546 matches
-
nume și va ajunge un mare pianist (Pianul și ciuringa), copiilor ajunși la o anumită vîrstă li se face cadou un păianjen care ajunge prietenul lor cel mai bun (Păianjenul), lumea (pseudo) medievală (populată cu sfinți, conți, vrăjitoare, cardinali și inchizitori, stăpîni și servitori) glisează spre tancuri și bombe atomice, penicilină ("15000U intramuscular"), Napoleon și Trafalgar, într-o povestire cu arome din Marquez și Agopian. în unele texte ritmul e sacadat, cu enumerații sau repetiții laitmotivice și fir epic gîfîit (cam
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
elan de iubire de către dl Tudor Ghideanu din Iași (profesor de filosofie la Universitatea "Al. I. Cuza", cu niscai suspiciuni de plagiat prin anii '70-'80), tot în revista EST. Dl Baboi e prezentat ca un Mare Scriitor și Mare Inchizitor. Delirul paranoic din articolul dlui Baboi e aproape întrecut de acela din portretul făcut de dl Ghideanu, unde cuvintele care nu sînt scrise cu majusculă sînt subliniate. Prea îndurătoarea hîrtie nu ia totuși foc de atîtea inepții sub mîna celor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
muștiucul, își îndreptase spre mine, autoritar, brațul, eu spusesem calm, de-al naibii, că proza e un lucru greu, că e nevoie de experiență, cultură și talent, talent, talent, repetasem, cu pauze pline de subînțelesuri, rotindu-mi ochii, ca un inchizitor, asupra lașilor comeseni, - apoi terminasem brusc, parcă sătul de evidența acelei lipse totale de talent. Tăcere de mormânt. Trec peste amănunte. De atunci, la București, Gogu începuse să mă cheme des la el acasă, rămânând absolut singuri, amândoi, spunându-mi
Culegătorii de omizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15223_a_16548]
-
pe cap de locuitor. N-am cum să-i număr pe toți, ei sunt mulți ca frunza și ca iarba. Există și lideri ai acestei meserii atât de răspândite în populația noastră trezită la viață de mișcarea din "89". "Noii inchizitori" sunt ținta cel mai des lovită de săgețile criticului, cu atât mai detestabili, acești oameni, cu cât destui sunt "fără o cât de mică operă" care să le justifice intransigența față de alții, care au operă. Se reped totuși, precum o
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
care desparte fantasma din poveștile personajelor de realitatea fictivă. Pentru ca lucrurile să fie și mai complicate, fiecare personaj nou intrat în scenă este însoțit de o poveste a sa, realizată prin flash-back-uri, ca în romanul lui António Lobo Antunes, Manualul inchizitorilor. Este inutil de spus că în stilul deja binecunoscutelor șarade epice ale lui Dumitru Țepeneag, multe dintre aceste povești sînt extrase din rubricile de fapt divers ale ziarelor. La fel ca un criminal din romanele polițiste care lasă în mod
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
curg fără 'continuitate'" (p. 83) Apariția fiecărui personaj nou în roman produce o digresiune, o schimbare de plan, o ruptură în linearitatea acțiunii. Construcția sa narativă seamănă pînă la un punct cu cea a lui Antonio Lobos Antunes din Manualul inchizitorilor. Pe de altă parte, experiența de jurnalist îi oferă autorului posibilitatea de a problematiza subiectele cu adevărat importante ale zilei, marile teme de dezbatere din societatea israeliană și din existența comunității evreilor originari din România: șoahul (care nu poate fi
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
pe undele învolburate cu tălpile, spre a întinde mreaja. Un exercițiu încă neîncercat de muritorii de rând - dar cât de promițător! Cu siguranța cu care chelnerul surd confirmă că ți-a înțeles comanda, viteazul prim bărbat ce-i înfruntă pe inchizitorii ce ne-au luat la ochi, îi asigură că, așa zădărâți cum sunt, soarta peștilor celor mari este pecetluită, țepoaie sunt ascuțite să-i străpungă, cuțite să-i spintece, se importă în cantități impresionante, cu grele sacrificii valutare, cele mai
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
și protest. Lucrînd cu conceptele personaj - arhetip - arhetip istoric, am ajuns la concluzia că Dostoievski a creat eroi literari egali celor din Biblia sau din Faust al lui Goethe. În Cartea lui Iov și în poemul lui Ivan Karamazov Marele Inchizitor, motivele filosofice legate de orînduirea divină, cosmică, și de cea socială, de suferința fără de vină, de libertata-robie și de protest sînt interferente. Operele analizate sînt legate între ele și prin fantastic și mit, dar și prin construcția subiectului. Comunicarea a
Dostoievski la Budapesta by Albert Kovacs () [Corola-journal/Imaginative/9060_a_10385]
-
pretenții, incapabilă de acțiune ordonată, inconștientă, manipulată de forțe supramundane care figurează puteri politice contemporane. Când își încredințează destinul, succesiv, unui alt și alt conducător, mulțimea întărește legea universală, veche și nouă totodată, dezvoltată de Dostoievski în paginile despre Marele Inchizitor. Ultima sextină nu mai este ironică. E vizată direct realitatea crudă: murmurul mulțimii, în crescendo, devine rugă către noul conducător, cerându-i să fie dusă oriîncotro, dar numai să fie dusă. De aici și fraza sintetică a lui Valeriu Rusu
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
umbra demonică asupra culturii românești. Dacă tonalitatea pamfletară se substituie nu o dată polemicii de idei, cum mărturisește chiar Virgil Ierunca, aceasta se întâmplă deoarece "nu de idei duceau lipsă scriitorii și cărturarii noștri care au ales colaborarea fără nuanțe cu inchizitorii culturii și spiritualității românești, ci de o minimă demnitate. În plus, aservindu-și conștiința, ei au ales Academia, în aceeași vreme în care mulți dintre colegii lor preferaseră Temnița". Sentimentul exilului, ce-și extrage energiile purificatoare nu atât din osânda
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
Culturii pe care i-a prins, el intră cu binecunoscuta-i dezinvoltură pe bază de șpriț, pe porțile murdare ale calomniei. După ce-a păpat bani serioși cu o revistă de două parale, "Literatorul", dl. Neagu s-a metamorfozat în inchizitor inclement, care nici usturoi n-a mâncat și nici gura nu-i miroase. A afirma despre actualul ministru al Culturii, Adrian Iorgulescu, tocmai el, Fănuș Neagu, c-ar fi o nulitate, că s-ar situa "sub treapta cea mai de
Panașul de muceg by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10249_a_11574]
-
la ceea ce se întîmplă important în lume" și, totodată, ,de a ne introduce un element de comparație absolut vital în tot ce facem". În acest sens, directoarea festivalului a fost în opțiunile ei neezitantă, extrem de decisă: aducînd, de pildă, Marele inchizitor al lui Chéreau și Cevengur-ul lui Dodin, ea a făcut un act de cultură radical. Prin afluența lui extraordinară, publicul a reacționat foarte bine la această provocare. În schimb, a mai existat un tip de reacție, izolată, dar simptomatică: aceea
Chéreau, Dodin și ,teatragiul" român by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/10051_a_11376]
-
Ioan Hațegan, doctor în istorie. Pe 12 mai 1370, în Banat se va afla palatinul regatului, aceasta pentru a combate numărul mare al răufăcătorilor, fiind amintite 70 de nume din comitatele bănățene. În 16 octombrie 1436, la Cenad va veni inchizitorul Iacob de Marchia, solicitat de Albert, vicarul general al episcopiei Cenadului. Un val de tâlhării, violențe, incendieri și omoruri săvârșite de oștenii Legiunii negre, formată din boemieni și campată lângă Seghedin se va consemna în 1492. Francesco Griselini va afirma
Agenda2005-03-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283287_a_284616]
-
romanele populare de sec. XIX. Aș fi tentat - dacă aș citi în poloneză - să interpretez semantica rigidă sau revărsată în multe componene ale onomasticii. Poate și datorită slavismului bine conservat în limba polonă, pot descifra printre rânduri, oricum impresionist: Kosici (inchizitorul orășelului), Pilsudski (1867-1935, politician și om de stat polonez, mareșal al Poloniei -n.tr.), Kolia Dovjenko (nume tipic rusesc; un băiat de la casa de copii), Isaaac Goldman (ucrainian din Odesa), Grișa (om bun, cu suflet), protopopul Avvakum (fire bisericoasă, blajină
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
cu iz iliescian au schimbat macazul: îi reproșează "fanatismul" și "maniheismul", modul pamfletar, chipurile vitregit de idei. Ierunca se explică astfel: Este adevărat: dar nu de idei duceau lipsă scriitorii și cărturarii noștri care au ales colaborarea fără nuanțe cu inchizitorii culturii și spiritualității românești, ci de o minimă demnitate. În plus, aservindu-și conștiința, ei au ales Academia, în aceeași vreme în care mulți dintre colegii lor preferaseră Temnița". Enervante rînduri, pentru unii academicieni! Azi, termenii contrastanți se schimbă: pe
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
și universitar preferă a renunța la carieră atunci cînd i se cer compromisuri: "I se cerea "de la început comiterea unei obligatorii fărădelegi: trădare, denunț, crimă". Și relatarea indignată continuă cu întîmplări trăite de el însuși la Universitatea din Cluj . "Marele inchizitor", Pavel Apostol, i-a cerut "în plină ședință universitară" să scrie în "Lupta Ardealului", ziarul local al partidului comunist, "un articol tare prin care să demasc nu opera, ci omul Blaga, pentru perversiuni legate de fiica sa nubilă", și dacă
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
-o adeseori în eroare: șLa o întâlnire cu un grup de intelectuali ruși.ț "Nu le rețin tuturor numele. De fapt, numai pe doi dintre ei țineam neapărat să-i identificăm - pe Surkov din pricina indignării legate de numele lui (fusese inchizitorul lui Pasternak) și pe Tvardovski din motive contrarii. Era directorul lui Novîi mir, unde fusese publicat Soljenițîn. La un capăt al mesei de pe estradă, un bărbat cu privire fioroasă ce caută parcă biciul pe care are obiceiul să-l mânuiască
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
o consideră obligatorie pentru valabilitatea mecanismului autoficțional, nu există în aceste șase povestiri - cinci mai scurte, una de dimensiunile unui microroman - care compun, subtil, un mozaic romanesc. Pe naratorul-protagonist, e adevărat, îl cheamă Roy Fenn, nu David Vann (deși un „inchizitor” ca Philippe Gasparini ar vedea în această omofonie Fenn-Vann o asumare identitară implicită). Cu toate acestea, cartea este dedicată tatălui autorului, James Vann, pe care îl regăsim în rama ficțiunii cu numele de Jim (derivat diminutival al numelui real, James
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
martirajul se porni pe aclamații îndelungi, înălțând chiar urale către mai marii zilei, și fluierându-l pe ereticul care vedea moartea deja la rugul pregătit pentru el. O ultimă încercare mai înlesni juriul pentru scăparea de moarte a acuzatul Lucas. Inchizitorul cazului se ridică și se adresă aspru celui care urma să fie ars pe rug: - Gândește bine! Ai o ultimă șansă să-ți păstrezi viața, dacă abjuri în acest moment, adică dacă declari că toată credința ta a fost o
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377197_a_378526]
-
raportăm la valori, la adevăr, nu la mistificări. Vorba lui Iorga: „O bibliotecă este vie prin spiritul și oamenii ei”.Ce poate fi mai viu decât cuvîntul? Tentativa creatoare, făcută cu bună credință, nu trebuie anihilată. Niciodată nu am agreat inchizitorii, falșii moraliști, amorurile interesate. Nu fac parte dintre răscolitorii de cufere și debaralele altora, n-am stofă de anchetator, nu investighez, decât , eventual, frumusețea lumii. Cealaltă față, shimonosită, o văd zilnic și n-am vreme s-o impun atenției. Grație
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93271_a_94563]
-
cu mare discreție, cu o uimitoare delicatețe sufletească, despre experiențele teribile prin care au trecut. Și nu discută niciodată la modul general, extrapolând cazul concret pe care l-au reprezentat, judecându-i pe toți ceilalți cu măsura lui. Dimpotrivă, în timp ce inchizitorii de școală nouă vorbesc in abstracto și judecă circular pe baza unor transcendentalii morale, evitând sistematic întâlnirea cu planul concret, foștii deținuți politici se mențin în sfera lor de experiență carcerală, într-un câmp al referinței directe. E motivul pentru
Zoia noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8652_a_9977]
-
din sînul "raiului" comunist (deci mai credibil pentru cei mefienți în observațiile - limpezi, prin urmare nu tocmai confortabile - ale istoricilor și gînditorilor din afara "lagărelor"). Este vorba de Alexandr Soljenițîn, care scrie, obosit de spectacolul istoric al măștilor amăgitoare ale crimei: "(...) inchizitorii își motivau acțiunile prin creștinism, cuceritorii - prin glorificarea patriei, colonizatorii - prin civilizație, naziștii - prin rasă, iacobinii și bolșevicii - prin egalitate, fraternitate și fericirea generațiilor viitoare"ix. Toți aceștia au proclamat "sfînta" datorie de a lupta pînă la nimicirea deplină a
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
publicat într-o revistă online „Spiritul critic” întemeiată în 2003 de un tovarăș actualmente octogenar, Leonard Gavriliu. Articolul poartă semnătura unui misterios Nichifor Huțupan, dar ceva îmi spune că acesta este un pseudonim și în spate se ascunde fondatorul revistei, inchizitorul sever Gavriliu care, dacă nu mă înșel, în urmă cu vreo 20 de ani scria în „România Mare”. Ce face domnia sa? Ia în tărbacă un roman al meu Mut publicat în 2006 la Editura Cartea Româneacă. Eu nu am nici o
Cam ce poate păți scriitorul român by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/4465_a_5790]
-
inaccesibil poate fiecare, ajuns pe culme, să-l facă să fie accesibil, dar tace. În această clipă se ivește fața placidă și surâzătoare a doñei Edelmira, încadrată de peruca sa blondă și după ce învăluie băiatul într-una din privirile sale inchizitorii de presă, zice: Fulge, îmi faci o favoare să ieși o clipă; îndată vii. Mira, Mira, nu-mi zice Fulge spune filosoful soției sale, când nu îl aude băiatul. Da, te înțeleg; n-are importanță. Și rămân șușotind un moment
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Noaptea lui Iuda (și nu numai), storc din postmodernism și din postmodernitate exact cât pot și cât trebuie. Flagelez relativismul și inconsistența lumii contemporane numai în măsura în care atitudinea mea severă are un impact estetic. Nu pot să mă tranform într-un inchizitor penibil care țipă în pustiu. Disoluția actuală are o anumită vrajă crepusculară și merită s-o privim cu toată seriozitatea. Puțini sunt adevărații spirituali care, de la înălțimea credinței și a cugetului lor, nu mai dau nici o atenție lumii înconjurătoare. Mi
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]