia ca artă și filosofia ca știință, răsunetul lăuntric oricât de îndepărtat ale acestora. Tudor Vianu în “Filosofie și poezie “, prima ediție din 1937, scria: “ ... Evident, ca întotdeauna în astfel de cercetări, partea
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 by http://confluente.ro/Alianta_discreta_si_fecunda_dintre_poezie_si_filosofie.html [Corola-blog/BlogPost/354086_a_355415]
-
departe încât au negat că Xenofon l-ar fi cu-noscut pe Socrate și au susțnut, implicit, că toate relatările lui nu ar fi decît fie născociri, fie i-ar fi fals atribuite. Alți critici, mai circumspecți, au susținut, pe temeiul inaderenței lui Xenofon la sub-tilitățile filosofice, că adevăratul Socrate ar fi cel prezentat de Platon, care a înțeles adecvat resorturile ultime, metafizice, ale gândirii maestrului. Este, adevărat că discipolul Xenofon a stat departe de magistrul său ani îndelungați, este cert, de
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
și obiecte, contabilizare apoetică, ci un efort vizionar de înțelegere a lumii ca organism viu, și nu doar în anatomia ei, ci mai ales în fiziologia ei la nivelul funcțiilor și relațiilor 347. În atitudini de acest fel se simte inaderența clară la un anumit tip de poezie (cea modernistă), dorința de reîntoarcere la comunicare, la catifelarea vocii, la anumite procedee care multă vreme au fost considerate apanajul exclusiv al prozei (epicul, mimesisul, dialogismul, verosimilitatea, tranzitivitatea), dar și - în consonanță cu
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
exhibare a unei autoreferențialități principiale a limbajului și a literaturii, cât mai cu seamă ca forme de reacție la stimulii unei realități iremediabil scindate (schizoidie care nu are practic prea multe în comun cu lumea occidentală a simulacrelor, în afară de aceeași inaderență la real). În poemele lui Mircea Ivănescu s-ar părea că avem de-a face cu o gamă largă de forme ale evaziunii. Toate referințele intertextuale, toate aluziile livrești și ingenioasele mises en abyme, luate împreună, nu aveau practic - cum
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
prin "inextricabila propensiune spre comic" a Divinului. Cam șubredă argumentația! Altfel îl vede Gheorghe Grigurcu și aderența sa la comic: "Făcînd teribile artificii de inteligență ingenioasă și expresivitate, folosind o strategie culturală strălucitor-combinatorie pentru a-și masca deficitul de spiritualitate, inaderența la metafizic, idiosincrasia în fața tragicului, G. Călinescu ilustrează un caz de tragism încorporat". De remarcat observația lui Ion Bălu din cartea menționată: "Ascendența sa asupra antecesorilor, contemporanilor și a criticilor din generațiile următoare a fost enormă și prielnice împrejurări au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
din urmă. Nu înțelege și nici nu împărtășește despărțirea lui Constantin Noica de ceea ce el consideră prestigiile înalte ale eticii, la fel distanțarea filosofului de Heidegger sau înstrăinarea de Kierkegaard, motivată de prea accentuata tiranie a "conceptului". Dar toate aceste inaderențe personale, nu-l vor împiedica a aprecia prezența extraordinară a filosofului Constantin Noica în cultura românească. Aflăm un portret pe măsura personajului, cînd ia notă de Jurnalul lui Camil Petrescu. Avem o mostră de abilitate stilistică și exactitate intelectuală cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unor stări sufletești inexplicabile, pe relevarea unor trăiri imperceptibile. Subiectul, tema aproape că nu există sau se compun din câteva întâmplări vag conturate. Contează, în primul rând, reacția subconștientului, sensibilitatea personajelor (Fularul cu centauri, O discuție despre patine...). Povestirile din Inaderență (1968) rafinează maniera atât ca substanță, cât și ca opțiune stilistică. Prezentă pretutindeni (Indianul, Vacanța mare), femeia e un focar de dezechilibru, un factor aproape stihinic, ce destramă universuri constituite rațional. Sanda, Iulia și celelalte personaje feminine amintesc de Linda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288751_a_290080]
-
în elaborarea primelor cinci volume din Cartea Albă a Securității, viața literară și culturală făcând obiectul volumului al patrulea, Istorii literare și artistice (1969-1989), apărut în 1996, unde figurează în calitate de coordonator. SCRIERI: Redactori și pianiști, pref. Laurențiu Fulga, București, 1967; Inaderență, București, 1968; Miorița nu s-a născut lângă stele, București, 1973; Căderea Plevnei, București, 1977; Șa pierdută pe mare, București, 1983; Speranța, București, 1984; Requiem pentru Convenția de la Geneva, Veneția, 1988; Epistolarul infernului, București, 1993; Sioniști sub anchetă, București, 1993
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288751_a_290080]
-
cu „generația amânată", dar cu o evoluție atipică acesteia, impunân-du-se mai târziu și fără aura celor trecuți prin experiențele dure, traumatizante, ale terorii. In fine, lipsită de vocația militantismului, dar nu și a atitudinii civice, Mariana Șora și-a cultivat inaderența la orice ideologie, ducând o existență care n-a refuzat ipocrit un hedonism decent, a cărui supremă voluptate constă în a face doar ceea ce vrea. Un fel de, excentrică, așadar, postură pe care ea însăși o resimte frustrantă în anii
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
lui Ovidiu Papadima (Naționalismul lui Alecsandri, 6/1936, Calistrat Hogaș și lumea lui, 10/ 1937), studiul lui Nicolae Steinhardt Gânduri despre câțiva scriitori englezi (1-2/1940). Trebuie menționat și un controversat studiu al lui N. Davidescu, Ultimul ocupant fanariot sau Inaderența lui Caragiale la spiritul românesc (1/1936, reluând un articol din „Cuvântul liber”), ceea ce indică faptul că nu se impunea colaboratorilor o direcție unică. I. Peltz semnează Considerațiuni asupra romanului, Victor Eftimiu abordează subiectul traducerii autorilor români în limbile de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286945_a_288274]
-
ci ideologic. Este un ideologism de semne, întors, care se vrea "anticomunism", dar e la fel de intolerant ca și prolecultismul de altădată. Un exemplu edificator în acest caz îl ilustrează intervențiile lui G. Grigurcu, critic ce se ilustrează înainte de toate "prin inaderența funciară la arheul națiunii sale", probând prin totul "un destin mercenar ideologic, iluzionându-se că este Sfântul Gheorghe pus să pulverizeze balauri". Cartea lui Cezar Ivănescu este o radiografie a epocii, severă și neiertătoare, având ca punct de reper un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Junimea, 2002, 564 p.) datorat lui Theodor Codreanu. Mai mult încă: aceste exegeze aparțin criticii de tip universitar, visceral ostilă boemei de tip bacovian. S-ar zice că masivele tomuri academice trădează, la rându-le, un neștirbit complex, cel al inaderenței ascunse îndărătul discursului prelungit. În realitate, în ambele cazuri, este vorba de o tentativă de înscriere a operei bacoviene într-o sferă mai amplă, fie culturală, fie filosofică, pentru a afla, pe această cale, noi argumente. Este doar o simplă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
două personae: Ladima și Fred. Rămâne D-na T., Anima și creanga lui de aur, mărturie a unei iubiri exemplare ce stă sub semnul toposului "n-a fost să fie". Un alt aspect donquijotesc comun pentru Ladima și Eminescu este inaderența la realitate, lipsa lor de pragmatism, pe care poetul național le invocă tot în confesiunile intime: "Tu trebuie să fii îngăduitoare cu mine, mai îngăduitoare decât cu oricare altul, pentru că eu sunt unul din oamenii cei mai nenorociți din lume
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
exces de birocrație. Aceasta este, in nuce, teoria păturilor superpuse a redactorului șef de la Timpul și care, probabil, își are sorgintea tocmai în hiperluciditatea cu aspect vizionar, adevărat arhetip donquijotesc recognoscibil în biografia și operele lui Eminescu și Camil Petrescu. Inaderența la real, lipsa de pragmatism clamate de Eminescu în corespondența sa constituie un alt arhetip al mitului Don Quijote și care a fost deja evidențiat la nivelul personajului camilpetrescian. Pentru a fi mai convingători în dezvoltarea câmpului arhetipal eminescian, să observăm
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în permanență planul înregistrării seci cu acela reflexiv, oprindu-se asupra emoțiilor estetice, ca și asupra detaliilor prozaice de viață cotidiană, diaristul reține atmosfera de efervescență spirituală a dezbaterilor de idei dintre membrii Școlii de la Târgoviște, consemnează de pe poziții de inaderență organică ecoul negativ al inițiativelor regimului comunist asupra traiului zilnic, își expune proiectele și își dezvăluie șantierul de creație, în care experimentează mereu, cu o mare consecvență și încredere în propria vocație, noi posibilități de expresie și de supunere a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
politicianismul românesc din anii ’30 și discreditarea în ochii tânărului moralist a formelor democrației; imposibilitatea de a vedea o schimbare a lumii românești printr-o evoluție normală, organică. Mai este, desigur, și natura specială a filosofului, starea lui de revoltă, inaderența la un ritm de existență, opoziția funciară față de ceea ce este acceptabil, sacralizat. Așa se explică iritarea lui față de aproape toate valorile românești. Dorul, de pildă, o valoare lirică fundamentală la Eminescu și definită filosofic la Blaga, îi pare lui C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
într-un echilibru pe marginea abisului: „Nici Dumnezeu n-ar putea spune unde mă aflu în materie, nu de credință, ci de religie. Aparțin așa de puțin acestei lumi că mi-e cu neputință să mă socotesc necredincios! Prin această inaderență aparțin «religiosului» (ca să vorbesc precum Kierkegaard)” (I, 274). Credința e, oricum, un atribut pe care Cioran și-l dorește. Altfel n-ar spune: „E mai meritoriu să crezi decât să nu crezi” (idem). De fapt, el face din Dumnezeu o
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
factură clasicistă. Simțind că i se apropie moartea, credea că va sfârși asemenea lui Nicolas Gilbert, inamic înverșunat al enciclopedismului și socotit de exegeții r. precursor al acestei direcții poetice. În același timp comentatorii lui Scavinschi vor pune în lumină „inaderența sa la estetica romantică”. În acei ani, precum și în cei care vor urma, r. românesc se va înfățișa statornic ca un Ianus cu două fețe. Chiar și la Vasile Cârlova, pe care Șerban Cioculescu îl va prezenta ca pe un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
existente (astăzi)" sau dedusă din pasaje în care refuză formalismul și amabilitățile ipocrite, respinge aparența dată de convențiile sociale și disimularea profunzimilor sufletești: "Simțim că ne doare idealul sau sufletul și ne văetăm că ne strâng pantofii"113. De asemenea, inaderența la sistem și înțelegem prin sistem orice structură ordonată și disciplinată după rigori științifice și metodice (școala) sau după o ierarhie prestabilită (Biserica) exprimă un anti-instituționalism structural. Citit prin această cheie, gestul polemic arghezian reprezintă materializarea impulsului umoral de a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în acest sens, modul contrastant în care Arghezi se raportează la Biserică (în sensul de instituție religioasă concretă), pe de o parte, și la transcencent, pe de altă parte. Se știe că experienței monahale i se datorează, în mare parte, inaderența la formele exterioare de trăire liturgică. Lui Arghezi, ritualul religios, prin gesticulația stereotipă, îi repugnă încă din copilărie, așa cum însuși poetul mărturisește: "N-am fost devot niciodată; chiar copil fiind, în mod inconștient, sub privegherea mumei care mă mustra și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]