147 matches
-
doilea grup greutatea cade pe „orbirea omului față de greșeala sa sau pe tendința de-a o ascunde”. Inventarul acestor defecte gravitează în jurul neroziei conținînd pretenția de inteligență, din care derivă încăpățînarea, impertinența, înfumurarea, înțepenirea în convențional, întreaga sferă a moralului inautentic, mimat. Savuroasă e cu osebire prostia „inteligentă”: „Hartmann explicitează, dînd ca exemplu prostia și convenționalul. Comică nu este prostia primitivă, ci aceea rafinată, în care apare o doză de inteligență, unde, cu toată chibzuiala, scapă ceva principial și la îndemînă
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
a produs, între altele, recenzia lui Hans Egon Holthusen la volumul Die Niemandsrose, unde expresia „morile morții” era înregistrată drept simplă „metaforă genitivală”, și cu o similară revoltă a reacționat la o presupus răuvoitoare falsificare a poeziei sale ca operă inautentică a unui „culegător de metafore”, pe care ar fi comis-o Gerhard Neumann atunci cînd i-a citit lirica, în comparație cu cea a lui Mallarmé, sub semnul „metaforei absolute”. Cu atît mai mult, decizia lui Celan de a încredința unuia ca
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
se pogoară divinitatea. Ajunge psihism, vitalism, moralism, Christian science, gidism, pragmatism religios, teozofism etc." sau "Apusenii se nasc în catolicism. Răsăritenii ajung la ortodoxie" sau "...orice drum ar apuca, o conștiință contemporană ajunge la creștinismul ortodox." - nici una dintre aceste meditații inautentice nu-l recomandă pe savantul de mai târziu. Dacă tânărul Eliade greșește atunci când îl apropie pe Rudolf Steiner de protestantism, nici ortodoxiei nu-i face un serviciu prin elitismul său. Această credință nu mai este una moștenită prin tradiție, ci
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
speria. însă confruntată cu mentalitatea nițel mai adîncă a autorului, ea se dovedește a constitui efectul explicabil al "dificultăților" de adaptare ale adolescentului ce se sumețește împotriva unei vieți pe care o resimte măcar problematică de nu de-a dreptul inautentică, "cu punctele și dezavantajele unei asemenea aspectări". E o mentalitate a rupturii, poate, freudian vorbind, de sorginte antipaternalistă, evident, din punctul de vedere al ideilor, sub egida unei mizantropii cu anvelopă conservatoare. Simptomatic, e citată o sentință cioraniană plină de
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
la noi Augustin Buzura, cu care l-am comparat. Realismul psihologic din Zbor frânt e, în 1966, o mare realizare estetică, după dominația unei proze expozitive, ideologizante, fals obiective, cu personaje de carton și realități măsluite, întru totul superficială și inautentică. Vladimir Beșleagă propune un caz de conștiință, analizat introspectiv, cu eficiență narativă, fior dramatic și ingeniozitate a construcției, valabile și astăzi. Tragedia războiului se reflectă într-o familie profund traumatizată, dintr-un sat de pe malul de dincolo al Nistrului, într-
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
ceea ce face din anii `50 un moment atât de ofertant narativ. Lewis, adolescentul taciturn, În care mocnește nu doar revolta și violența autodistructivă, ci ceva mult mai periculos pentru membrii micuței comunități În care trăiește: indiferența față de codul unei existențe inautentice, de o micime Înfiorătoare, ajunge să distrugă echilibrul acestei lumi tihnite, ce se vrea perfectă, amintindu-i falsul și impostura. Imagini ca cele ale petrecerilor de duminică după-amiază se află În contrast cu mizeria morală a unei societăți care ascunde o mare
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]
-
materială bună, fete și băieți bine crescuți, o casă frumoasă și mare, rochii mereu noi, mesele de duminică mereu gustoase, mașinile scumpe, băuturile fine și veselia permanentă sunt fațada care ascunde o existență trucată. Cu cât aceasta este Însă mai inautentică și mai searbădă, cu atât „victimele” ei se arată mai Înverșunate În a păstra aparențele, În a-și apăra „valorile” de orice intrus care ar putea demasca falsitatea. Când Kit i se confesează lui Lewis În legătură cu violența perversă a tatălui
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]
-
se adaugă tentativa de compensare și rezistență prin imaginar ori, ceea ce izbutește multora dintre personajele sale, prin eros, care își ia și aici partea epică cea mai substanțială. Erosul ca revanșă afectivă și senzuală față de alienarea mentală prin politicul dogmatic, inautentic și agresiv, devine temă dominantă în Șase femei, 2002. Totul este văzut din perspectiva unor simpli prizonieri ai lumii închise, care au fost siliți la rezistență prin conștiința lor solitară. Cartea focalizează șase biografii feminine obișnuite și totodată distincte. Aflate
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
de cât valoros. Sunt pur și simplu paginile de jurnal ale unui om care l-a citit pe Emil Cioran, și știm cu toții ce efect contaminant are Emil Cioran. Teofil Răchițeanu scrie jurnal ca și cum ar folosi fișe de lectură. E inautentic, fals, e Cioran second hand. Îmi pare rău să scriu lucrurile astea, melancolia diaristului poate fi reală, tristețile veridice, dar forma literară le compromite. În plus, fragmentele, efulgurațiile, n-au titanismul disperării originalului. Sunt subțirele, tânguioase, aproape ridicule: "Singur, singur
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
ani pe care cineva a scris "Botoșani 1869" (cînd Eminescu avea 19 ani), prezentat de G. Călinescu drept Un portret inedit al lui Eminescu în "Adevărul literar și artistic", nr. 904 din 3 aprilie 1938, e mai mult ca sigur inautentic și deci putea fi dat cel mult cu mențiunea "presupus"." Am avut în mînă fotografiile originale ale poetului, cea din 1869 (ovală), și celelalte, precum și fotografia lui Gheorghe Eminovici (dreptunghiulară). Fotografia din 1881 ar trebui popularizată (carte poștală 11x16 cm
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
literară de asemenea calibru ar fi avut nevoie de prefață unui critic consacrat. an lipsa acestui studiu se simte an volum un aer statut de clișee și convenții ănvechite care fac din Cehov un mausoleu impozant, dar cumva depărtat și inautentic. Cehov e valoros tocmai pentru că e atât de viu și de actual, dar actualitatea lui trebuie descoperită și analizată an articulații intimie ale filozofiei literare care stă la baza scrierilor lui, nu pur și simplu enunțata. Am văzut, cu doi
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
fast thinking de televiziune atât de blamate de Bourdieu). E un partener de dialog care nu-și desființează nicidecum interlocutorii, cât îi înființează. Nu-i seduce, cât îi produce. Nu îi învinge, nu îi convinge cu orice preț (cel al inautenticului, în ultimă instanță), cât îi distinge ca adversari ori inspiratori. Toma Roman, Un deceniu văzut de aproape, Editura Universal Dalsi, 364 de pagini, preț nemenționat.
Cronica unui deceniu by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16273_a_17598]
-
a se regăsi pe sine. ("El vrea să se oglindească în această ființă, care însă i se refuză"), pe mama sa pierdută. Mădălina, în imaginea lui Puiu, capătă ipostaza tatălui său însuși, niciodată absent din relație. În această relație erotică inautentică, asasinarea, de către Puiu, a Mădălinei apare ca un paricid, de care Puiu voia să se elibereze. Crima introduce în biografia sumară și atît de previzibilă a lui Puiu o taină, pe care motivația erotică nu o epuizează. Alături de substratul pasional
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
eu exterior (amplificat artificial într-un cadru cosmic în care se manifestă o instanță dictatorială nietzscheană) și pornirea scrîș-nită spre interiorizare a eului scindat din a doua etapă de creație", acesta ar proba oare altceva decît că eul său rămîne "inautentic"? Să fie, ne îngăduim a ne întreba, o "inautenticitate" estetică sau doar o inadecvare la patul procustian al textualismului? Abia cu Ion Barbu încep a sta lucrurile altminteri: "eul poetic este retras definitiv ca modul posibil al discursului, fiind substituit
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
a ceea ce rămâne din conștientizarea unei imaturități necesare. Câteva judecăți ale scriitorului exilat în Argentina declanșează o dezbatere interioară tot mai largă. Artistul trebuie să acționeze doar la hotarul dintre rușine și ridicol, crede Witold Gombrowicz, pentru că măreția este „totdeauna inautentică”. Dincolo de toate, cultura însăși înseamnă „tăinuire a imaturității”. În plus, scriitorul polonez pleda pentru continuitatea dintre două instanțe, conștiința și imaturitatea, pe care literatura le valorifică într-un proces de netăgăduit. În această combustie specială intervine Livius Ciocârlie. Revelație sau
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
izvor și spre vărsarea în eternitate. Vehicolele acestei deplasări sunt memoria și imaginarul. Fiindu-i străină lumea de azi: Stau mut în fața televizorului/și nu-l aud;/văd imaginile altei lumi/care nu mai este a mea, părându-i vetustă, inautentică, până și rochia preferată și-a pierdut candoarea și părul blond nu mai cheamă mângâierile transparente și naive; adeseori bolnavă, arsă de febră, este bântuită de voci sinistre: Vocile zburau în jurul capului,/îmi cuprindeau mâinile/în semn de adio! Obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
sub forma Raiului, fie sub altă o formă. Cum arată însă "capătul fără de capăt", telos-ul gândit ca fiind tot sub timp? Putem gândi Raiul sub forma procesului, a curgerii, a temporalității? La Heidegger raportarea omului la moarte (autentică dar și inautentică) dă naștere sensului timpului; înțelesul timpului ia naștere plecând de la ceea ce am numi propria situare temporală. Abia după deslușirea înțelesului temporalității se poate vorbi de sensul ființei. În deciziile curente ale persoanei logica funcționează ca acoperire pentru alte elemente ce
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
considerat în universul de discurs antic un sofist. Spre deosebire de sofist, filosoful vine să transmită înțelepciunea sa, să învețe pe alții, să-i deschidă către a ști, și nu să-i închidă înfrângându-i. Dintr-o perspectivă aristotelică putem considera omul inautentic drept o persoană alcătuită numai din accidente, căreia îi lipsește substanța. Formula "epoca oamenilor fără substanță" sună interesant! Principiile logice lansează universul de discurs în care poate fi rostit ceva; chiar și ființa. Dezbaterea lor reprezintă analiza modului în care
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
niște păsări singuratice și dezorientate. Desigur, trecerea anilor duce după sine schimbarea anotimpurilor interioare, neliniștite regeneratoare, dar mai ales sentimentul adevăratei ființări în colțul nostru de univers: căutarea, iubirea, casa, pasiunea unei munci alese, rosturile cetăților, uneori himere și modele inautentice, alteori valori sigure și temeiuri pentru o viață morală și care lasă urme în posteritate. {i atunci trăim o pendulare calmă și fecundă între vis și realitate, între stele și pământ, între viața privată și cea din spațiu publică având
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
puerilități, din care am menționat doar câteva, ca și cum ar fi vorba de faptele unor semizei. Nefiresc este și limbajul folosit de personaje. Din dorința de a imita stilul argotic din romanele polițiste americane, autorul le atribuie eroilor săi replici strident inautentice. Este greu de crezut că un om de afaceri, fie și veros, spune: „Dacă o mierlește labagiul ăla, om te-am făcut. Da’ să nu ciripești ceva, că o să blestemi ziua în care ai ieșit din fofoloanca mă-tii.“ La
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
contemporani ai săi, Gîde era convins că viața nu poate fi disociata de actul scrisului. Se vrea campion al sincerității, insă apare într-o lumină studiată, iar destule lucruri șunt trecute sub tăcere. Se proclama lucid, critic al tututor atitudinilor inautentice, dar se înșeală în nenumărate rânduri; adeziunea lui la comunism dovedește o voluptate a automistificării, născută probabil din conștiința vinovată a celui care se trăgea dintr-o familie avută. Implicarea în chestiunile sociale, denunțarea regimului colonial, credința în ameliorarea speciei
Cui i-e frică de un autor datat? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7509_a_8834]
-
diagnosticat. Părerea lui T: „Nu miști un deget, da’ ți le cam atingi.” Îi spune diavolul omului modern: „Eul tău nu va mai fi decât o colecție heteroclită de pulsiuni, o dispersare fără sfârșit; vei fi o ființă alienată și inautentică, ce nu mai poate fi numită un subiect.” Într-o măsură, mă recunosc. Colecție heteroclită, nu numai de pulsiuni. Dispersare fără sfârșit? Sună prea patetic. Mai bine: câtă vrei... Alienat? Sunt prea frivol ca să mă pretind alienat. Inautentic? Mai curând
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4936_a_6261]
-
alienată și inautentică, ce nu mai poate fi numită un subiect.” Într-o măsură, mă recunosc. Colecție heteroclită, nu numai de pulsiuni. Dispersare fără sfârșit? Sună prea patetic. Mai bine: câtă vrei... Alienat? Sunt prea frivol ca să mă pretind alienat. Inautentic? Mai curând, nicicum. Și, așa e, n-am identitate. Nu-mi găsesc un centru, nu știu de unde să mă iau. Mă mir de mine însumi: ia uită-te la el! Montaigne: „Cel mai de seamă lucru pe lumea asta este
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4936_a_6261]
-
socrilor „comedia" familiei, păstrează aparențele și din nou revine prin alunecare scena întâlnirii la cabinetul medical, efortul de a menține echilibrul fragil al unei situații tulburi. Așa cum s-a deschis, filmul se și închide cu o situație perfect firească, dar inautentică, înșelătoare. În ambele situații ești pus în fața unei scene de familie, un cuplu după ce a făcut dragoste, care se dovedește a fi un cuplu de amanți, și o familie reunită în jurul mesei de Crăciun, însă o familie care tocmai s-
Viața e în altă parte by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6052_a_7377]
-
a necunoscuților. De unde și impresia de joc, de teatru neautentic [...]. Oricum, există cu siguranță o ruptură între ceea ce sunt cu adevărat și ceea ce doar par a fi”, îi spunea Cioran lui Liiceanu. Printre necunoscuți - cititorii lui. Întrucât nu e deloc inautentic în cărți și cum scriitorul scriitor este cel mai adevărat tocmai în cărțile lui - iar în ale lui Cioran găsim tot atât joc câtă gravitate - n-am cum să-l cred. Nu-l cred și fiindcă ceea ce sunt cu adevărat
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4862_a_6187]