40 matches
-
acestei dictaturi- la fel cum puterea cetățenilor în Tunisia a pus capăt dictaturii Ben Ali- și să pună în aplicare structurile pentru a aduce bogăția Kazahstanului în proprietatea democratică a majorității. (HU) (microfonul vorbitoarei a fost oprit și începutul propoziției este inaudibil)... reuniune extraordinară a Comisiei. Subiectul nu putea fi altceva decât legea maghiară privind mass-media. Nu am putut să-mi cred urechilor când influenți colegi deputați în Parlamentul European socialiști și liberali au solicitat ca UE să lanseze așa-numitele proceduri
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
acestea ar putea fi distinse numind dedublarea la eșantionare, "prededublare" și dedublarea la reconstrucție, "postdedublare". Dedublarea temporală reprezintă un motiv major de îngrijorare în eșantionarea semnalelor video și audio. Muzica, de exemplu, poate conține componente de frecvență înaltă care sunt inaudibile pentru oameni. Dacă un fragment muzical este eșantionat la 32000 de eșantioane pe secundă (eps), orice componente de frecvență de peste 16000 Hz (frecvența Nyquist) vor cauza dedublare atunci când muzica este reprodusă de un convertor analogic-numeric (CAN). Pentru a preveni acest
Dedublare (procesare de semnal) () [Corola-website/Science/319753_a_321082]
-
pe care sunt fixate corzile prin intermediul unor șiruri de cuie metalice, și care transmite vibrația corzii către (4) placa de rezonanță din lemn, care are rolul de a transforma vibrația corzii în unde sonore. Coarda singură produce un sunet aproape inaudibil, datorită suprafeței sale foarte mici, iar placa de rezonanță, care are o suprafață considerabil mai mare, transformă vibrația corzii mult mai eficient în sunet, punând în mișcare un volum mare de aer (vezi si imaginea de mai jos). Povestea pianului
Pian () [Corola-website/Science/297164_a_298493]
-
și de detectare a obiectelor folosită de unele animale (cum ar fi liliecii, delfinii și unele păsări) prin care acestea își găsesc drumul, hrana sau evită obstacolele în timpul deplasării lor. Animalul emite o serie de sunete cu frecvență înaltă (adesea inaudibile pentru om) care ricoșează de obiecte sau obstacole și revin sub formă de ecou (ultrasunete), fiind detectate de urechi sau alți receptori senzoriali. Obiectul este localizat cu mare precizie cu ajutorul direcției ecoului și timpului scurs între emisia și recepția sunetului
Ecolocație () [Corola-website/Science/332815_a_334144]
-
cireșarilor” către orizonul aventurii. Miștocărindu-se la tot pasul, cântând - repertoriul se întinde de la manele la bellcanto -, cei cinci protagoniști ajung pe țărmul mării, unde nu lipsesc nici sirenele adolescente. Pentru unul dintre ei există o chemare mai subtilă, un sunet inaudibil pentru ceilalți, o lucoare aparte, o invizibilă chemare. Abia când acest tânăr va muri înecat, fără ca trupul să-i fie adus la mal, poți reface firul călătoriei și devin sesizabile punctele de inflexiune, momentele unde printr-un anumit unghi al
„Filmul de Piatra“, ediția 3.0 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4990_a_6315]
-
cu plastic, și un scaun pătrunseseră ca intruși, reprezentând, în felul lor umil, utilitatea și confortul. Pe sub ușile de lemn sculptat ale băii se strecura o șuviță de abur. Camera era caldă și duduia de zgomotul apei care, curând, deveni inaudibil. — Frumoasă cameră aveți aici, spuse George, așezându-se pe fotoliul capitonat cu creton și apoi ridicându-se din nou, pentru că i se păruse prea jos. Se apropie de garderobul înalt și îngust și se văzu în elipsa argintie, înaltă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de pe noptieră, ciocnise cu verigheta marginea de sticlă și-l deșteptase din somn, iar după aceea nu mai putuse adormi la loc. Așezat pe un scaun într-un colț, Adam îl ținea pe Zet pe genunchi și-i murmura ceva inaudibil. Era un ritual care se repeta dimineață de dimineață. Gabriel știa, fără să i se fi spus, că Adam îi explica lui Zet că acum trebuie să meargă la școală, dar că se va întoarce foarte curând și în timpul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o scrisoare intimă, în baie? Totuși, din când în când, probabil că mai iese și el din casă. Dar va fi o scrisoare intimă? Căsnicia este într-adevăr un mister. Am coborât la golf, unde marea liniștită, liniștită, plescăia aproape inaudibil. Golful era pustiu, tăcut și întunecat, cuprins în brațul ferm al cheiului de piatră ce părea să emane o lumină dens pulverizată. Hoinăream, simțind sub picioare căldura pietrelor. Un cormoran trecu pe lângă mine, în zbor jos deasupra valurilor, ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tulburat, parcă, de teama de a-l duce până la capăt și a-l face astfel ireversibil? Lasă ori nu autorul, prin naratorul său (cu care nu trebuie în nici un caz confundat, ori identificat), să se „audă” în text „glasul” acesta, inaudibil pentru ceilalți? Impresia de ansamblu este că mai tot ce ține de o atare „dimensiune” a prezenței personajului/ personajelor în Baltagul trece, mai vizibil marcat, ori, dimpotrivă, mai estompat, prin „narator”: însă, oare, mereu cu aceleași implicații și sugestii (de
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
Mirosul apăsător era de-a dreptul sufocant. O ceață murdară plutea deasupra stârvurilor și făcea aerul greu, irespirabil; oameni rari se mișcau fantomatic ca prin infern; figurile lor descărnate invocau milă, gesturile lor mecanice nu aveau nici un sens, vocile lor inaudibile păreau că aparțin morților. Am înțeles brusc că ne pierdusem cu toții condiția umană. În acea clisă de murdărie colcăitoare, nu mai eram decât niște cadavre vii, mărșăluind fără sens într-un oraș mort, aflat în prada șobolanilor și a pisicilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
unor mortăciuni. - Asta mă întrebam și eu. - Pare, ăă, noroi. - Nu-i noroi. E o scurgere. - E ce? - Scurgere. E o scurgere lipicioasă. Mi-am dat seama că repetasem cuvântul de trei ori. Grădinarul se strâmbă. Îngenunchind, murmură câteva supoziții inaudibile. M-am uitat din nou la îngrijitor, care tocmai punea cioara într-o găleată albă de plastic. Un vânt călduț vălurea apa din bazin, iar norii albi treceau grăbiți pe cer, acoperind soarele și întunecând locul în care ne aflam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dar pe care Jayne a refuzat s-o joace, rescriind-o. - Cu ce să mă îmbrac? am întrebat. După o pauză lungă. - Cred că un zâmbet ar fi suficient. - Adică aș putea merge nud ca un idiot hlizit? Murmur, aproape inaudibil: - Tot ce trebuie să faci e să dai din cap și să zâmbești vreo zece minute în fața profesorilor și să faci cunoștință cu directorul. Poți asta fără s-o iei razna? Fără să scoți un pistol? Apologetic: - O să încerc. - Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mângâiată-n adâncul ei Să se transforme în fiară fără să-și lase grația Tot de pasăre; și să continue să împrăștie de jur împrejur Un imposibil parfum; și să-și distileze-n continuare Mierea îmbătătoare; să continue să cânte inaudibilul cântec Al propriei sale combustii; după cum nici să nu înceteze să fie dansatoarea eternă A efemerului; în incalculabila ei imperfecțiune Și să întrupeze cel mai frumos și cel mai perfect lucru Din cele nenumărate ale creației. Tandrețe Iartă-mă că
Poetul femeilor Vinícius de Moraes by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3950_a_5275]
-
Gabriel Coșoveanu Să vezi culoare nesfârșite între lumi, între cei vii și cei invizibili și inaudibili, dar nu mai puțin prezenți, să simți cum ți se transferă personalitatea în altcineva și să-ți dorești să menții controlul, spre a evita nebunia - iată substanța periculoasă, un mixaj de fenomene autoproiective și percepții extrasenzoriale, din care se modelează
Lumea narcolepticilor by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4263_a_5588]
-
încercând să ghicesc care-o fi clădirea în care s-a retras Wunderlick - Bob Dylan - pe când îl urmăreau teroriștii." La al treilea nu avem prea mult de comentat: Philip Roth. Rushdie s-a rezumat să miște aprobator capul, șoptind aproape inaudibil: "Poor Philip. He's so good." Trec la al patrulea: "Cormac McCarthy." Ne place din motive diferite, dar ne place. Florin Iaru, care participă activ la acest joc de societate, pomenește filmul de mare succes No Country For Old Men
Țara scriitorului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6638_a_7963]
-
parte, dar bolboroseala a continuat și mi-am dat seama că omul încearcă să vorbească. - Încet, încet, nu te grăbi. Sînt aici... nu ești singur... l-am asigurat, apropiindu-mi urechea de buzele lui, pentru a-i auzi cuvintele. Aproape inaudibil, bărbatul a bolborosit: - Spune-i soției mele... spune-i... Vocea s-a pierdut într-o bolboroseala. Apoi, tăcere. - Cum o cheamă? am întrebat, tulburata. Unde locuiește? Nici un răspuns. Degetele mele i-au palpat din nou pulsul. Se oprise. Îngenunchind pe
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
de respirația unui iepure obosit”. „Intrat în panică”, aburul respirației animale „răvășește fructele negre. murele și porumba”. Nimic nu are consistență, contur precis. realitate palpabilă. Se percep, ca un revers al irealității, doar niște „umbre distilate în așteptare”, se aude inaudibilul, și anume, „oftatul unui ecou în scaieții impoderabili”. Dar, în ciuda vagului care plutește peste lucruri, versul ne transmite ceva uimitor: „toate cântăresc greu în inimă”. Cu alte cuvinte, înlăuntrul ființei receptarea e hipersensibilă, conectată la cele mai slabe, mai umile
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
O accepție a pisicii ca un duh proteguitor al casei: "Mi-s dragi pisicile pentru că mi-e drag căminul, al cărui suflet invizibil devin, încetul cu încetul, ele" (Jean Cocteau). Situarea animalului în zarea unei retrospective cosmice, chiar dacă ușor romanțioase: "Inaudibil mers, pași insonori, / Enigmă și tăcere dimpreună,/ Aduci cu o panteră,-n clar de lună, / Ce se prelinge-n zarea grea de nori. De parcă porunci-ne-ar Demiurgul, / ne ostenim zadarnic, pe cît cred, / Să dezlegăm străvechiul tău secret, - / Mai
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
Enei cu trei decenii în urmă! - prin distrugere parțială sau incendiere, pentru ca apoi dispariția să fie Ťlegitimatăť și deținătorul să poată trece la operația speculativă plănuită". În acest vesel carusel al "modernizării", glasul Comisiei monumentelor istorice este "tare slab", aproape inaudibil...
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7489_a_8814]
-
decît privirea,/ mai repede decît respirația,/ mai repede decît bătăile inimii...// Gîndul e obscur/ aprinde un felinar/ la lumină căruia neputința/ își ascute fierăstrăul" (Ars poetica). Cu simțurile exacerbate de însingurare, Olimpiu Nusfelean aude nu doar sunetele reale, ci și inaudibilul, se retrage în misterele celor ce n-au fost să fie: "Făclia arde năruindu-si ceară./ Noaptea se-ntoarce singură-n copaci./ Pereții se retrag din nou în ziduri./ Prin vremea lungă auzi murind/ Poetul care a cîntat-o" (Și, iarna
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
anumită piesă muzicală. Este limpede că la Nemescu nu este vorba despre ora măsurată de ceasornic. Timpul capătă aici calitatea dată de cadranul solar prin umbră. Căci ce sunt tăcerile meditative care individualizează fiecare opus al acestui ciclu, decât umbre inaudibile ale sunetului? Concepută pentru un tip de audiție ritualică, muzica de pe discul Electrecord - cuprinzând Quindecimortuorum și Negantidiadua - răsare dintr-un timp greu. S-ar putea susține chiar că gnomonii lui Nemescu sunt uneori masive pietre funerare amintind de Stonehenge, alteori
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
spre implozia invizibilului întors în sine ca o mănușă - corzi de pe care se descojește culoarea timpului plecat în continuă expansiune spre nicăieri acolo unde pe fruntea depărtării înmuguresc spinii - frînghii zbîrnîind în paloarea unei muzici corpusculare din care iau trup inaudibile sunete - roi migrînd spre absentele timpane ale trecutului - vibrații de super-corzi ce înveșmîntă umbra din mai adînc de dincolo și de departe în golul uriașei chitare de praf stelar în care energia primordială izbește ca un vițel dat la supt
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
o ști ori poate noi rostim cuvintele zeilor necunoscuți care au nevoie de noi să-i oglindim oricât aș desface silabă cu silabă oricât încerc să ating acest sentiment sub multele învelișuri sub mantia de unde cuvintele nu sunt ale mele inaudibil pare că tu le-ai rostit Geografia beznei Cu inima ușoară? da între cele două țărmuri înălțându-ne din adăpostul subtil al flăcării lumina/întunericul m-au despicat deși nu mă gândesc la asta și nu o simt dar nici
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
acum, reproducerea feței lui Michel Simon la funeraliile lui Fernandel. Clovnul care plânge e, pesemne, cel mai întristător spectacol. Mutra urâtă, dar bonomă sau comică, a lui Simon se transfigurează, într-o doară, prin plânsul ăsta fără lacrimi, prin hohotul inaudibil, printr-o sluțenie care cere milă. Nu, însă, pentru că e... slută, ci pentru că-și trădează rolul, - ce este unul de bufon; că și-l trădează lamentabil. Și Rigoletto și-l trădează, iar hohotind, e tot mai rigolo. De unde oare, te
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
și lenea pur și simplu. Să-i lăsăm pe Năstase, Mitrea, Popescu, Agaton și Geoană să ne încalece definitiv și să vedem ce-o ieși din experiența asta. Să ne pregătim pentru o nouă hibernare, cu capul în țărână, mormăind inaudibil ancestrale blesteme. Să ne recunoaștem învinși, pentru că oricum nu știm ce să facem cu libertatea. Dacă asta vor românii, de ce ne-am mai opune?
Libertatea de-a alege lanțul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12823_a_14148]