118 matches
-
corpurile sunt lipsite de forța proprie. Nu au nici Înclinare, nici tendința de a se apropia de centru, care le atrage Într-acolo, din toate părțile. (E) Tot la fel, În vid, este peste putință să concepi că anumite corpuri inanimate se Îndreaptă automat spre un anume loc imaterial, nediferențiat, sau că sunt atrase Într-acolo. Nu ne rămâne altceva de făcut decât să considerăm acest centru nu raportat la spațiu, ci la materie. Deoarece unitatea și ordinea acestei lumi se
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
asculte pe Emanou aparține atât lumii ordonate a polițiștilor, a celor care vor să îl ucidă pe acest idol (marca în acest sens fiind momentul zilei), dar și aceleia a revoltei (prin costum) împotriva ordinii impuse. În secvență următoare, elementele inanimate, dar și cele animate, sunt surprinse într-o mișcare care nu are ca rezultat deplasarea în spațiu. Cand, însă, umanul este surprins în mișcare, mersul este teatral, exagerat, artificial. De altfel, apropierea de lumea teatralului este făcută și prin costume
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
acestui segment de viață din lumea viețuitoarelor (microorganismele), condamnarea lui ca existență ar fi sigură, iar planeta ar deveni repede de nelocuit datorită cadavrelor lumii viețuitoare (plante și animale), Întrucât bacteriile sunt cele care asigură integrarea acestora În lumea materială, inanimată. Și În ritualul nostru creștin ortodox, gestul ultim pe care preotul Îl face este de a arunca vin și pământ peste giulgiul defunctului, gest care nu face altceva decât să arunce culturi de bacterii care să grăbească fermentația și putrefacția
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
ei binefăcător pentru existența umană nenumărate riscuri, adevărate pericole, perturbând În primul rând echilibrul naturii și În al doilea rând acumulând adevărate arsenale distructive. Dincolo de știință! Desigur, progresele științifice au cuprins În egală măsură macrocosmosul, deci lumea Înconjurătoare animată sau inanimată, dar și microcosmosul ființei viețuitoare și Îndeosebi a omului. Cunoașterea perfectă a structurii organismului uman (anatomia), dar și funcționarea lui (fiziologia), raporturile cu agresiunea externă fizică, chimică sau biologică (patologia), tratamentul unor boli (terapeutica), modalitățile de prezervare ale organismului față de
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
un cuvânt gândirea, se Întâlnește numai la om și numai rudimentar la unele mamifere (maimuță, câine, cal), dimensiunea materială a vieții este mișcarea, Întâlnită pe toată scara evoluției ființelor viețuitoare, deci a lumii animate. Mișcarea nu se regăsește În lumea inanimată decât Întâmplător, neorganizat, haotic și fără finalitate și apare ca urmare a acțiunii unor cauze eficiente (temperatură, presiune, acumulare de energie potențială). În lumea vie Însă mișcarea capătă un caracter organizat, ordonat și orientat către un scop, cu alte cuvinte
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
particulară caracterizează clasa pronumelui, care exprimă noțiuni indirect, prin intermediul substantivului cu care se află în raport de substituție. Din perspectivă logico-semantică, în desfășurarea raportului: substantivul denumește, prin intermediul noțiunii, „obiecte” în sens larg, reprezentând, de fapt, clase de obiecte animate sau inanimate: fată, corabie, reale sau imaginare: munte, balaur, fenomene: ploaie, ninsoare, însușiri, stări asimilate noțional obiectelor: frumusețe, neliniște - frumusețea Ioanei, neliniștea oamenilor sau noțiuni considerate în sine: frumos-urât (categorii estetice), bunătate, cinste, ticăloșie, nimicnicie (categorii morale) etc. Prin aceasta se manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
obiectelor lumii extralingvistice. Din punctul de vedere al genului, substantivele limbii române se grupează, în primul rând, în două mari clase: • animate: substantive care denumesc „obiecte” înscrise în dinamica viață-moarte: om, băiat, fată, ciocârlie, fluture, pește, arbore, floare, zmeu etc.; • inanimate: substantive-nume de „obiecte” care nu cunosc dinamica viață-moarte: bec, geam, mauzoleu, stilou, tren, vagon, zmeu (de hârtie) etc. Se cuprind tot aici substantive colective precum trib, popor, neam etc., care denumesc realități situate în perspectiva dinamicii viață-moarte, numai la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trei clase de substantive, însă, se mai cuprind substantive la care trăsătura semantică de gen nu-și are originea în reflectarea realității extralingvistice. Cea mai omogenă este clasa substantivelor neutre. Se înscriu aici în primul rând substantive - nume de obiecte inanimate 5. La acestea se adaugă câteva substantive animate, din clasa substantivelor colective, ambigene din perspectiva alcătuirii obiectelor denumite: popor, trib, grup, colectiv etc. și alte câteva substantive animate denumind specia, situată în interpretarea lingvistică, în afara identității de gen: animal, dobitoc
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau cioară nu sunt corespondentele feminine ale masculinelor vulpoi, cioroi, ci cel mult expresia gradului pozitiv, neutru, al însușirilor reprezentate, întrebuințare, însă, puțin frecventă. Nici femininul șerpoaică nu are corespondent masculin în lumea umanului. Sufixul -oi schimbă și genul substantivelor inanimate, concomitent cu dezvoltarea mutațiilor semantice sau valorilor stilistice determinate de funcția sa de sufix augmentativ. Pornind de la substantive feminine, sufixul creează substantive neutre: ladă (F.) lădoi (N.) furcă (F.) furcoi (N.) bubă (F.) buboi (N.) Trecerea la neutru este facilitată
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și grâul au fost recoltate/sunt coapte.”, „Untul și cașcavalul au fost puse la frigider.” Asemenea enunțuri nu sunt, însă, reperabile în mod curent. Aceste substantive pot fi considerate în afara genului sau neutre, din motive semantice, prin apartenența la clasa inanimatelor (unt, piper, cașcaval, aur, argint). Identitatea substantivelor aparținând la clasa arhigenului 9 sau la clasa ambigenului (părinte, copil, om, cal etc.) nu se marchează în planul expresiei, pentru că aceste substantive aparțin totodată unei anumite clase de gen; ele sunt masculine
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sens fizic) etc.; adjectivul scund caracterizează, de obicei, obiecte din câmpul semantic uman: om scund, băiat scund, femeie scundă, dar stâlp scurt. Observații: Aceste limite semantice sunt relative; adjectivul scund este întrebuințat uneori și în locul adjectivului jos, în calificarea „obiectelor” inanimate: „Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă...” (M. Eminescu, I, p. 56) Dacă substantivul conține în planul său semantic (la nivelul rădăcinii sau la nivelul sufixului sau prefixului) o anumită realizare a însușirii, el nu mai poate fi determinat
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
viza modul în care în parlamente și în deciziile guvernamentale sunt redate "interesele" naturii, ale animalelor, ale climei sau ale reliefului local. Pentru că, dacă reprezentativitatea obținută prin procesele electorale democratice e deja problematică, ea devine complet irelevantă în raport cu celelalte prezențe inanimate sau necuvântătoare din mediul nostru de viață. Filosoful francez atrăgea de fapt atenția asupra faptului că pe lângă deficitul de reprezentare al diverselor marginalități sociale există un deficit și mai grav de reprezentare a lumii noastre. Dacă priviți mai atent și
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
substantivele [+Animat] de genul neutru, iar ele sunt neologice (manechin, model, fotomodel, top-model, star). Substantivele care denumesc colectivități umane sunt fie feminine, fie neutre (echipă, lume, populație, guvern etc.) (vezi și cap. 2. Acordul în grupul nominal, 3.1.). La inanimate, repartizarea pe genuri nu se face semantic (dacă ar fi așa, ar trebui ca toate sau marea majoritate a substantivelor inanimate să fie de genul neutru), ci pe baze formale, morfologice. În GALR, substantivele din limba română sunt împărțite în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
feminine, fie neutre (echipă, lume, populație, guvern etc.) (vezi și cap. 2. Acordul în grupul nominal, 3.1.). La inanimate, repartizarea pe genuri nu se face semantic (dacă ar fi așa, ar trebui ca toate sau marea majoritate a substantivelor inanimate să fie de genul neutru), ci pe baze formale, morfologice. În GALR, substantivele din limba română sunt împărțite în zece clase flexionare sau declinări, în funcție de forma de singular pentru N-Ac, forma de singular pentru G-D și forma de plural
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
referenți feminini și masculini: populație, lume, colectiv, guvern etc. Aceste substantive prezintă și neconcordanță de număr (numărul formal: singular, numărul referențial: plural). Substantivele [-Animat] au un gen formal bazat pe caracteristicile fonologice (terminația substantivului), genul lor natural fiind neutrul (genul inanimatelor). În general, substantivele cu o neconcordanță între genul formal și cel referențial impun adjectivului acordul pe baza trăsăturilor formale. Acordul semantic, atât al determinanților, cât și al adjectivelor, este agramatical (cu unele excepții, discutate mai jos): (29) a. *acest slugă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
-Animat] → f. 9; m. = 11122. Aceste răspunsuri arată că nu întotdeauna genul substantivului [+Animat] se impune. La ultimele două exemple, răspunsurile au fost foarte echilibrate. În exemplul (89c), substantivul [+Animat] este de genul neutru, ceea ce constituie sursa ezitărilor vorbitorilor (la inanimate, în situația coordonării unui neutru singular cu un feminin singular, acordul s-ar face la feminin). La (89d), substantivul [+Animat] este de genul feminin. Sursa ezitărilor o constituie aici faptul că dacă ambele substantive ar fi fost [+Animat], acordul s-
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
s-ar fi făcut la masculin. Prin urmare, vorbitorii "neglijează" faptul că substantivul masculin din (89d) este inanimat și preferă masculinul și când este implicat un substantiv feminin [+Animat]. 2.1.3.3. Termenii coordonați au trăsătura semantică [-Animat] La inanimate, regulile de stabilire a genului sunt mai complexe decât cele de la nume de ființe. În gramaticile limbii române arată că în uz există oscilații și ezitări, ceea ce înseamnă că nu sunt niște reguli foarte bine fixate: "numeroase tipuri, corecte din
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
articularea substantivelor coordonate. Regulile de compunere a trăsăturilor sunt aceleași ca la acordul predicativ, atât pentru atributul neizolat, cât și pentru cel izolat. După cum reiese și din exemplele de mai sus, de la (221), la animate genul ales este masculinul. La inanimate, exemplele relevante pentru acord sunt: (222) a. muntele și valea frumoase - m.sg. + f.sg. b. valea și muntele frumoase - f.sg. + m.sg. c. peretele și bufetul albe - m.sg. + n.sg. d. bufetul și peretele albe - n.sg. + m.sg. e. peretele și buretele stropiți de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
masculin la plural). Acordul se face la feminin inclusiv când este coordonat un masculin singular cu un masculin singular (punctul (e)) sau un masculin singular cu un neutru singular (punctele (c) și (d)). Prin urmare, genul de acord al nominalelor inanimate coordonate este femininul, cu excepția unor situații cu conjuncți masculin plural. Dacă sintagma coordonată are lectură monoreferențială, acordul se face la singular. Când nominalele din cadrul sintagmei coordonate monoreferențiale sunt de genuri diferite (punct și virgulă, secera și ciocanul), acordul în gen
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
150 Se observă că, în plus față de ceea ce recomandă normele pentru acordul predicativ al adjectivului propriu-zis, sunt posibile și alte realizări ale acordului, toate vizând înlocuirea masculinului cu femininul. Acest lucru susține ideea că neutrul (omonim cu femininul) este genul inanimatelor, prototipic, în limba română. Este interesant că și acordul demonstrativului postpus se face tot pe baze semantice, nu pe baze formale. Aceasta este o diferență față de acordul demonstrativului determinant, care este de tip formal. Vom reveni mai jos asupra acestei
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a'. *însuși profesorul și elevul b. *băiatul și fata însăși b'. *profesorul și elevul însuși Acordul în gen și număr se face la fel ca la demonstrativul postpus sintagmei coordonate: genul transmis prin acord este masculinul la animate, iar la inanimate, în multe situații, genul de acord este femininul. Formele pronominale de întărire se acordă și în persoană, respectând ierarhia acordului în persoană care există și la acordul verbului-predicat: (256) a. eu și tu înșine / însene b. tu și Ion înșivă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
neutre, ipoteza ambigenerică se confruntă cu câteva probleme empirice. Substantivele neutre la singular nu se comportă întotdeauna ca substantivele masculine la singular, astfel încât nu putem pune semnul egalității între ele. Diferența dintre ele este relevată de acordul diferit al substantivelor inanimate coordonate. Așa cum s-a mai observat (vezi Diaconescu, 1963 ș.a.), două substantive neutre la singular coordonate se acordă cu adjectivul predicativ la feminin plural. În schimb, două substantive masculine la singular se acordă cu adjectivul predicativ la masculin plural. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Cu alte cuvinte, există reguli de inserție din vocabular (engl. vocabulary insertion rules) pentru [f +m. +pl.] și [f +pl]. Utilizarea unei forme nemarcate este o consecință a faptului că acordul nu se poate face semantic, ca la animate, întrucât inanimatele nu au un gen natural. Dacă acordul nu se poate face semantic, mai rămân două posibilități: acordul formal sau utilizarea unei forme nemarcate. Acordul se face formal atunci când trăsătura de gen a unuia dintre conjuncți sau a ambilor avansează la
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
slugă, *ministrul aceasta). Excepțiile de la această regulă pot fi considerate fenomene de procesare (Acest slugă de Copos ce să zică... - http://recursul.gsp.ro; eu sunt un slugă sărăntoc, venit din altă lume - www.e-calauza.ro). Unele nume proprii inanimate admit, pe lângă acordul formal, și unul conceptual, bazat pe trăsăturile substantivului care denumește conceptul în care se încadrează referentul numelui propriu (Tulcea, întemeiat în anul... - Orașul Tulcea, întemeiat în anul...). În capitolul despre acordul predicatului cu subiectul, au fost discutate
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
viitor acest gen de conflicte să fie evitate). Acordul sintagmelor calificative N1 de N2 (o bijuterie de automobil, deșteptul de tine) depinde de caracterul +/-animat al lui N2. Dacă N2 este animat, el atrage acordul, iar dacă ambele nominale sunt inanimate, acordul este oscilant. Este important pentru acord și gradul de lexicalitate al termenului N1: dacă N1 se desemantizează parțial, cum se întâmplă în construcțiile superlative sau de grad zero, atunci el își pierde capacitatea de a stabili relația de acord
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]