218 matches
-
Ionescu pentru Maiorescu și Junimea, de asemenea nu prea iubiți de colegii de generație. Și nu în ultimul rînd, se ajunge la delimitarea de extrema dreaptă, constantă și zgomotoasă în cazul lui Ionescu. Ce rămîne însă în locul lăsat gol de inapetența lui Ionescu pentru o astfel de ideologie? Un fel de cale de mijloc, care se opune deopotrivă comunismului și fascismului și pe care Ionescu pare că o regăsește, dar oarecum pasager, în personalismul, noul humanism de la revista franceză Esprit de la
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
vine la îndemînă să scrie proză. Deprinderea prozodică de a-și întipări ritmul în curgerea cuvintelor și obișnuința de a căuta peste tot expresii memorabile îi preschimbă în niște virtuoși ai spațiilor înguste. O lipsă de suflu narativ și o inapetență pentru alungirea frazelor pînă la pragul unor înlănțuiri sintactice bine închegate le împrumută o parcimonie expresivă a dozelor concentrate. Poeții scriu îndesat, metaforic, în înghesuiri punctuale de cuvinte sonore, de aici senzația că, atunci cînd trec la registrul prozei, ușurința
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
și Ioana Pârvulescu, Marius Oprea și Robert Șerban, Doina Jela și Lucian Pintilie, Cristian Tudor Popescu și Dan C. Mihăilescu, Victor Ieronim Stoichiță și Livius Ciocârlie, precum și mulți alții. E posibil însă ca reproșurile domnului Breban să vizeze o prezumtivă inapetență a Editurii Humanitas pentru numele noi, respectiv refuzul de a investi în oameni care nu au în spate recomandări înalte sau cărți deja publicate și trecute prin examenul criticii. Nimic mai fals. Anchetele de la sfârșitul anului 2004 au subliniat in
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
dat de formidabilele texte de factură confesivă, acum autorul introduce un foarte necesar capitol de istorie literară dedicat perioadei 1945-1948. Scriind acest capitol, criticul reușește o dublă performanță. Pe de o parte, realizează o izbîndă în plan personal infirmîndu-și autodeclarata inapetență pentru sinteze ("Ce pot să spun altceva decît că sintezele mă impresionează, îmi impun, dar nu prea sînt de mine. Bine cu adevărat mă simt mai ales în fragment. M-am complăcut și mă complac în fragment, dar poate că
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
persoană? O fi rezultatul a cincizeci de ani în care n-a existat dialog în spațiul public? O fi superficialitatea omului de cultură, care cască plictisit când se vede obligat să se înalțe din bătătura factologică la nivelul agorei teoretice? Inapetența pentru idei a atâtora dintre "practicienii" scenei culturale românești? Se prea poate. Dar mai e, cu siguranță, ceva: "Manifestul" lui H.-R. Patapievici e una dintre cele mai tăioase declarații anti-amatorism, anti-provincialism de gândire, anti-segregație estetică, anti-intoleranță, anti-izolaționism, anti-rea-credință, anti-gregarism
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
libere de idei, Alexandru Dragomir este preocupat în chip exclusiv de ceea ce spune, acordînd prea mică importanță retoricii însoțitoare. De aici senzația pe care o capeți, străbătîndu-i rîndurile, că ai de-a face cu un om căruia conștiința deplină a inapetenței de a scrie i-a indus o atitudine de abstinent al cuvîntului scris. În al doilea rînd, în cazul lui Dragomir avem de-a face cu o gîndire spontană a cărei trăsătură esențială este că, o dată pusă pe hîrtie, autorul
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
prea multe referințe la drama socială ce a izbucnit atunci, fie din lipsa de interes al criticului pentru eveniment (ceea ce este cel puțin ciudat dacă ținem seama de orientarea criticului spre literatura de inspirație rurală), fie dintr-o mai generală inapetență a lui pentru politic (ceea ce ar fi iarăși ciudat pentru cineva care vine din Ardealul oprimat și își exprimă clar opțiunea pentru poezia politică, a cărei istorie este relatată pe scurt în patru foiletoane din vara lui 1907). După exigențele
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
Jurnal de sex al lui Bogza i s-a părut a fi "17 aspecte versificate ale vieții sexuale, atît de înverșunate și de scabroase, încît simțul de conservare al individului celui mai puțin pudic este murdărit de dezgust și de inapetență erotică". Dadaismele lui Urmuz le ia drept simple jocuri, ca și Alexandru George mai tîrziu. Noutatea Patului lui Procust îi scapă, deși e convins că e vorba de "una dintre cele mai de seamă opere în proză din ultimul timp
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
și onoruri, se estompează și se degradează în nuanțe evanescente, viziune relativistă, în care totul s-ar nărui și s-ar preface în neant, de n-ar rămâne axa unui interes pentru a da încă o apetență vieții într-o inapetență universală, axa spectacolului estetic, singura ei legitimare - formulă nietzscheiană, după care viața merită să o trăim prin frumosul ce ne oferă și să o activăm prin frumosul pe care ne încumetăm să-l realizăm" (în Memorii I, finalul capitolului X
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
aș fi putut cunoaște dacă m-aș fi apucat la timp de studiat matematica!" Din păcate, prilejul fiind pierdut, tărîmul minunilor matematice ne este cel mai adesea refuzat, și nu atît din lipsa unor cunoștințe pe măsură, ci dintr-o inapetență constituțională față de lumea calculului matematic. Ceva s-a atrofiat iremediabil în ființa și fibra noastră, iar atrofia o resimțim la fel ca atunci cînd, pierzînd de tot un simț, o dată cu el dispare și felia de existență pe care o percepeai
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
caligrafie actoricească), dar nu și răbdarea de a toarce o poveste pînă la capăt. Există prea multe fire narative care nu duc nicăieri în Children of Men, iar regizorul se bazează pe ritmul frenetic al acțiunii pentru a-și asigura inapetența spectatorului de a pune întrebări, o manevră destul de arogantă. A rămas același maestru în a jongla cu convențiile genurilor, dar îngrămădește prea multe aici, iar tranziția e uneori prea brutală și abruptă: acum urmărire de mașini, acum moment mistic și
Brittain attacks in patru pelicule by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10124_a_11449]
-
eu însumi sînt una cu// lichidul amar din el/ care-mi at Starea de veghe a lui George Vulturescu e cea a unui posedat. Febricitant, declarîndu-și demonizarea, poetul se exprimă prin acuități sumbre, care dau glas unui simțămînt definitoriu al inapetenței, al sleirii, al limitei. Acesta nu exclude însă forța trasării contururilor, aidoma gestului unui sinucigaș ce-și împlîntă cu tărie cuțitul în inimă (Eminescu a descris un asemenea caz): "Scriu cu febră în trup/ sau poate cu diavolul hohotindu-mi
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
aia de leșin pe care o descrie atunci când a avut prima experiență erotică... și l-a luat leșinul. A simțit că moare atunci. Mi-a spus el...“ Aproape toți „martorii“ vorbesc despre taciturnitatea și timiditatea lui Preda,despre stinghereala și inapetența sa pentru ieșirile în public, mereu evitate : „era mai timid și mai retras. Nu se băga la școală cu copiii“ (Cutieru Ilie, croitorul satului); „era totdeauna absent și, de cele mai multe ori, pleca pe neașteptate tocmai când vorbeai cu el...“ (Stela
Reconstituirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2424_a_3749]
-
al bătrînului nostru continent, balcanicul e, tipologic, un mediteraneean estic, un individ extrovertit, curios, ager, activ, nervos, logoreic, apt a atinge, pe aceste fundamente psihice imanente, culmi ale intelectului creator și meditativ (e adevărat că e frecvent, sub rezerva unei inapetențe pentru metafizic și pentru tragic). Un anume pitoresc al mobilității intelectuale și al facondei pline de sine, încordate de contrarietate, o propensiune spre postura marțială sau burlescă, spre autoritarismul decorativ sau spre umorul suculent, îl fac simpatic, nu neapărat în
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
noi pe maestru. Precis o voi utiliza în viitoarele mele sinteze despre evoluția muzicii-simbol a secolului abia încheiat. Merită elogii inițiativa României literare de a consacra un spațiu special acestei sărbători a jazzului românesc (altminteri, presa noastră culturală își menține inapetența față de manifestări artistice de maximă creativitate și "sincronism" cu evoluțiile la vârf pe plan mondial: jazzul și coregrafia). Dacă libertatea câștigată după 1989 n-a ameliorat, din păcate, soarta micii noastre comunități jazzistice (afectată de trista hemoragie a talentelor spre
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
O manifestare virulentă de formalism cronica la cea mai proletcultistă carte a mea, Horea nu mai este singur (1952). Urma o indicație de Partid (eu nu trebuia să fiu reabilitată), la care se adăuga binecunoscutul lui cinism personal. Dar relativa inapetență a criticii față de mine, în următoarele decenii, se datorează, cred eu, parțial, varietății stilistice, frecventei "schimbări de voce" pe care o practicam, neîngăduind o "etichetare". Am fost numită, pe rând, "poetă a dragostei", "poetă cerebrală", "poetă a faptului cotidian", "poetă
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
nu le mai revendică nimeni sau teritorii de multă vreme abandonate, mi se pare destul de trist. Principala noastră infirmitate: absența tragicului, apoi suficiența, complexul inegalabilității, al superiorității, bășcălia măruntă, reluarea unor tendințe sau curente eșuate demult, contemplarea primitivă, exacerbarea simțurilor, inapetența pentru întrebările esențiale ale omului și toate cele ce decurg de aici spun foarte multe despre un mod de a înțelege și practica literatura. Nu mă îndoiesc că vor apărea și alte anchete, cu alți "mari" în top, căci vorba
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
în afara tendințelor generale ale epocii sale, nimeni n-a realizat atît de consecvent un asemenea proiect inactual - de la debut și pînă la ultimele versuri: admirăm clasicismul asumat, sintetic și subtil. Neobișnuita opțiune n-a rezultat din retardare estetică sau din inapetență organică față de nou: puțini poeți ai perioadei posedau o deschidere culturală comparabilă cu aceea a lui Pillat. Omul care i-a cunoscut personal și a întreținut corespondență cu Valéry Larbaud, Saint-John Perse, Rainer Maria Rilke, traducînd din opera lor, cel
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
pentru toți / și toate numele sfinților sînt numele noastre / și dascălul rezemat de ușa zilelor / și noi îl respirăm pe Dumnezeu" (Și de multe ori nu-i destul o viață). Totuși e strecurat aci aluziv fiorul unei demonice înstrăinări, o inapetență a contopirii mistice. După cum circumscrisă demoniei ni se înfățișează și dragostea, de data aceasta la polul opus, cel al unei călduri insuportabile, de sorginte infernală: "Pe legea mea, fierbinte era aerul și roșu / și noi respiram roșu în cuptorul de
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
în purgatoriul ideologic, procurate de la anticari sau de la prieteni, s-ar cuveni să fie unul din acestea. Paul Valery, "cumpărat de la Moșoiu, anticarul" îi dovedește însă cititorului său , cu nervii "la pămînt", că lectura din autorul francez e zădărnicită de inapetența indusă de atmosfera apăsătoare: "Îmi pare steril, oricum fără răsunet în mine". De asemenea Antineea lui Charles Maurras, Chauteaubriand de Andre Maurois, Mysticism and Logic de Bertrand Russell au parte de rezerva umorală a celui adîncit în nefericirea-i personală
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
Păcatele tinerețelor să se joace cu sunetele într-o manieră suprarealistă avant la lettre, fiind din acest punct de vedere un precursor al lui Urmuz. Într-una din cărțile de critică literară publicate în ultimii ani, Gabriel Dimisianu își mărturisea inapetența organică pentru sinteză și, implicit, absența oricărei tentații de a scrie vreodată o istorie a literaturii române. Criticul României literare mărturisea că se simte cu adevărat confortabil doar la nivelul fragmentului, dar nu excludea posibilitatea ca, la un moment dat
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
al omisiunii elocvente, cum l-a numit cineva. Ele reduc, suprimă, strâng, contrag, condensează, pornind totdeauna dinspre afară către nucleu. Constantin Negruzzi era din această categorie, ca și Caragiale, ca și Creangă" (pp. 87-88). Gabriel Dimisianu nu spune explicit dacă inapetența lui Negruzzi pentru dezvoltări epice ample, tendința lui permanentă spre "omisiunile elocvente" este un defect sau o calitate, a fost sau nu benefică pentru evoluția literaturii române. Afinitățile, semnalate de critic, cu abordările epice ale unor scriitori de calibrul lui
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
și unde nu. Nu e chiar atît de complicat, la urma urmelor, acest exercițiu. Mă îndoiesc de prea invocata și evocata criză regizorală. Regizorii pot să aibă momente de mai puțină inspirație, de contact slab cu actorii, de o anumită inapetență, de o comunicare greoaie, ei pot să fie chemați sau nu într-un loc. Directorii ar trebui să fie aceeia care să știe de ce îl invită pe un regizor sau pe altul, pentru cine, de ce text ar avea nevoie trupa
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
mai înalte de stres și, prin urmare, manifestă simptome psihosomatice într-o frecvență și gamă mai dezvoltată comparativ cu bărbații. Principalele aspecte corelate cu stresul studențesc, așa cum arată majoritatea autorilor, sunt anxietatea și depresia, urmate de tulburările sezoniere, in somniile, inapetența, tulburările fizice și deteriorarea sănătății mentale. Astfel, o cercetare realizată pe studenți mediciniști relevă că subiecții cu depresie au niveluri mai înalte de stres și niveluri scăzute de susținere socială comparativ cu persoanele fără simptome depresive. Iar femeile experimentează, în
Revista Medicală Română by Beatrice Adriana Balgiu () [Corola-journal/Journalistic/92288_a_92783]
-
simte împovărat de "prea mari complicații", de o emotivitate infantilă, dispusă a supradimensiona obstacolele: "Și eu sufăr ca un copil, de atîtea fleacuri fără sens". Tribulațiile cotidiene pe care le receptează cu acuitate îi reduc energia, inducîndu-i o stare de inapetență: " Tot felul de mizerii, enervări, amărăciuni. înot cu greu prin ele, fără energie, fără chef de a rezista, cu dezgust, cu silă". Inadaptabil, Sebastian resimte o nevoie de singularitate contrariată de o ambianță în care cuvîntul său n-ar avea
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]