77 matches
-
l-a cunoscut ulterior, cînd deja cunoștințele sale de spaniolă deveniseră deja atît de vaste încît orice hispanist cu veleități de traducător literar ar fi avut temeiuri serioase de invidie. Eugen Dorcescu, știm cu toții, este certat cu tot ceea ce înseamnă inautenticitate, lipsă de profunzime, joc gratuit, „poantă” anodină: ceea ce caută el în poezie este dovada unei anevoioase purificări interioare la capătul căreia se poate primi - sau nu - darul cuvîntului poetic revelator. Este firesc, în acest caz, ca afinitățile sale să se
ILINCA ILIAN, EUGEN DORCESCU ÎN SPAŢIUL POEZIEI HISPANICE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_in_spatiul_po_eugen_dorcescu_1392619816.html [Corola-blog/BlogPost/347308_a_348637]
-
totalitate. În multe articole publicate în revista Neamul Românesc militezi pentru normalizarea vieții societății românești. Cum vezi evoluția României? Cum vezi viitorul artei, poeziei, culturii românești, într-o lume pândită, marcată de pericolele kitsch-ului, ale non-artei, implicit nonvalorii și inautenticității axiologice? Dimitrie GRAMA: În serialul de eseuri „Omul - Mașină”, am încercat să-mi expun parte din propria filozofie, nu pentru a instrui, a educa pe altcineva, ci pentru a mă înțelege pe mine. În esență, textele acelea, sunt niște mărturisiri
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1421835125.html [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
așa cum deja am notat, nu observă absolut nimic decât în momentul developării pozelor. Prin această operațiune obține el de fapt accesul la realitate (de unde imposibilitatea acelui contact direct, nemediat spre care aspiră). De aceea, încercarea sa de a se smulge inautenticității lumii care îl conține este sortită eșecului de la bun început. Finalul filmului, care nu aduce nici o rezolvare (nici în ceea ce privește crima, nici în ceea ce privește condiția existențială a personajului), este excelent construit pe redarea jocului de tenis al unor mimi, joc urmărit cu
Împușcătura (film) () [Corola-website/Science/302895_a_304224]
-
intitulat Postmodernismul, un clasicism corupt, din volumul În jurul libertății, Ed. Timpul, 2002) și avem acum prilejul a ne repeta convingerea. Afirmă Mircea A. Diaconu: "Orice procedeu e relevat și denudat, semn al tratării din exterior, totul instituind o autenticitate a inautenticității". Or, o asemenea sintagmă, "o autencitate a inautenticității", nu sugerează chiar o atmosferă clasică? Postmodernismul trece toate elementele cu care operează prin filtrele hiperlucide ale unei instanțe de evaluare aflate "în afara tabloului", incredulă, însă cu atît mai critică, mai "pretențioasă
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
libertății, Ed. Timpul, 2002) și avem acum prilejul a ne repeta convingerea. Afirmă Mircea A. Diaconu: "Orice procedeu e relevat și denudat, semn al tratării din exterior, totul instituind o autenticitate a inautenticității". Or, o asemenea sintagmă, "o autencitate a inautenticității", nu sugerează chiar o atmosferă clasică? Postmodernismul trece toate elementele cu care operează prin filtrele hiperlucide ale unei instanțe de evaluare aflate "în afara tabloului", incredulă, însă cu atît mai critică, mai "pretențioasă", împingînd conștientizarea intertextualității textului poetic pînă la condiția
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
tocmai excesul de vitalitate era, în tinerețe, o mască: masca celui care voia să fie altul. În altă parte, el e convins că adevărata sa identitate, netrucată, aparținuse exact tinereții. Abia după aceea a venit vârsta lipsei de credință, a inautenticității, a imposturii: „La vârsta când scriam în românește Cartea amăgirilor (douăzeci și cinci de ani?) trăiam cu o asemenea intensitate că îmi era literalmente teamă să nu sfârșesc ca întemeietor de religie... La Berlin, la München, am trăit extazuri frecventeă ce vor
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
I, 250), sau i-am așeza pe compatrioții săi, cu care se identifică în zonele de adâncime; îi numește „escroci sentimentali” (III, 400). Oricum, departe de a fi voință de a înșela, impostura este la Cioran fatalitate. O fatalitate a inautenticității, alienării și suferinței. În drumul către adevăr, Cioran trăiește această experiență a propriei inconsistențe. Așa încât, Cioran trebuie crezut pe cuvânt atunci când spune că «sinceritatea» e „prima calitate pe care eu însumi mi-o recunosc” (I, 125). Că pune el însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
discordanță oricum cu cinismul a cărui apologie el o face. Cum vom vedea, înțelepciunea pe care și-o construiește și care ar trebui să fie o împlinire în cinism nu face decât să-i dea același sentiment al inconsistenței și inautenticității. Înțeleptul ar trebui să nu aibă nici un fel de manifestare publică, exterioară construcției interioare. „Un înțelept scriind... Îți poți imagina o asemenea oroare?”, spune la un moment dat. De fapt, marea împlinire a unui cinic este, pentru Cioran, moartea. „Avantajul
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
se vadă în permanență celălalt. În fond, el este în permanență celălalt. Fața și reversul umoruluitc " Fața [i reversul umorului" Să ne amintim, măcar în trecere, paginile dedicate „ipocriziei” lui Cioran. Fiind, în drumul către adevăr, fatalitate Ă a alienării, inautenticității și suferinței Ă, ipocrizia încarnează experiența chinuitoare a propriei inconsistențe, care o dublează pe aceea a lumii. De aici, nu numai anxietatea, ci și umorul, în fond, atât de puțin bănuit, căci ar contrasta cu demonismul, pe care îndeobște i-
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
1.1. Argument 7 1.2. Repere bio-bibliografice 9 1.3. Stadiul actual al cercetărilor 40 1.4. Metodologia și materialul de lucru 53 CAPITOLUL II PROZA AUTENTICITĂȚII 71 2.1. Delimitări conceptuale 71 2.2. Mircea Eliade autenticitatea ca inautenticitate 81 2.3. Anton Holban autenticitatea ca sentiment al morții 88 2.4. Max Blecher autenticitatea și irealitatea imediată 95 CAPITOLUL III PARATOPIE ÎN TEXTELE NARATIVE ALE LUI MAX BLECHER 109 3.1. Discursul narativ blecherian 109 3.2. Lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
faptul de a comunica experiențe existențiale telles quelles. Obiect al unor căutări și practici restructurative disparate în perioada interbelică, autenticitatea devine în anii cincizeci, principiul "poetic" al unei întregi noi mișcări insurecționale: "Noul roman". 2.2. Mircea Eliade autenticitatea ca inautenticitate Conceptul de autenticitate propus de romancierii "condiției umane" și respectiv de apologeții români ai autenticității: Malraux, Sartre, Camil Petrescu și Mircea Eliade, care înțeleg să comunice "autentic" experiențe interioare ale unor spirite ieșite din comun, să dezvăluie procese în care
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
o viață interioară automatizată, formată din scheme deja existente, iar în acest ultim caz, romanul nu mai este modern, personajele nu mai sunt autentice. Concluzia la care ajunge Eliade este aceea că, într-un roman adevărat, autenticitatea este egală cu inautenticitatea personajelor, deoarece inautenticitatea este o caracteristică a oamenilor. Un romancier adevărat este acela care reușește să redea oamenii exact așa cum sunt ei, adică inautentici. Chiar dacă se va proceda așa, totuși, acest tip de roman, este de părere Eliade, nu va
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
automatizată, formată din scheme deja existente, iar în acest ultim caz, romanul nu mai este modern, personajele nu mai sunt autentice. Concluzia la care ajunge Eliade este aceea că, într-un roman adevărat, autenticitatea este egală cu inautenticitatea personajelor, deoarece inautenticitatea este o caracteristică a oamenilor. Un romancier adevărat este acela care reușește să redea oamenii exact așa cum sunt ei, adică inautentici. Chiar dacă se va proceda așa, totuși, acest tip de roman, este de părere Eliade, nu va stârni interes, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
numai cu reacții personale față de diferite împrejurări. A fi autentic devine, astfel, pentru Eliade a nu fi autentic, a nu fi tu însuți, a nu avea biologie. În Fragmente întâlnim o idee asemănătoare, și anume că autenticitatea se identifică cu inautenticitatea. Romancierul este cel care trebuie să cultive banalul, inautenticul, trebuie să creeze personaje, care să nu fie egale cu ele însele, să se contrazică în funcție de circumstanțe. Avem astfel o nouă perspectivă asupra romanului-jurnal. Romanul trebuie să fie o explorare a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
simte în contextul în care textele lui Blecher redau acceași disperare în fața imposibilității schimbării unei condiții date. Autenticitatea literaturii lui Blecher vine dintr-o profundă, neliniștită, dureroasă și lucidă sensibilitate față de multiplele forme familiare, concrete, cotidiene sub care se manifestă inautenticitatea; s-ar putea spune că autenticitatea e chiar măsura acestei sensibilități, care modifică raporturile convenționale între real și ireal, dezvăluind caracterul în același timp fictiv și absurd al așa-numitei ,,realități imediate"134. Întâmplările în irealitatea imediată redau o lume
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
istoriei se va transforma În filozofie politică la protestantul radical Thomas Münzer, care dorește instalarea unei Biserici Spirituale pe pămînt și găsește o justificare totalitarismului bazat pe putere, atunci cînd puterea este exercitată de „cei buni”23. Secolul Luminilor restaurează inautenticitatea restabilind Biserica, o „Biserică a Rațiunii”. În vremea lui Hegel, forța critică a creștinismului, rațiunea lui de a fi, se consumase cu totul. Aceasta este interpretarea pe care o dă Taubes afirmației lui Hegel din 1802 (Glauben und Wissen) potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
în detalii. Viața afectivă este, de asemenea, dominată de trăiri superficiale și puțin stabile, dar intens exprimate în sensul demonstrativității. Comportamentul poartă amprenta egocentrismului, hedonismului și a unui farmec superficial, constatându-se în mod cvasipatognomonic o notă de falsitate, de inautenticitate („ca și cum”Ă, cu afișarea unei fațade avantajante pentru sine. Este, de asemenea, evidentă și stabilă sugestibilitatea conduitei și prin intermediul suprasemnificării intimității în raporturile interpersonale, care, de altfel - din partea celor din jur -, sunt inconstante și puțin nuanțate în condițiile în care
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a fi aruncat în lume fără justificare, de a fi abandonat în fața unor primejdii care ne amenință de pretutindeni și de nicăieri, cu singura certitudine de a nu mai fi. Sentimentul morții și angoasa care-l însoțește impulsionează trecerea de inautenticitate la autenticitate, stare în care omul este unit cu fundamentul său și îl trăiește . Neplăcutul sentiment al angoasei are la Heidegger un rol existențial deosebit: acela de a ne pune în contact cu neantul, pe fondul căruia se detașază tot
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a ceea ce se întîmplă constant. Cel mai adesea, omul fuge de neant, i se refuză datorită impresiei că acesta îi răpește totul, că îl privează de certitudinile sale cotidiene. Această fugă îl livrează vârtejurilor lumii fiindului și îl condamnă la inautenticitate, smulgîndu-l clipă de clipă totalității existenței și lui însuși. în măsura în care i se expune deschis și îl asumă cu dârzenie, neantul îl salvează de la această cădere. Eliberarea omului de tirania fiindului este pe măsura puterii lui de îndurare față de neant, care
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
neant, dar un neant care face semne dincolo de el însuși. Trebuie suportată angoasa, ca stare fundamentală în care se manifestă neantul pentru că ea ne deschide totalității existenței și, astfel, autenticității. Astăzi atâția oameni fug de angoasă și neant căzând în inautenticitate. Heidegger recomandă, dimpotrivă, de a accede la autenticitate răbdând și traversând neantul: returul la Ființă se face ca traversare a neantului. Astfel încît, existențial, Heidegger ajunge să răstoarne dramatic formula filosofiei grecești presocratice, "din nimic nu apare nimic", afirmând că
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
deși manifestările la care duce seamănă cu o simulare conștientă grosolană sau se împletesc cu o simulare parțial conștientă. Pacientul este exagerat în gesturi și vorbe, dorește să-și dea importanță și să se afirme; prezintă teatralism cu note de inautenticitate uneori ușor de depistat, se autolaudă sau se autocompătimește, este patetic; plin de fantezie, uneori mincinos, lipsit de autocritică, obligă la rezerve față de declarațiile sale (atenție la anamneză!). Refularea se poate manifesta și în sectorul fizic: istericul poate avea anestezii
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
încredințat fiind că scriitorul nu poate ieși din impas decât într-un singur fel: refuzând pactul "mimetic", mistificând "realitatea". Într-adevăr, călătorul plecat peste hotare cu gândul de a-și face ucenicia artistică se arată descumpănit la tot pasul de inautenticitatea "notițelor" din carnetele lui (inautenticitate probată, am văzut, de verdictul negativ al lui Nicolae Iorga), însă, refuzând să accepte eșecul, junele cronicar de la "Epoca" rescrie mare parte din materialul adunat și transformă niște fragmente cu miez narativ pe care le
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
poate ieși din impas decât într-un singur fel: refuzând pactul "mimetic", mistificând "realitatea". Într-adevăr, călătorul plecat peste hotare cu gândul de a-și face ucenicia artistică se arată descumpănit la tot pasul de inautenticitatea "notițelor" din carnetele lui (inautenticitate probată, am văzut, de verdictul negativ al lui Nicolae Iorga), însă, refuzând să accepte eșecul, junele cronicar de la "Epoca" rescrie mare parte din materialul adunat și transformă niște fragmente cu miez narativ pe care le publică, alături de câteva compuneri mai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a vorbi (și de a iubi, deopotrivă). De aici și sensibilitatea excesivă a personajelor de tipul lui Andrei Lerian față de cuvânt și de limbajul sentimentelor în genere (alcătuit, pe lângă cuvinte, din gesturi, expresii fizionomice sau atitudini specifice), suspectat mereu de inautenticitate (avem de-a face, să nu uităm, cu un intelectual, protagonist al unor romane de dragoste). După cum lesne putem observa, suspiciunea cu pricina vizează mai puțin sinceritatea celui care iubește (identificarea cu rolul nu lasă loc îndoielii), cât capacitatea îndrăgostitului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
prin intermediul cunoașterii (gnosis) unele existențe reușesc să depășească uitarea și să redobândească reminiscența originii lor, întorcându-se la aceasta. Ei bine, dacă în povestire începutul și sfârșitul devin obscure, se obține întocmai secvența temporală a existenței finite în dinamica de inautenticitate și autenticitate, așa cum o descrie Heidegger. Analitica existențială ar fi așadar expresia unei atitudini gnostice și nihiliste care nu mai cunoaște unitatea divină originară, nici nu mai crede într-o întoarcere, ci se consumă cu totul în orizontul vid și
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]