7,158 matches
-
de siguranță strategică trebuie să fie suficient de mare, pentru a permite apărarea înaintată și, în acest cadru, manevra strategică pe linii exterioare, dar nu prea mare pentru a ridica pretenții de suveranitate și independentă extreme sau pentru a deveni inamic pentru imperiul respectiv. 6 John Mearsheimer, Why the Ukraine Crisis Is the West's Fault, http://www.foreignaffairs.com/articles/141769/john-j-mearsheimer/why-the-ukraine-crisis-is-the-wests-fault, accesat la 14 octombrie 2015. 7 Sursa: http://blogs.mediapart.fr/ blog/segesta 3756/151114/la-crise-ukrainienne-empathie-et-dynamiques-de-guerre-de-giorgio-gallo, accesat
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
cosmopolitismului. În sfârșit, soluțiile propuse de cosmopolitism constau în instituții internaționale competențe, care să ofere o mai mare consistentă dreptului internațional, estompând astfel distincția conservatoare și egoistă dintre politică internă și politica externă a unui stat. În termeni ideologici, principalul inamic al cosmopolitismului îl reprezină realismul politic. Ambele paradigme își fac simțită prezența atât în politica internă cât și în cea externă, diferența fundamentală dintre ele fiind dată de fpatul că realismul consideră că moralitatea se limitează la prima, în tim
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
total) sunt de origine latină, așa încît â-ul din 85% dintre situații nu are cum să constituie mult invocata "probă de latinitate a limbii noastre", de care, oricum, în anul, 2002 nu cred că mai e nevoie decît pentru inamicii oligofreni. ... Pentru că o altă dovadă strălucitoare a legăturii intrinsece, a "înrudirii" interne dintre i și î (și nicicum între a și î) o constituie alternanțele fonetice: în pronunție dialectală (ardelenească, moldovenească), foarte adesea sunetul i se transformă în î, niciodată
De ce scriu cu î din i by George Pruteanu () [Corola-journal/Journalistic/14685_a_16010]
-
putea retrage frumușel la pensie în 2012, când, la 62 de ani, va avea timp suficient să-și admire colecția de tablouri. În opinia mea, Năstase voia să afle în ce măsură se poate baza pe sprijinul lui Iliescu. Popor îmbătrânit, conservator, inamic al experimentelor, românii acceptă cu greu schimbarea. Iar când o acceptă, vor rezultate fulgerătoare. Dacă ele nu vin, se întâmplă ceea ce s-a întâmplat cu Emil Constantinescu: prințul strălucitor se metamorfozează, cât ai zice pește, într-un broscoi râios. Rezultatul
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
ironie al adresa așa-zisei revoluții din 1974, când clădirile mai de seamă din Portugalia au fost ocupate de "revoluționari"), există mai ales vânătoarea oarbă, fără sens a celor patru inși "premonitori", capabilă în orice moment să transforme solii în inamici. Povestea celor patru, căutarea lor reciprocă, regăsirea lor ca prieteni, odiseea lor pe pământ hispano-portughez și perceperea amănuntelor prin "oameni normali", sporește bugetul de credibilitate al parabolei. Până unde putea autorul să-și permită însoțirea derivei? Până undeva în larg
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
orice caz, există îmbinări destul de specializate pentru uzul ironic; una dintre acestea este tot poporul: "de teama tîlhăriilor ce pot avea loc cînd tot poporul stă cu ochii în soare" (Cotidianul, 2428, 1999, 9); "în apărarea țărișoarei noastre invadate de inamic, urma să sară tot poporul apt și cît de cît instruit" (Academia Cațavencu = AC 1996); mai ales cînd se suprapune peste o replică ambiguă, parafrazată: "Din ciclul "Să dăm Constituție la tot poporul"" (AC 20, 1999, 13); "MTV pare că
"În popor" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15322_a_16647]
-
Există în România astfel de oameni abili? Sigur că da! Doar l-am avut pe Titulescu, cel care pleda pentru prietenia cu Uniunea Sovietică. Ion Antonescu nu vroia la început să facă alianță cu Germania, dar decât să ai Germania inamic... Când au venit nemții aici, s-au purtat foarte civilizat, când intrau în magazine salutau. Să se lege de femei - nici vorbă. Ele vroiau... Unele. Da, unele... România își caută azi drumul. Dv. ați fost în multe țări ale lumii
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
ale lui Marlowe sau alți contemporani. Cu o privire atotcuprinzătoare a epocii contemporane și a legislației ei complexe în privința artelor, cu importantele sume prin care era răsplătit un spectacol la curte, ceremoniile de înnobilare (Shakespeare însuși a fost înnobilat, iar inamicii săi direcți i-au compus drept blazon o căpățână de porc cu deviza "nu fără muștar!"), cu aventurile galante ale vremii (viața aventuroasă a ambițiosului conte de Essex, amant al reginei, mai tânăr decât ea cu treizeci de ani, sfârșit
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
religioasă, nici identitatea regională nu puteau fi formulate explicit). Latura de onestitate profesională a conținutului apare însă incredibil și comic deformată prin modul de a face dintr-o ipoteză interpretativă o decizie oficială și obligatorie. Prin anii '50, un periculos inamic ideologic pare să fi fost, în Facultățile de Litere, istoria limbii: materie pe care demagogia populistă o acuza de tehnicism, caracter necombativ, rupere de realitățile concrete ale vieții noi (poate și pentru că era obiectul unui examen greu!). La București, istoria
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]
-
că sezonul i-a reamintit de colegii de-acum treisprezece ani - îi țineți minte, baieții care trăgeau din toate pozițiile. Dacă atunci ținta era difuză - oriunde, dar nu spre balconul comitetului central! -, acum în obiectiv s-a aflat un singur inamic: vânătorul vânat Nastase A. Ca și în 1989, Iliescu a ieșit învingător, ceea ce dovedește că e încă tare pe poziții. Mult prea tare. Iliescu nu se află la prima hăituială de prim-miniștri. Experiența dobândită în septembrie 1991, când a
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
Năstase A. e obișnuit să opereze prin învăluire, pe la spate. Așchia donquijotescă a lui Petre Roman îl împingea mereu înainte, spre înfruntarea neînfricată a primejdiei. Românul vechi Năstase A. preferă ocolul, mușcătura scurtă urmată de repliere. Dându-și seama că inamicul nu poate fi învins frontal, îl va hărțui din întuneric, trimițând spre el săgeți otrăvite. A fost suficient un tête-à-tête la Cotroceni pentru ca fragilul castel de carți al Arogantului să fie luat de vânt. Iar când Iliescu și-a adus
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
de la vocabula zemlerob (cultivator al pământului), putem crea cuvântul vremeapahari (cronoplugar; plugar al timpului), vremiarob (cronocultivator; cultivator al timpului), ajungând a numi printr-un cuvânt direct oamenii care își cultivă timpul vieții, așa cum plugarul își îngrijește ogorul [...]. Creația verbală este inamicul limbii livrești osificate. Bazându-se pe faptul că, și astăzi încă, pe undeva prin satele din prejma râurilor și pădurilor, mai continuă să apară noi mostre lingvistice, în fiece clipă izvodindu-se cuvinte care ba mor, ba obțin dreptul la
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
Poziție existențialista avant-la lettre). Invers decât poziția pragmatică a lui Aristotel, citatul următor, o reflecție a lui Picasso, notata, paradoxal, la capitolul iezuiți, tot la data de 13 martie 1959, zi densă, ca și cum aș fi avut de luptat contra unui inamic (ideologic?) prea insistent: Je me demande si'il ne faut pas peindre leș choses telles qu'on le conaît, plutot que telles qu'on leș voit. Just, să pictezi lucrurile așa cum le cunoști, nu cum le vezi - poziție idealista, platoniciana
Dizidență mentală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14494_a_15819]
-
însuși Dumnezeu-Fiul, al creștinilor, este Iudeu. În Evul Mediu, antisemitismul se explica prin raționalismul iudaic ultragiind miracolul creștin. Arderi pe rug, în acest caz, totuși nu erau. Ele fiind rezervate doar ereticilor, celor din familie, rătăciților, mai mult de condamnat. Inamicul, sursa creștină însăși, iudaismul, se bucura doar de o adversitate neînduplecată, cu prigoane mai mult sociale. S-a mai spus că și cruciadele nu erau îndreptate numai împotriva musulmanilor... Nonsens. Sigur e că religia care respectă, fără nici un rabat ocazional
Învierea ca veșnică întoarcere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14140_a_15465]
-
Reproșurile pe care le avem de făcut trebuie să respecte spiritul cărții - un clin d'oeil complice: aici m-am prins, aici mi-a plăcut foarte mult, aici mai puțin... Pentru că trebuie precizat pentru țara bîrfelor literare: Cărtărescu nu este inamicul public nr. 1. Și încă ceva ! După ce citiți și acest volum din Orbitor puneți-vă o întrebare-test: de cît timp n-ați mai citit cu atîta interes un roman publicat de un scriitor român după '89? Poate cam de prin
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
acest accident care nu s-a produs știind însă că totuși s-a întîmplat ceva? Și mai ales cine avea interes să-și bată joc de presă într-un asemenea hal? Dacă e cine bănuiește Cronicarul, acel cineva va deveni inamicul nr 1 nedeclarat al mass-media autohtone. Aviz amatorilor.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15100_a_16425]
-
a oscilației, Ionesco nu poate fi decît în mod abuziv (și iată-ne trecînd de la erori la abuzuri) inclus într-o paradigmă a substituției. Iată bizara argumentare a autoarei: (Paradigma cu pricina îl definește pe Ionesco) "prin înlocuirea fundamentală a inamicului dintîi - fascismul - cu acela care îi va ocupa mintea în anii '60, comunismul. Această atitudine își află desigur coerența în demna aversiune a academicianului față de logica totalitară. Dar putem de asemenea să presupunem că anticomunismul său pasional îi va fi
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
Matei După Particulele elementare, adică de patru ani încoace, Michel Houellebecq a devenit cel mai discutat scriitor francez contemporan, cu cei mai mulți dușmani și cei mai mulți fani (constituiți de altfel, în două asociații pentru care cotizează, cu adresă web. Ignor adresa Asociației Inamicilor Amicilor lui Michel Houellebecq... Cît despre cealaltă, iat-o: www.houellebecq.info ). Tot el este se pare cel mai citit romancier francez contemporan, de la opincă pînă la vlădică (perdantul Lionel Jospin declara în timpul campaniei electorale a fi fost încîntat să
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
Tristan Tzara este un nume, o siglă, un strigăt de luptă. Pînă într-atît, încît începuse să se răspîndească bănuiala că Tristan Tzara ar fi un personaj inventat, doar un nume de ființă, un fel de baterie camuflată pentru a deruta inamicul și a masca patrulele ce acționează sub acoperirea ei.» 19) Tzara era o mașinărie infernală, iar pentru mulți Dada era încă o enigmă. 1) Tristan Tzara, «Manifeste Dada 1918», Œuvres complètes, vol. I. 2) Tristan Tzara, «Chroniques zurichoises», Œuvres complètes
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
particulare. Pentru că una e să te revolți împotriva cinismului atâtora dintre „promotorii” transnaționalelor, și alta să respingi cu indignare aceste formule în numele neputinței tale de-a te ridica la nivelul propriilor vise de mărire. Nu știu câți dintre degenerații gen Naom Chomsky, inamic nevrotic al ideii de capitalism, și-ar abandona avantajele catedrelor occidentale pentru a veni să trăiască din două sute de dolari la, să zicem, Universitatea din București. Sau, ca să nu-l chinuim cu distanța, la aceea din Havana (poate cu doar
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
ar fi năzărit, din timp în timp, diplomația zîmbetelor cu care ne gratulau culturnicii de partid, undeva, în clasificările foarte precise, computerizate, ale singurei forțe coerente din țară, ale Securității, cei mai mulți scriitori au fost trecuți sub indicativul inamic. Și pe inamic îl demoralizezi prin diversiuni, dezbinare, știri false, intoxicare, panică, alarme perpetue, trupe de comando în uniforma dușmanului, bruiaj electronic. Îl demoralizezi, îl dezorientezi, dar nu îl nimicești cu totul, căci ai nevoie de el pentru a-ți motiva prezența și
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
confirma. Antifascismul ei este dubios, notează penetrant mai departe Victor Frunză, pentru că ea include nume care n-aveau nimic în comun cu fascismul, ca Winston Churchill ( bun prieten și aliat al lui Stalin în timpul războiului) sau generalul De Gaulle, cunoscut inamic al hitlerismului. Trecând la români, de același statut au parte Iuliu Maniu și Ion Mihalache, șefii P.N.Ț., înscriși pe aceeași listă, alături de Corneliu Zelea Codreanu. Cartea-ucaz pune la index orice amintește de pluralism politic, de adevărul istoric ( Basarabia, Transilvania
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
vedea om bătrân îți ceda imediat locul. Acuma lumea s-a înrăit, ăștia tineri te calcă în picioare, iar pe scaune stă ei" Se aud murmure aprobatoare și toate privirile se fixează spre singura persoană care corespundea portretului robot al inamicului public: superba jună cititoare, ce-și vedea impasibil de lectură. (Eu, celălalt ne-pensionar, nu mai sunt chiar tânăr și nici nu stau pe scaun) „Și chiar dacă nu-ți dădea scaunele de bunăvoie, dacă-i atrăgeai atenția ți-l ceda
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
fiind firea lui adevărată. - Ați mâncat vreodată chefali? întrebase din senin. - Iooo !... Noooo! făcuse jignit. Cel mai bun ascunziș, ori cea mai bună direcție de atac, depinde - mai reieșea - că era... taman claritatea, spusese cu un accent brusc oltenesc. Că inamicul, nu-i așa? nu se așteaptă niciodată să vii taman d-acilea... * Blanbecii de la punctul piscicol nu făcuseră nici o ispravă. Nu te pui, oricum, cu chefalii. Pescarii zbierau, tropăiau în bărci, gata să le răstoarne, dând din mâini ca după
Chefalii (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10372_a_11697]
-
plăcerea de a vedea momentul pedepsirii. Ulea era și el înarmat și se apăra o vreme mulțumitor. Fantezia regizorală pusese în rolul lui Ștefan un actor foarte mare de stat, ca și Ulea de altfel, încît izbirea bătrînului voievod cu inamicul lua proporțiile unei încăierări între giganți. În afara scenei o atacă și }ircădău pe Zița cu șicul de la baston. Tot în culise se bat Popa Pripici și dăscălimea în Scrisoarea pierdută. Jupîn Dumitrache îl capturează însă pe Rică în plină scenă
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]