119 matches
-
existat și numărul dual. Rămășițele lui sunt vizibile în flexiunea numeralelor. Sistemul polonez al genurilor este foarte complicat din cauza combinației a trei categorii: genul (masculin, feminin și neutru), opoziția personal (adică nume de persoană) vs. nepersonal și opoziția animat vs. inanimat. Personal vs. nepersonal și animat vs. inanimat sunt relevante la masculin, dar nu afectează femininul și neutrul. Sistemul poate fi descris ca având cinci clase: masculin personal, masculin nepersonal animat, masculin neanimat, feminin și neutru. Aceste clase pot fi identificate
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
vizibile în flexiunea numeralelor. Sistemul polonez al genurilor este foarte complicat din cauza combinației a trei categorii: genul (masculin, feminin și neutru), opoziția personal (adică nume de persoană) vs. nepersonal și opoziția animat vs. inanimat. Personal vs. nepersonal și animat vs. inanimat sunt relevante la masculin, dar nu afectează femininul și neutrul. Sistemul poate fi descris ca având cinci clase: masculin personal, masculin nepersonal animat, masculin neanimat, feminin și neutru. Aceste clase pot fi identificate conform modelelor de declinare și criteriilor de
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
vin”. Complement indirect. În această calitate înlocuiește: Complement direct. Cu această funcție, "en" înlocuiește: După cum se vede, în calitate de complement direct, "en" nu are alt echivalent în română decât subînțelegerea a ceea ce înlocuiește. Atribut. "En" poate înlocui și un atribut substantival inanimat ce exprimă un posesor, acesta fiind cu prepoziția "de": "Je connais tous leș détails de la question" „Cunosc toate detaliile chestiunii” → "J’en connais tous leș détails" „Îi cunosc toate detaliile”. "En" se gaseste de asemenea în construcții fixe, precum verbul
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
adjectivele demonstrative, cel masculin singular folosit înaintea substantivelor cu inițială consonantica. Poate avea următoarele funcții: a) Înlocuiește o propoziție sau un verb la infinitiv și în acest caz se folosește înaintea verbului "être": b) Tot înaintea lui "être" înlocuiește un inanimat sau un animat, inclusiv un nume de persoana: c) În frază cu propoziție subiectivă constituie subiectul aparent al propoziției principale: d) Urmat de un pronume relativ simplu, formează alt pronume relativ. Funcția acestuia depinde de elementul secund: "Ce qui" și
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
aparent al propoziției principale: d) Urmat de un pronume relativ simplu, formează alt pronume relativ. Funcția acestuia depinde de elementul secund: "Ce qui" și "ce que" funcționează și în calitate de conjuncții care introduc în vorbirea indirectă propoziția interogativa referitoare la subiectul inanimat, respectiv la complementul direct inanimat: "Dis-moi ce qui ț’intéresse" „Spune-mi ce te interesează”, " Îl me demande ce que je veux" „Mă întreabă ce vreau”. e) În registrul elevat poate înlocui pronumele "cela" sau "ceci": "Votre problème est insoluble
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
Urmat de un pronume relativ simplu, formează alt pronume relativ. Funcția acestuia depinde de elementul secund: "Ce qui" și "ce que" funcționează și în calitate de conjuncții care introduc în vorbirea indirectă propoziția interogativa referitoare la subiectul inanimat, respectiv la complementul direct inanimat: "Dis-moi ce qui ț’intéresse" „Spune-mi ce te interesează”, " Îl me demande ce que je veux" „Mă întreabă ce vreau”. e) În registrul elevat poate înlocui pronumele "cela" sau "ceci": "Votre problème est insoluble, et ce pour deux raisons
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
să-ți spun asta: Jules nu se va întoarce niciodată”. Trei dintre pronumele interogative sunt invariabile: "Qui" se referă numai la persoane și cuvintele acordate cu acest pronume sunt totdeauna la masculin singular. "Que" (totdeauna fără prepoziție) vizează complementul direct inanimat în propoziție interogativa cu subiectul după predicat: "Que voulez-vous ?" „Ce vreți?”. În cea cu topica subiect + predicat se folosește expresia interogativa "qu’est-ce que": "Qu’est-ce que vous voulez ?" "Quoi" vizează tot inanimate. Două alte pronume interogative se acordă cu
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
la prezent) și altele, precum "fő" „fierbe” (intranzitiv), "nő" „crește” (intranzitiv), "esik" „cade” etc. Pe lângă verbele medii propriu-zise mai sunt și unele apropiate de cele active, numite medio-active, care exprimă activitatea obișnuită a unui subiect animat, parte de animat sau inanimat: "álmodik" „visează”, "a szív dobog „inima bate”, "az óra ketyeg „ceasul ticăie”. Altele sunt apropiate de cele pasive (medio-pasive), exprimând ceea se întâmplă cu subiectul sub influența unui factor extern neexprimat sau exprimat cu un complement: "a ruha bolyhozódik (a
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
a)" „cu acesti(a)/acei(a) / aceste(a)/acele(a)”. Pe lângă aceste pronume-adjective demonstrative, în sârbă mai sunt și altele, care nu au corespondențe analoge în română: Numai pronume interogative sunt cele referitoare la identitatea unei persoane sau a unui inanimat, "ko" „cine”, respectiv "šta" „ce”, care se declina în felul următor: Alte cuvinte interogative pot fi pronume sau adjective pronominale: Declinarea acestora este aceeași că a adjectivelor, inclusiv prezenta vocalei suplimentare la genitiv, dativ și locativ masculin și neutru singular
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Primul se folosește cu verbe care exprimă deplasarea spre un loc, al doilea - cu verbe care nu exprimă deplasarea spre un loc (vezi mai sus Prepoziția). Complementul de agent este doar uneori folosit în limba sârbă, daca agentul este un inanimat. Cazul său este instrumentalul: "Grad je pogođen zemljotresom" „Orașul a fost lovit de cutremur”. Adjectivele care pot avea complement își au regimul lor, adică cer un anumit caz. De exemplu "željan" „doritor” cere genitivul fără prepoziție ("željan promena „doritor de
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
de propoziție au cele trei variante descrise mai sus, ba chiar în cazul unora există și o a patra varianta. Întrebarea referitoare la subiectul persoană are două variante: "Qui vient ?" și "Qui est-ce qui vient ?" „Cine vine?” Dacă subiectul este inanimat, există două cazuri: De menționat cele două forme ale cuvântului interogativ în funcție de locul său și faptul că construcția cu cuvântul interogativ la sfarsitul propoziției este specifică registului familiar. Întrebările referitoare la numele predicativ sunt de mai multe feluri, în funcție de scopul
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
propoziție și de ce fel de cuvânt exprimă subiectul întrebării: Întrebarea referitoare la complementul direct nume de persoana are patru variante ("Qui tu aimes ?", "Qui est-ce que tu aimes ?", "Qui aimes-tu ?" și "Tu aimes qui?" „Pe cine iubești?”), iar pentru cel inanimat sunt trei variante: "Qu’est-ce que tu veux ?", "Que veux-tu ?" și "Tu veux quoi ?" „Ce vrei?” Întrebările referitoare la complementul indirect și la cele circumstanțiale au patru variante, fie că este vorba de persoana, inanimat, timp, loc, mod etc.: La
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
cine iubești?”), iar pentru cel inanimat sunt trei variante: "Qu’est-ce que tu veux ?", "Que veux-tu ?" și "Tu veux quoi ?" „Ce vrei?” Întrebările referitoare la complementul indirect și la cele circumstanțiale au patru variante, fie că este vorba de persoana, inanimat, timp, loc, mod etc.: La atribut se referă adjectivul interogativ "quel/quelle/quels/quelles ... ?". Acesta are sensul „ce fel de ...?” atunci cand întrebarea are ca scop aflarea însușirii substantivului pe care il preceda, si sensul „care ...?”, daca întrebarea cere identificarea substantivului
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
care ...?”, daca întrebarea cere identificarea substantivului. Grupul substantival format cu adjectivul interogativ poate fi: Același cuvânt poate fi nu numai adjectiv, ci și pronume cu sensul „care?”, „ce?”, deci țintind numai identificarea (vezi mai sus întrebarea referitoare la numele predicativ inanimat, cănd subiectul întrebării este exprimat prin substantiv). Cuvântul interogativ care cere numai identificarea este pronumele "lequel/laquelle/lesquels/lequelles" care poate avea aceleași funcții sintactice că pronumele în general, iar întrebarea pe care o introduce poate avea și ea mai
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
Întrebarea totală indirectă este totdeauna introdusă prin conjuncția "și": "Elle me demande și j’irai" „(Ea) mă întreabă dacă voi merge”. Întrebarea parțială indirectă începe în general cu cuvântul interogativ al întrebării directe corespunzătoare: Constituie excepții întrebarea referitoare la subiectul inanimat ("Dis-moi ce qui ț’intéresse" „Spune-mi ce te interesează”) și cea referitoare la complementul direct inanimat: "Je ne comprends pas ce que tu veux" „Nu înțeleg ce vrei”. Propoziția imperativa devine în vorbirea indirectă o așa-numita „propoziție infinitivala
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
întreabă dacă voi merge”. Întrebarea parțială indirectă începe în general cu cuvântul interogativ al întrebării directe corespunzătoare: Constituie excepții întrebarea referitoare la subiectul inanimat ("Dis-moi ce qui ț’intéresse" „Spune-mi ce te interesează”) și cea referitoare la complementul direct inanimat: "Je ne comprends pas ce que tu veux" „Nu înțeleg ce vrei”. Propoziția imperativa devine în vorbirea indirectă o așa-numita „propoziție infinitivala” (vezi mai jos Exprimarea cu infinitivul a procesului subordonat). Un același verb poate subordonă două sau mai
Sintaxa limbii franceze () [Corola-website/Science/332563_a_333892]
-
constantă a palpitului propriu-zis afectiv. Într-un poem reprezentativ, Studiu la proiectul de poduri, personajul liric anunță o „Domnișoară Inginer” că „au înflorit trandafirii nobili din parc, / Altoiți de grădinarul importat din Olanda”. Ideea este invadarea anorganicului de organic, biruirea inanimatului de splendorile naturii vii. O toamnă exuberantă, fabuloasă, „se așterne ca o ultimă aventură / Peste podul ciudat și uriaș al Domnișoarei Inginer”. Domnișoara încarnează mentalitatea pozitivistă, inima ei e „călită la temperatura cuptoarelor înalte”. Resurecția organicului, mai ales în varianta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287836_a_289165]
-
A. Hermelin, care a tradus și jurnalul spiritual al lui Swedenborg, și alte cărți rarisime. Citesc cu tot corpul, la fel ca atunci când ascult muzică, despre tinctura divină prezentă în oameni, animale și minerale, în tot ce există, animat și inanimat. Văd cât de mare e întunericul în mine. 5 ianuarie M-am trezit brusc, uimită că locul lui René e gol. Dar miroase frumos, a René, un miros de neconfundat, ca și cum el este cu mine nevăzut. M-am culcat din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și asta seamănă cu simpla privire a unui obiect ce pare atât de lipsit de viață la prima vedere, dar privindu-l intens, de o mie de ori dacă e nevoie, cum făceau marii pictori, Rembrandt, de exemplu, simt cum inanimatul se mișcă, dând semne că a primit viață de la mine, se mișcă, face ochi, mâini și picioare, dansează și chiar zboară: există! Revăzut filmul lui Bergman, „Nattvardsgästerna” (invitații la altar, la împărtășanie), drama unui preot care, după moartea soției iubite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
celor individuale), dacă ar fi existat, ar fi fost imposibilă înnoirea perpetuă, apariția din haos a unor libertăți stilistice care vor rămâne strict individuale. Mă gândesc la Proust, Joyce, Virginia Woolf și alții. Mișcarea din tot ce există, animat sau inanimat, corespunde poate spiritului, care nu se complace vreodată în repaus. Creația e mișcare perpetuă. Scriind, aștept mereu surprizele răscolitoare ale subconștientului, asaltul poeziei în conștient. Am aflat de moartea „frumoasă” a poetului Dan Deșliu. Moarte care ar putea concura numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe alb, apoi vor trece mașinile și, curând, zăpada va fi călcată în picioare și necruțător de roți, chiar de ritmul sălbatic al timpului în care mă aflu. Dar albul dimineții va rămâne în memoria mea cu imobilitatea semidivină a inanimatului, într-un fel de privire care nu trece, absorbită în momentul în care am văzut ziua strălucind de virginitate.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Pentru a evita monotonia generată de scenele descriptive, nu avem decât o singură soluție - să folosim cu dezinvoltură și curaj alternanța. Ea se realizează fie prin gestionarea lungimii frazelor (lung - scurt), fie prin alternarea observațiilor: vizual - olfactiv, vizual - auditiv, animat - inanimat, descriptiv - opinie, descriptiv - narativ (diferite scene de viață - un incident minor, o apariție umană) etc. Întâlnim în reportaje nenumărate asemenea alternanțe: „Telefonul sună. Câteva minute mai târziu, mașina Salvării țâșnește pe străzile încâlcite ale orașului”. Efectul dinamic al alternanței sonor
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
în aceeași măsură ca și masa sau Paul. Am putea fi tentați să opunem deicticele de persoană celor de non-persoană, spunând că dacă primele trimit în mod obligatoriu la subiecți vorbitori, celelalte pot să corespundă oricărui obiect din lume (uman, inanimat, abstract...). Această afirmație se lovește totuși de o multitudine de contra-exemple, o mare parte fiind furnizate de corpusul literar. Dacă indivizii care produc enunțurile nu pot fi decât subiecți vorbitori, clasa de ființe cărora le este atribuită responsabilitatea enunțului nu
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
socializare a limbajului și al conturării propriei identități în raport cu o alteritate susceptibilă de intenții ostile. În această ipostază, ea reprezintă o atitudine logic-rațională verbală și non-verbală de respingere, într-un anumit context situațional, a unui dat (obiectul polemicii, animat sau inanimat, individual sau colectiv, concret sau abstract etc.), disputabil, asupra căruia se proiectează propriile temeri, convingeri, valorizări etc. Aici ar trebui încadrată imaginea generică a omului polemist a lui Fr. Paulhan: Din diversitate se naște conflictul. Eu sunt alții, dar eu
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nume; elemente de flexiune - sistem de cazuri locale; trei persoane la singular și plural; sistem dezvoltat de nume verbale; sisteme productive și ramificate de derivare (în general nu au prefixe și infixe, gen gramatical (dar în unele limbi dihotomie animat/inanimat), vocativ, distincție formală între adjectiv și substantiv; prepozițiile - rare); preferă tipul nominal de sintagma; determinantul preceda determinatul; verbul personal stă la sfîrșitul propoziției; construcții adverbiale formate cu ajutorul cazurilor adverbiale și al participiilor - corespund construcțiilor prepoziționale și relative din limbile indo-europene
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]