119 matches
-
a fi îndrăgostit, a simți o mare afecțiune pentru o persoană de sex opus". Ceva mai departe, apare și un sens care permite complementul non-animat: ,a ține extrem de mult la cineva sau la ceva". De fapt, uzul curent acceptă complement inanimat doar cînd se referă la abstracte și la nume de stări, procese, acțiuni - iubește viața, adevărul, cititul, mersul pe jos etc. - sau atunci cînd e posibilă o anume personificare, o implicită asimilare a entității în cauză cu o țintă a
"Iubește să cumpere..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11258_a_12583]
-
care nu piaptănă pe nimeni. - Cataloagele marilor magazine"... Am spicuit absolut la întâmplare doar un mic număr de exemple ilustrative pentru acest univers de bazar obiectual și intelectual, în care secvențe de realitate se amestecă cu momente onirice, viul întâlnește inanimatul și mecanicul, un cuvânt poate căpăta consistență de personaj, textele își împrumută reciproc înțelesuri și reverberații sonore etc. În cele din urmă, se impune conștiința extremei precarități a tuturor lucrurilor, sentimentul că omul trăiește într-o lume absurdă, cu structuri
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
farmecul manuscriselor", în primul rînd eminesciene, despre care scriam pe vremuri. Raportat la scrisul de mînă, tiparul este cam ceea ce, față de modelul viu, este fotografia. Și-n pagina de tipar, ca și la cea mai artistică dintre fotografii, același aer inanimat te întîmpină. Și doar se cunosc, din vremea Faraonilor și pînă azi, atîtea mumii perfect sulemenite. Singur scrisul de mînă, așadar manuscriptul, - fie el în chirilica cea mai geometrică, fie în cea mai fantezistă grafie modernă, - pulsează de viață, tot
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
modului cum se înțelege "comunicarea dintre C și om". În primul rând, subliniez, din nou, că numai printr-o extensie stilistică se vorbește despre această comunicare, ca și cum ar fi posibilă între om și un obiect (cel de-al doilea fiind inanimat, oricât ar fi dezvoltat ca un robot "inteligent"). Totul rămâne, ca expresie, la nivelul metaforei și totul, în această "comunicare", se petrece la un nivel real, chiar concret. Este o tendință greșită (mereu mai răspândită și insidios pernicioasă) aceea de
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
se ascunde un adevărat joc al forțelor invizibilului, forțe venite dinspre zei ori dinspre moarte, oricum de undeva de dincolo de viață. Supramarioneta lui Craig - metaforă a unui actor capabil să înainteze până la hotarele morții, în interstițiul ce desparte animatul de inanimat. Astfel, prin intermediul fantomei se conturează o definiție a teatrului ca expresie a tensiunii dintre vizibil și invizibil, material și imaterial, și totodată o definiție a actorului, a acelui actor aflat la jumătatea drumului dintre umbră și corp viu, dintre statuie
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
construi un spectacol precum Clasa moartă în jurul unui joc complex de dubluri și de reflectări reciproce între actori și manechine, făcând din cuplurile lor multiplicate punctul de pornire al unei explorări infinite a relațiilor subtile ce leagă inertul și viul, inanimatul și animatul. E greu să uiți, ca spectator al Clasei moarte, impactul emoțional resimțit în clipa în care ai intrat pentru prima oară în sala unde te așteptau, aidoma unor figuri de ceară, actorii ce stăteau nemișcați pe băncile lor
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
mult sau mai puțin intens între două astfel de întâlniri, între care se puteau scurge luni de zile de spleen și amărăciune. Cert este că fiecare astfel de ieșire făcea obiectul unor nopți agitate, vise și reverii, în care trupul inanimat și frigid al lui D. era implicat în cele mai senzuale și complexe dispoziții erotice. Și Tanti Eugenia se abandona total acestor stări din ce în ce mai exacerbate și nestăvilite. Atât că ele erau curmate brusc de vizita ce-o făcea duminica părintelui-confesional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mari scriitori români. În episoadele cele mai reușite din capitolul Singur se întrezărește ceea ce ar fi putut însemna talentul lui Hogaș: nu cel de povestitor al unor întîmplări, ci al spectacolului naturii, desfășurat după reguli proprii; priza specială exercitată asupra inanimatului, căruia prozatorul se pricepe să-i insufle viață interioară, așa cum va face mai tîrziu Sadoveanu. După experiența unică a singurătății, revenirea în lume se produce rapid și banal, în ultimul capitol al cărții (La Tazlău ): naratorul se întoarce fără nici un
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
acest roman mult mai realist, adică mai credibil. Nu mi se pare deloc surprinzătoare opțiunea pentru un roman al indistincției între uman și zoologic (Viziunea vizuinii, roman într-o doară, 1981), la un autor care, în poezie, umaniza chiar și inanimatul. Viziunea este la Sorescu originară. Prin ea începe facerea oricărui text, chiar și a celui publicistic. Perspectiva decide totul, substanța și stilul. Primul roman era, într-un fel voit, mai prozaic și mai încorsetat. Al doilea devine mai poetic și
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
constantă a palpitului propriu-zis afectiv. Într-un poem reprezentativ, Studiu la proiectul de poduri, personajul liric anunță o „Domnișoară Inginer” că „au înflorit trandafirii nobili din parc, / Altoiți de grădinarul importat din Olanda”. Ideea este invadarea anorganicului de organic, biruirea inanimatului de splendorile naturii vii. O toamnă exuberantă, fabuloasă, „se așterne ca o ultimă aventură / Peste podul ciudat și uriaș al Domnișoarei Inginer”. Domnișoara încarnează mentalitatea pozitivistă, inima ei e „călită la temperatura cuptoarelor înalte”. Resurecția organicului, mai ales în varianta
LITUON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287836_a_289165]
-
o adevărată enciclopedie erotică, un fel de „tabel al lui Mendeleev” al erotismului carnal. Oricum, viziunea și obiectivul de ansamblu al autorului par să fi fost foarte ambițioase. Regresiunea totală (a naratorului) în regnul animal, în biologicul elementar, în naturalul inanimat, ca un fel de ontogeneză răsturnată, este, probabil, cea mai radicală „fuziune în natură” (neomioritică) din ultima vreme. SCRIERI: Cartea păcatelor, Timișoara, 1996; Prunele electrice, pref. Dan Silviu Boerescu, Timișoara, 1996; 10 legende ale bluesului, Timișoara, 1997; Jertfă & Steag, Timișoara
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
Pentru a evita monotonia generată de scenele descriptive, nu avem decât o singură soluție - să folosim cu dezinvoltură și curaj alternanța. Ea se realizează fie prin gestionarea lungimii frazelor (lung - scurt), fie prin alternarea observațiilor: vizual - olfactiv, vizual - auditiv, animat - inanimat, descriptiv - opinie, descriptiv - narativ (diferite scene de viață - un incident minor, o apariție umană) etc. Întâlnim în reportaje nenumărate asemenea alternanțe: „Telefonul sună. Câteva minute mai târziu, mașina Salvării țâșnește pe străzile încâlcite ale orașului”. Efectul dinamic al alternanței sonor
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
după noi / un poem, un vers, un cuvânt / sau măcar o literă, / una singură... Trecând de la lirica eului la cea obiectivă și invers, de la accesibil la ermetic, artistul scrie despre liberul arbitru, despre hazard, despre posibilitatea funcționării actanților - animați sau inanimați, umani sau non-umani - ai realității, în orice fel și-n orice sens, fără vreo regulă și, poate, fără vreo noimă: regele e trist și moare / mereu moare / regele e trist dar trăiește / mereu trăiește / și nebunul / nebunii / fug în altă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de a onora memoria celei moarte. Locomotiva lui Pratt posedă feminitatea pasională și tragică a personajelor din piesele lui John Webster. Nu este niciodată prea târziu pentru a chema la judecată pe cei care au ucis și au înșelat. Obiectul inanimat îndeplinește ultimul act din scenariul scris de Salomon Horaz odată cu săvârșirea crimei din deșert. Paznic al comorii, locomotiva Baldwin este călăul ce împarte dreptatea divină. Salomon moare de mâna celei care a jurat să o răzbune pe Sheeba, sub cerul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
depozitul locurilor comune, în special din cele livrești. Sînt persiflate astfel clișee „clasice” (boul a devenit „mecena pentru Grigorești”, pianul, foarte modest, „a primit rolul secundar în sonata Kreutzer”, plopul „trăiește din romane” etc., etc.). Procedeul confuziei dintre animat și inanimat, dintre uman și nonuman, personificările „actualiste” jucăușe, asocierile năstrușnice din regnuri și de pe niveluri de sens diferite trimit, desigur, la Urmuz, însă controlul inteligenței superior-amuzate face diferența, în pofida facilității sau banalității unor „sentințe”. Sub titlul Încercări pentru restabilirea moralităței în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îngrozitoare și supranaturală, femeiafantomă, venită din lumea cealaltă, seducătoare și ucigătoare, camera, apartamentul, etajul, strada, casa eliminate din spațiul real, oprirea sau repetarea timpului (la interval de minute sau de secole, aceleași fapte se repetă în aceeași ordine), opoziția animat inanimat (de exemplu, statuile vii), alunecarea într-un univers paralel, violări ale spațiului și timpului etc. În afară de aceste teme, Sergiu Pavel Dan, în studiul Proza fantastică românească, distinge câteva tipuri generate de situații fantastice, corespunzătoare interacțiunii între normal și supranormal, prezente
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
filmul publicitar, fotografia etc. instaurează o nouă retorică lingvistică și iconică, dominată de complementaritatea codurilor (utilitar, comercial, socio-cultural și mitic). Bipolaritatea ființei umane, dar și a structurilor gîndirii și limbajului inversează într-un joc subtil trăsăturile semantice fundamentale: animat/vs/inanimat. Personajul care manevrează ultimul tip de mașină de spălat capătă aproape statutul de obiect, în timp ce auxiliarul magic devine adevăratul erou al secvenței narative. Publicitatea accentuează aspectul vitalist antropomorf al mărcii (asimilată de unii cercetători totemului). "Marca va placa o lume
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
evidențiat plastic prin comparant. Raportul de analogie este realizat gramatical printrun conector: ca, precum, asemeni, aidoma, întocmai ca etc. Expresivitatea unei comparații este determinată de asocierea termenilor (concret-concret; concret-abstract; abstract-abstract; abstract-concret) din domenii de referință foarte diferite (uman/nonuman; animat/inanimat; real/ireal; terestru/cosmic; natural/artificial etc.). Tocmai de aceea, simpla comparare a doi termeni din același domeniu nu este o figură de stil (Va urma Medicina, asemeni mamei ei.). Comparațiile pot fi: - simple: Pe un deal răsare luna, ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
În fond, este vorba despre raportul dintre materialitatea teatrală și elementul fantomatic. Indisociabilă de aceste luări de poziție în privința statutului realității în teatru, se redeschide și problema actorului. Un actor plasat și el în zona unei duble determinări: animat și inanimat, corp viu și manechin sau marionetă. Un actor situat între imobilitatea statuii și mișcarea corpului viu. Un actor pentru care statuia însuflețită ar putea fi metafora ideală. Avem convingerea că, în soluționarea tuturor acestor probleme, întâlnirea discursului teatral contemporan cu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
într-o imobilitate asemănătoare celei a colossos-ului înălțat spre cer. În context african, examinând fetișul de lemn sau de piatră, „zeul-obiect”, un antropolog ca Marc Augé2 subliniază, la rândul său, raportul imobilității cu divinul, cu supranaturalul, ca și legătura dintre inanimat, inerție și moarte. Zeul-obiect este deopotrivă dublul unui zeu și dublul unui mort. De altfel, problema raporturilor materiei cu o putere de ordinul invizibilului se află în centrul analizelor consacrate de antropologul francez nașterii fetișului. Să asumi materia și să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
iar activitatea rituală din jurul morții este menită și aici să „arunce o punte”, să „stabilească o continuitate” între vii și morți, între vizibil și invizibil, material și imaterial, corp-obiect și putere nevăzută. Marc Augé insistă asupra dificultății de a gândi inanimatul, moartea constituind nucleul acestei realități de neconceput. De unde și noțiunea de energie, de putere pe care le mai poate avea încă trupul neînsuflețit și, într-un mod mai general, materia inertă. Exemplificând, Marc Augé enumeră o întreagă serie de efigii
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
deasupra mormântului, gorgan ori stelă funerară. Psyche-ul defunctului, insesizabil, se materializează prin statuie într-un trup și într-o voce, și tot prin statuie zeii își pot manifesta puterea lor protectoare sau acuzatoare. Ambivalență a tăcerii și a vorbei, a inanimatului și a animatului, a corpului de piatră ca non-corp și ca substitut al corpului neînsuflețit sau al corpului zeilor. Statuile prind viață când se întorc morții sau când grăiesc zeii. E felul de a se manifesta al fantomei celor dintâi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
circulă sângele. Ar vrea să o îmbrățișeze, așa cum Perdita ar vrea să-și atingă mama, să-i sărute mâna și să-i ceară binecuvântarea. Pentru nimic în lume Leontes nu ar renunța la această „nebunie” de a-și imagina că inanimatul trăiește: „the pleasure of that madness”, nebunie din care refuză să se smulgă, nebunia iluziei că în forma fără viață palpită o inimă vie. Operația magică de „animare a statuii”, cu care culminează scena, se va sprijini tocmai pe acest
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o jucărie în mâna unor zei ce se amuză pe seama lui. El oscilează între îndoială și credință, nu știe dacă are în față un trup real sau un duh, o ființă reală sau o himeră, o creatură vie sau ceva inanimat. Oare Marina e făcută din carne și din sânge, are un „puls” de om adevărat sau e doar un spirit (fairy)? Și oare chiar se mișcă (motion as well)? Revelarea unor detalii legate de nașterea fetei nu e de-ajuns
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
statuar al reginei moarte se însuflețise, în Poveste de iarnă, grație magiei Paulinei. De altfel, aici, ca și în fața statuii Hermionei, senzația este aceea de supranatural, ai impresia că portretul a fost pictat de un semizeu. Imaginea reunește animatul și inanimatul, viul și inertul. Și nu e oare comparat Bassanio, câștigătorul probei, cu Hercule, eroul care învinge monștrii, eroul prin excelență al confruntării cu Gorgo? Ca și cum privirea îndrăgostitului ar trebui, atunci când o întâlnește pe cea a iubitei, să suporte șocul, violența
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]