118 matches
-
lipsește exact uzul care ne interesează aici, accepția, curentă astăzi, în care nu mai contează atitudinea persoanei, ci doar pericolul situației („cuiva i se poate întâmpla în viitor lucrul neplăcut X”). Cu acest sens, verbul e folosit adesea cu subiecte inanimate: „casa riscă să se prăbușească”, „leul riscă să se deprecieze” etc. Cuprins în mesaje de avertisment sau de predicție sumbră, verbul a risca abundă în știrile din presa actuală; atunci când catastrofele se răresc, aceasta se concentrează asupra celor ratate din
A risca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5367_a_6692]
-
toate lucrurile simple fără a le modifica ori contorsiona, respirabilul aer livresc îl fac să poată cuceri firesc și cititori neprevăzuți. De aici excesul ori, mai riguros, nelimitarea. Parcă descinse din arta pop a lui Oldenburg sau George Segal, obiectele - inanimate prin limbaj- capătă o viață poematică. Mult mai sigură și mai aseptică: Femeia bătută/ care privește în gol/ pe fereastră/ la etajul 8/ o invidiază/ pe femeia bătută/ care privește în gol/ pe fereastră/ la etajul 1:/ pe cea dintâi
Cântece eXcelente by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11026_a_12351]
-
le modula astfel încât, dintr-o artificializare a artificialului, să apară notele esențiale. Esențialul este rareori pierdut din vedere, dar, pentru a ajunge în inima lui, poetul se transformă într-un producător laborios, făcând lungi și complicate ocoluri artistice. Omul și inanimatele își vorbesc în multe versuri, își pun întrebări, aleargă pe străzi și strigă ori țin discursuri, ca într-un în care adevărurile profeților și năzbâtiile nebunilor se amestecă și se confundă. O ușă o ia din loc, camera se face
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
măsură, un Paradis al lucrurilor umile. Semn de timorare, de retractilitate, desigur, din punct de vedere psihologic, dar și de smerenie din punct de vedere religios (căci există în producția în chestiune semnele unei religiozități criptate), întrucît în această lume inanimată pare a se fi retras grația divină ofensată de imperfecțiunea umană. Marginea, periferia, secundarul, ne încredințează gînditorii creștini, poartă holografic duhul întregului, nu o dată cu o prospețime, cu o intensitate ce nu se mai regăsesc în ostenitele reprezentări centrale. Iar un
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
mult urăsc să mi se spună ce să fac" (scenario.ro) etc. În mod surprinzător, construcția cu verb la conjunctiv nu este ilustrată în Dicționarul limbii române (Litera U), în care există doar un subsens în care complementul desemnează obiecte inanimate, mai ales abstracte: a urî trufia, lumea, fabulele, mîndria, scrisorile etc. Desigur, analogia contribuie la întărirea poziției în limbă a unei forme sau construcții: normalitatea îmbinării ,urăște să cumpere" poate să influențeze în timp și atitudinea noastră față de ,iubește să
"Iubește să cumpere..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11258_a_12583]
-
în oglinzi (scena coșmarescă a oglinzii goale dinaintea ochilor lui revine în narațiune spre a semnala efortul eșuat al eului de a prinde contur), iar absența oricărei mîngîieri materne se adaugă procesului negării trupului: mîinile mamei ating piatra, praful, obiectele inanimate ale casei, ele numără pastilele unei boli de neînvins, dar nu se roagă, nu ating, nu brodează (caietul vechi al mamei - ca ucenică într-un atelier de brodat - devine obiectul jocului, visului, evadării copilului), nu creează nimic. Mîinile ei împietresc
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
dintre exemplele de mai sus arată că forma de feminin a numeralului e folosită și pentru un masculin - centimetri. De fapt, unitățile de măsură metru și compusele sale (de la milimetru la kilometru) sînt atipice, ca masculine într-o serie de inanimate și abstracte pentru care în română se folosesc în genere neutrul și femininul. În cazul dat, acordul straniu cu femininul e așadar provocat de semantică mai mult decît de formă. Evident, multe dintre exemple sînt anacoluturi, fraze scăpate de sub control
"O mie și una de lucruri..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8538_a_9863]
-
primul rînd a celor din România): Kogălniceanu (în Esquisse sur l'histoire, leș moeurs et la langue des cigains, Berlin, 1837) îl transcrie cu ț sonorizat, devenit d - mischdo - și îl definește că "bon", cu precizarea că se referă la inanimate (spre deosebire de ladscho, care s-ar referi la persoane); diferențierea este desigur legată de natură adverbiala a cuvîntului, prin care sînt calificate acțiuni, situații, în genere abstracte. La J.-A.Vaillant (în Grammaire, dialogues et vocabulaire de la langue rommane des sigans
Mișto și legenda bastonului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7622_a_8947]
-
Cam în aceeași perioadă apare volumul Origine e vicende dei Zingari, de Francesco Predări (Milano, 1841), în al carui glosar se gaseste formă mischdo, cu o explicație semantica similară celei formulate de Kogălniceanu (preluată probabil de la acesta): "buono", specializat pentru inanimate. Explicația etimologica definitivă, reluată apoi de dicționarele și articolele de specialitate, a dat-o Alexandru Graur, în studiul său din 1934, Leș mots tsiganes en roumain. Lingvistul făcea totuși, imprudent, o afirmație riscantă asupra circulației cuvîntului, apreciind că acesta este
Mișto și legenda bastonului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7622_a_8947]
-
inanimat, natural și artificial, Craig valorizează artificiul în măsura în care acesta izbutește să deplaseze corpul viu spre marionetă și spre mască, animatul, organicul spre inanimat, spre anorganic și să apropie astfel actorul de statuie. Teatrul poate fi salvat numai apelând la marionetele inanimate, veritabile echivalente ale statuilor sacre. Potrivit unui text din 1908, „Marioneta, domnilor!”1, locurile unde aceasta poate fi întâlnită sunt catedrala - aici o găsim țintuită pe cruce (Christos, ca reprezentare a marionetei sacre, deoarece este în același timp om și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
că ea nu are nimic de-a face cu automatele ori cu spectrele mecanice 1. Într-adevăr, la întrebarea „Cine va mânui marioneta?”, Craig răspunde: „Nimeni n-ar putea s-o spună. Nu cred în mașinării, nu cred în materia inanimată. Poate că firele întinse de către Divinitate sufletului poetului vor fi cele ce vor izbuti să o miște”2. Așadar, forțele invizibilului, forțele divinului în relația sa cu psyche-ul sunt singurele în stare să pună în mișcare această statuie neînsuflețită, destinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
această demonstrație privind arta expresivității actorului, pe rolul de mediator al portretului, ca și cum ar fi simțit nevoia să-și ia ca punct de plecare și ca reper o imagine fixă, imobilizată a artistului, o imagine definitiv întipărită într-o materie inanimată. Statuia, portretul - dintr-odată însuflețite - sunt, pentru Craig, marile metafore ale actorului, un actor plasat între inanimat și animat, veritabilă emblemă a spiritului care insuflă viață materiei: „Masca este singurul intermediar în reproducerea fidelă a expresiei sufletului cu ajutorul expresiei trăsăturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de a fi de neconceput pentru noi, materia care - tocmai datorită acestei lipse de sens, din punctul nostru de vedere - devine figura unei alterități enigmatice, incomprehensibile? Am amintit mai sus că Marc Augé făcea din necesitatea de a gândi materia inanimată motivația principală a fabricării „zeului-obiect”, văzut ca dublu al unui mort ori al unui zeu. La rândul său, în Lecțiile de la Milano, Kantor consideră încercarea de a cunoaște obiectul imobil, neînsuflețit, de a-i „pătrunde” natura, o sarcină de prim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
era de la Dumnezeu, nu putea să facă nimic. Scurt și atotcuprinzător! III Origen Interpretarea logion-ului se află în De principiis 1,1,3. Iată contextul teologic: Dumnezeu-Tatăl este „atoatețiitorul”, adică El penetrează toate entitățile universului, atât ființele animate, cât și inanimatele, atât pe cele raționale, cât și pe cele iraționale (alogoi). Puterea (dynamis) Fiului, în schimb, nu atinge decât ființele raționale, catehumeni și păgâni, fără discriminare. Iar Duhul Sfânt nu se împărtășește decât creștinilor, adică acelor ființe raționale care s-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
alt unghi. Atanasie cunoaște, citează și ridică obiecții la teoria predecesorilor săi plecând tocmai de la învățătura trinitară: „Este limpede că Fiul, fiind în Tatăl, este și în cei în care este și Tatăl (adică, ne reamintim, în creaturile animate și inanimate, în cele raționale și iraționale) și că Duhul Sfânt nu este absent, căci sfânta, preafericita și desăvârșita Treime este nedespărțită”. El îl amendează pe Origen printr-o piruetă ingenioasă: teoria din Peri archon se situa, am văzut, pe plan gnoseologic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care domnișoara o lăsa în birourile închisorii de la o dată la alta, căci ieri - îmi aminteam perfect - nu avea cu ea inseparabilul caiet și nici penarul cu creioane. Dacă aș ști să desenez, m-aș ocupa numai cu studiul formelor obiectelor inanimate - am spus eu cu ton oarecum peremptoriu, căci voiam să schimb subiectul și pentru că, într-adevăr, o înclinare naturală mă făcea să-mi recunosc stările de spirit în suferința imobilă a lucrurilor. Domnișoara Zwida s-a arătat imediat de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ca la ușa cortului curățând mai multe chestii vărsate pe jos, am reușit să-mi fac o cafea întruna din ustensilele de argint așezate ca niște vizoare pe toată lungimea raftului din bucătărie. Ce-o fi între mine și lumea inanimată, tangibilă? Luptându-mă să desfac filtrul, am lovit cutia de lapte cu cotul, iar aceasta a căzut jos. Întinzându-mă după cârpă, am răsturnat lada de gunoi. Răsucindu-mă să opresc lada de gunoi, am izbit cu genunchiul ușa deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de exprimare, de cele mai multe ori antinomice. Pictorii suprarealiști Salvador Dali, Max Ernst, Zimmermann, Chirico realizează o artă care nu se mai bazează pe o anumită vizualizare a omului, ci pe o nouă privire asupra lumii, mai exact, a lumii obiectelor inanimate. Relațiile familiare dintre lucruri sunt abolite pentru a releva partea lor ascunsă, amenințătoare chiar. Alienarea se realizează prin amestecul elementelor eterogene statui și manechine iau locul ființelor umane (la Chirico) - mixtura regnurilor, superclaritatea (tehnica sharp focus) care face lumea de
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
The Ching Cele Trei Comori ale vieții sunt: jing (esența), qi (energia) și shen (spiritul). Asemenea aspectelor yin și yang, cele Trei Comori sunt elemente diferite și totuși absolut interdependente. Spre deosebire de energiile yin și yang, care pătrund atât în lumea inanimată cât și în cea animată, esența, energia și spiritul sunt asociate cu viața, mai ales cu viața oamenilor. Acestea includ cele trei niveluri fundamentale ale existenței pentru toate ființele: fizic, energetic și mental. Cele Trei Comori sunt considerate a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
știi că romanul este balena albă a literaturii moderne, un Moby Dick care fascinează exact În măsura În care reușește să impună ideea (mitul?) că poate Înghiți orice: epic, liric, jurnal, epistolă, comentariu critic, discurs teoretic, parabolă, parafrază, autoreferențialitate, desene animate și desene inanimate. Acest Intermezzo care se autointitulează „roman“ (sau acest roman care se autointitulează Intermezzo) ce este? La o primă privire, ai spune că este dialogul a două jurnale: „Jurnalul lui A.“, adolescentă la vârsta liceului mai Întâi, studentă apoi, erotizată până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
adormiți au capetele țintuite în mijlocul câmpului pictural. Există însă o distincție clară între starea adevăratei vieți care unește pământul cu cerul în figura lui Hristos și celelalte două straturi, cerul gol deasupra orizontului și culmea lipsei de sensibilitate a realității inanimate de sub cornișa evidențiată ca o demarcație de piciorul lui Hristos. Exact așa cum Învierea lui Piero stăvilește vectorul acțiunii pe verticală, Nașterea Domnului a aceluiași (figura 59) preschimbă povestea Adorației într-un solemn portret de grup ocupând suprafața planului orizontal. Aici
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
semiotice care definește o categorie a descriptivului ca unitate discursivă de sine stătătoare, numită descrierea, scoțînd-o definitiv de sub tutela povestirii, ca atunci, mai ales, cînd funcționează ca temă centrală în genuri precum povestirile de explorare geografică (topografiile, descrieri de ființe inanimate) sau povestirile de explorare zoologică sau etnografică (prozopografiile, descrieri de ființe animate). Cartea semnată de Jean-Michel Adam, distins specialist în lingvistică (textuală), în colaborare cu A. Petitjean și F. Revaz, a cărei traducere în limba română ne este dată de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
epidictică (elogii aduse unor persoane, locuri, monumente...), descrierea, creatoare de elogii, preocupîndu-se deci de ornament și estetic, s-a impus dincolo de epic, în textele romanești și istorice sub formă de "prozopografii" (descrieri de ființe animate) și de "topografii" (descrieri de inanimate). După un proces istoric complex în ale cărui detalii nu intrăm aici, Evul Mediu și chiar mai tîrziu, pînă la romanescul eroico-galant din secolul al XVII-lea (Honoré d'Urfé, Mlle de Scudéry, La Calprenède...) și-a însușit tradiția retorică
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
inadmisibil, pentru că orice om cât de cât instruit știe că fiziologia, biochimia și anatomia reprezintă fundamentul științific al biologiei, formând un tot indivizibil în explicarea vieții, așa cum matematica, fizica și chimia anorganică reprezintă fundamentul științelor exacte, fără de care explicarea lumii inanimate este imposibilă. Iată de ce Paulescu a înțeles să-și completeze pregătirea în perioada pariziană în domeniile chimiei și biologiei, fiecare încheiate cu câte un doctorat, pregătire care i-a permis o abordare experimentală atât de complexă finalizată cu descoperirea hormonului
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
5 regnuri: bacterii, protiști, fungi, plante și animale a căror indivizi să nu răspundă acestor deziderate, care în fapt realizează trăsătura distinctivă a vieții finalitatea. Este vorba de finalitatea vitală care, desigur, nu poate fi atribuită materiei brute deci structurilor inanimate. Prin extensie s-a acceptat și termenul de finalitate fortuită (Darwin) care ar opera la nivelul materiei moarte și care nu este altceva decât efectul întâmplării, sau mai bine zis al acțiunii cauzelor eficiente capabile de a produce un efect
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]