118 matches
-
căreia-i aparține, are o evoluție individuală și generală care se derulează ca și cum ar fi determinată, ar avea un scop, într-un cuvânt ar avea o finalitate ce se realizează pas cu pas, ieșind din tiparul anarhic al materiei brute, inanimate. Faye (astronom), William Thompson (Lord Kelvin (fizician), Chevreul (chimist), Wurtz (chimist), Armand Goutier (chimist), L. Agossiz (naturalist), M. Lotrille (entomolog), E.G.Saint Hilaire (naturalist), J. Cruveilhier (anatomist), Flourens (fiziolog), Cl. Bernard (fiziolog), Louis Pasteur, și chiar Lamark inițiatorul transformismului, ca să
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
așa cum macrocosmosul este nemărginit tot așa și microcosmosul este infinit în infrastructura sa. Energia este deci dimensiunea activă a materiei, prin care se face cunoscută nouă prin intermediul simțurilor noastre ajutate de posibilitățile moderne de investigație. Toate fenomenele naturii materiale, inerte, inanimate se limitează deci la cele 3 dimensiuni, toate supuse legii generale de conservare a materiei și energiei care spune că în natură nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă ci totul se rezumă la schimburi de materie și energie
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de esență divină, nemuritoare și care asigură armonia vieții și transcendența. Hipocrate Nu rareori marile genii ale științei au dorit săși transpună în plan filosofic descoperirile lor, în încercarea de a le așeza în contextul existențial al lumii animate sau inanimate, prin urmare în ordinea firească a lucrurilor. Filosofia, ca știință integratoare a tot ceea ce rațiunea și inteligența umană a reușit să descifreze din noianul de enigme ale lumii în desfășurare, nu rareori a condus la grave erori de gândire cu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
termeni materialiști, nerecunoscându-se sau chiar negându-se faptul că în lumea vie operează și alte legități pe lângă cele fizico-chimice, legități care-l fac pe individul aparținând lumii viețuitoare să evolueze și să se manifeste cu totul diferit în comparație cu lumea inanimată. Iată de ce multe curente filosofice și sisteme au eșuat atunci când au fost aplicate individului sau grupurilor de indivizi și explică de ce multe doctrine politice și legislații nu au reușit atunci când au fost aplicate asupra structurilor sociale sau statale, majoritatea lor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
coordonează existența și evoluția, agent pe care-l denumește suflet. Demonstrația pe care o face în volumul „Fiziologie Filosofică” este una de excepție, argumentul său cel mai puternic fiind caracterul distinctiv pe care-l are lumea viețuitoare fața de lumea inanimată și anume finalitatea. Finalitatea, ca trăsătură esențială și caracteristică vieții, relevă faptul că nimic din structura și funcția unui organ sau sistem nu este întâmplător, ci toate aceste aspecte se derulează ca și cum ar fi subordonate unui scop predefinit, mereu același
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
organizare a societății. B.C. Apela la raționamentul analogic pentru a apropia organizarea biologică și pe cea socială? J.R. Evitînd pe cît era posibil deviația analogică, ne-a arătat că materia se organizează pe niveluri, atît cea vie, cît și cea inanimată, și că aceste niveluri sînt reglate de "servomecanisme". Aceste servomecanisme, în funcție de feed-back-urile pozitive sau negative, permit existența unor reacții între nivelurile de organizare. Această expunere, foarte cibernetică, era orientată spre viață și societate. Cît despre Edgar Morin, el avea deja
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
față de determinismele noastre în beatitudinea consumului." Henri Laborit crede în elementele științifice "eliberate de toate judecățile de valoare." Cînd vorbește despre creierul omului, îl consideră o "unealtă" grație căreia "omul e mîndru că a putut domina speciile și agresivitatea lumii inanimate față de el", și îi descrie "structurile arhaice", instrument al comportamentelor reflexe, ale fugii, ale luptei care apără de pericolele mediului înconjurător, precum și cortexul, "structură relativ recentă proprie omului, structură asociativă ce îi permite să creeze forme noi pornind de la stocul
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Întrebarea de ce modul nostru de a gândi asupra relațiilor de proprietate și libertate este În proces de schimbare radicălă. Prigogine folosește atât noțiuni din termodinamică, cât și din cibernetică, În analiza sa. El observă că toate viețuitoarele, asemenea multor obiecte inanimate, sunt structuri disipative. Adică, ele Își mențin structura cu ajutorul unui curent continuu de energie prin sistemul lor. Energia menține sistemul Într-o stare continuă de flux. Fluctuațiile sunt În general mici și pot fi ajustate cu ajutorul retroalimentării. Totuși, uneori, spune
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
definit decât un nominal nonanimat. În afară de acest tip de partiție, care se întâlnește în multe limbi, există și alte forme. De exemplu, Li (2007), semnalează pentru nepaleză existența unui tip rar de partiție, determinat de agentivitate și de telicitate: nominale inanimate (sistem ergativ) vs animate (sistem acuzativ). Liao (2002) arată că niciunul dintre criteriile de partiție propuse de Dixon nu se poate aplica limbii kavalan, criteriul relevant pentru tranzitivitatea din această limbă fiind individualizarea temei. Relevanța acestui tip de partiție pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a nominativului, cât și a acuzativului (identice formal, așa cum sunt și astăzi în foarte multe limbi indo-europene), formele distincte pentru aceste două cazuri fiind o inovație. Mai recent, Shields 93 a arătat că în proto-indo-europeană exista o clasă de nume inanimate care nu apăreau niciodată în cazul ergativ, dar și o clasă de "agenți naturali" inanimați (de exemplu, vântul), care puteau apărea în cazul ergativ, ca și substantivele animate. Niciunul dintre cei doi exponenți ai acestei abordări nu spune însă explicit
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pronumele personale erau marcate după tiparul acuzativ, iar substantivele neutre, după cel ergativ (dovadă fiind situația din limba hittită). Dacă limba proto-indo-europeană va fi fost vreodată exclusiv ergativă, atunci acest stadiu a fost precedat de unul în care numai numele inanimate erau marcate ergativ. Problema încadrării tipologice a limbilor indo-europene vechi este discutată și de Montaut (2006), care arată că, încă din secolele XII−XVI, în cea mai timpurie fază a limbilor indo-europene moderne, exista o structură preergativă. Instrumentalul/genitivul nu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
rol tematic (Agent), Comrie (1978: 367) subliniind că relația strânsă dintre ergativitate și agentivitate din unele limbi este contrabalansată de relația strânsă dintre ergativitate și nonagentivitate din alte limbi: în limba australiană dalabon, sufixul ergativ este folosit cu toate subiectele inanimate, dar nu cu toate subiectele animate (Agentul este tipic animat). Silverstein (1976) sugerează că funcția cazului ergativ nu este de a marca agentul în general, ci agentul nontipic. În alte interpretări, precum Woolford (2006), ergativul nu este legat de Agent
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
132, 142, 163, 164) au un comportament complex, admițând atât utilizarea noncauzativă, cât și pe cea nonagentivă: primul sens noncauzativ disponibil este cel agentiv (a) − menținerea și asumarea poziției, pentru numele agentive −, iar celălalt sens este nonagentiv (b), cu numele inanimate sau animate conceptualizate ca fiind nonanimate; în a doua situație, locativul este obligatoriu, iar informația semantică principală privește poziția: (a) Denise lay down 'Denise stă jos' Yvonne stood alone (în the hallway) for six hours 'Yvonne a stat singură (pe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se) ancora "a se fixa, a fi fixat la malul apei". Și în cazul acestei subclase considerarea anumitor unități ca fiind ergative depinde de contextul în care sunt folosite. Dacă pentru verbele care nu se pot combina decât cu subiecte inanimate − a se alege, a se amalgama, a apune, a asfinți, a se astupa, a bălti, a se bifurca, a se decanta, a se înfunda, a se nivela, a se prelungi, a răsări etc. − nu se pune problema folosirii agentive, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
decauzativizare. Reinhart (2002)124 a arătat că verbele tranzitive al căror rol extern este Cauză ([+c]) pot suporta operațiile de aritate care elimină argumentul extern. Rolul [+c] este nespecificat cu privire la trăsătura [m], deci poate fi realizat prin argumente animate sau inanimate. Spre deosebire de saturare, care produce pasivul, decauzativizarea nu lasă urme ale rolului nici în sintaxă, nici în interpretare. Decauzativizarea aplicată unui argument intern Temă [−c−m] produce un verb inacuzativ al cărui subiect este argument intern. Decauzativizarea aplicată unei intrări lexicale
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
16 000 de oameni. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de semantica verbului: S este marcat ca A, pentru unele verbe, și ca O, pentru alte verbe. DALABON Limbă australiană aborigenă. 20 de vorbitori. Sufixul ergativ este folosit cu toate subiectele inanimate, dar nu cu toate subiectele animate. DANI (NDANI) Limbă papua, vorbită în vestul Noii Guinee. 270 000 de vorbitori. Particula care marchează cazul ergativ (al argumentului A) poate lipsi, atunci când A și O nu se pot confunda. DHALANJI Limbă vest-australiană
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
acordă cu agentul numai dacă acesta este [+ Uman], nu și dacă este doar [+ Animat]. Într-o altă interpretare, nu este vorba de o simplă partiție timp−aspect în această limbă, ci de o partiție determinată de semantica grupurilor nominale: nominalele inanimate urmează tiparul ergativ, iar celelalte, tiparul acuzativ. Pasivul este folosit foarte rar și are realizare morfologică − o particulă inserată între rădăcină și desinență. Opoziția activ/pasiv se manifestă regulat numai la persoanele 1 și 2. NEWARI Limbă din familia sino-tibetană
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
aceeași credință, ba chiar Într-o formă mult mai radicală, pentru că nu admite doar metempsihoza Între om și om - pe care o predicau druizii din vremea lui Cezar -, ci extinde aceste treceri la animale și la ceea ce noi numim obiecte inanimate. Așadar, s-ar putea crede că, dimpotrivă, s-a operat o cenzură asupra izvorului lui Cezar, reducând o metempsihoză cu adevărat cosmică la dimensiuni mai „raționale” și, În consecință, mai acceptabile pentru cultura clasică. Mai mult, va trebui să subliniem
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]