534 matches
-
sau cu patul armei.” Lili BOBU: În lupta pentru făurirea de arhitecturi și substanță filozofică, pentru construirea esenței, poezia este ,,culminația unui mers lăuntric” (Eugen Ionescu), ,,răzbunarea frumuseții pe urâțenie” (Grigore Vieru), ,,o explozie ordonată în versuri” (Emil Brumaru), ,,proprie incinerație” (Edgar Poe), o stare privilegiată de spirit. A dorului? De grație? De veghe? Nicolae DABIJA: Starea poeziei e una de dragoste. Un poet inspirat ar urma să se afle în starea unui îndrăgostit refuzat. Or, pe un îndrăgostit nu-l
„POEZIA E UN GEST DE PROTEST CONTRA DEZORDINII LUMII” de LILI BOBU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 by http://confluente.ro/Lili_bobu_1403279195.html [Corola-blog/BlogPost/349035_a_350364]
-
până la Mărăști ; De la Carei la Poarta Albă,Ip, Aiud, Pitești, Sulina, Din Râmnicu' Sărat, la Iași, Podu' Înalt, Ciceu, Tighina... De la Sibiu, pân' la Caracal, Craiova, Slatina, Ploiești Din Vâlcea până la Muscel, Brașov, Vidraru,București... Ne mai punând la socoteală incinerații de prin urne Pe cei mâncați de șerpi, de stânci, sau din gropile comune... Noi știm de la IISUS MESIA : călăii trebui' să-i iertăm... Însă pe Martirii noștri, n-avem voie să-i uităm ! Iar dacă-n urma lor, o
DE ZIUA EROILOR NEAMULUI NOSTRU ROMÂNESC ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/paulian_buicescu_1432117821.html [Corola-blog/BlogPost/367694_a_369023]
-
privind Cultul soarelui - legat de solstițiul de iarnă - în primul rând la geto-daci, apoi la alte popoare. Doveditor în acest sens este „Soarele de andezit” (cu un diametru de 7,1 m) de la Sarmisegetusa. Trasul cu săgeți în nori, practicarea incinerației, obiceiul - încă păstrat la lăsata secului de Paști - cu roțile de foc rostogolite din dealuri, erau tot omagii aduse Soarelui. Denumirea probabilă data de daci Soarelui era „Dzio”. De la acest nume provin cuvintele actuale „ziua” si „zeu” (vezi colindul: Dziurel
TRADIȚII, OBICEIURI, DATINI la români. by http://uzp.org.ro/traditii-obiceiuri-datini-la-romani/ [Corola-blog/BlogPost/93788_a_95080]
-
pictate în stil egeo-cipriot în Sicilia, obiectele cretane sau orientale atestă vechimea relațiilor Italiei cu estul Mediteranei. Orașul Roma s-a dezvoltat în Latium, regiune în care primele locuiri permanente au avut loc în jurul anului 1000 î.Hr., după mormintele de incinerație din spațiul viitorului forum roman, din zona Munților Albani, din Lavinium, din ținutul sabin, ce aparțin culturii latiale. Simbolismul funerar presupune existența unor forme de organizare. În epoca Hallstat se dezvoltă așezările de la Antemnae, Fidenae, Crustumerium, Tibur și Corniculum. Doar
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
vechi așezări din neolitic (cultura Turdaș, mileniul al IV-lea î.e.n.), din epoca bronzului, din epoca fierului (Hallstatt și La Tène), din perioada stăpânirii romane și din timpul migrațiilor. Tot aici au mai fost scoase la iveală un mormânt de incinerație (sec. I î.e.n. - sec. I e.n.) și o "villa rustica", în care s-a găsit o fructieră dacică (sec. II î.e.n.). În perioada romană localitatea se afla pe drumul roman Potaissa - Napoca. Inițial, o porțiune a acestuia a fost lăsată
Aiton, Cluj () [Corola-website/Science/325134_a_326463]
-
de pământ situată pe culoarul Mureșului, în orașul Cugir județul Alba. Încă din 1868 pe acest loc s-a descoperit un tezaur compus din câteva sute sau mii de monede de argint. O descoperire importatntă este un mormânt “princiar” de incinerație. Inventarul său funerar conținea oasele incinerate ale unui bărbat matur și a trei cai, un coif, o armură din zale, un scut, o sabie lungă, un pumnal și o lance, toate din fier; piese de podoabă din argint și aur
Singidava () [Corola-website/Science/314364_a_315693]
-
neolitic ("Noua, Monteoru, Schneckenberg"), apoi din epoca bronzului și a culturii "Sântana de Mureș-Cerneahov", săpăturile din 1883 făcute în locul numit "Dealul Fragilor" atestând acest lucru. Tot aici au fost descoperite în 1943 două morminte, unul de inhumație și altul de incinerație, aparținând epocii dacice. În anul 1946, săpăturile făcute pe malul stâng al pârâului Debren au scos la lumină resturi de construcții din zid de piatră și mortar, fragmente de cărămidă și țiglă, obiecte de ceramică și morminte de incinerație din
Sfântu Gheorghe () [Corola-website/Science/296941_a_298270]
-
de incinerație, aparținând epocii dacice. În anul 1946, săpăturile făcute pe malul stâng al pârâului Debren au scos la lumină resturi de construcții din zid de piatră și mortar, fragmente de cărămidă și țiglă, obiecte de ceramică și morminte de incinerație din epoca romană. Pe malul pârâului Porumbele s-a descoperit ceramică și un pandantiv de bronz din secolul al IV-lea. La marginea sudică a turnului pe care se găsește biserica fortificată reformată, au fost descoperite gropi circulare conținând ceramică
Sfântu Gheorghe () [Corola-website/Science/296941_a_298270]
-
așezări dacice, fapt ce demonstrează că celții nu au pătruns în această zonă. Așezările celților aveau un caracter rural. Astfel de situri au fost descoperite la Mediaș, Ciumești și Morești. Necropolele sunt bine studiate, în această zonă descoperindu-se practicarea incinerației și a inhumației. La sfârșitul perioadei La Tène C1 ( care a avut loc în jurul anului 200 î.H.) s-a constatat dispariția necropolelor celtice din Transilvania. Acest lucru se datorează probabil faptului că dacii și geții au început să ocupe
Celții în Transilvania () [Corola-website/Science/321652_a_322981]
-
specială ridicată în 1984, cu prilejul centenarului descoperirii culturii Cucuteni. Movila adăpostește un fel de incintă de piatră, în formă rotunjită, prevăzută în partea de SE cu o cale de acces. În cuprinsul incintei s-au descoperit patru morminte de incinerație, unul principal pentru care s-a ridicat movila și trei secundare. Modul de construcție al edificiului (fără stâlpi de susținere) ce adăpostește movila permite o vedere generală asupra tumulului secționat.
Muzeul Sitului Arheologic Cucuteni () [Corola-website/Science/331350_a_332679]
-
un cimitir mai vechi al satului. S-au dezvelit, în total, 189 de morminte, la care se adaugă cele distruse până la începerea cercetărilor, astfel că numărul total de morminte a fost estimat la 215. Dintre mormintele cercetate, 168 erau de incinerație, iar 21 de înhumație. La toate mormintele de incinerație arderea defuncților s-a făcut la ustrinum, iar după modul cum au fost depuse resturile incinerării s-au constatat următoarele tipuri de morminte: În cele mai multe cazuri s-au folosit drept urne
Soporu de Câmpie, Cluj () [Corola-website/Science/300356_a_301685]
-
în total, 189 de morminte, la care se adaugă cele distruse până la începerea cercetărilor, astfel că numărul total de morminte a fost estimat la 215. Dintre mormintele cercetate, 168 erau de incinerație, iar 21 de înhumație. La toate mormintele de incinerație arderea defuncților s-a făcut la ustrinum, iar după modul cum au fost depuse resturile incinerării s-au constatat următoarele tipuri de morminte: În cele mai multe cazuri s-au folosit drept urne vase de uz comun, întregi sau fragmentare îndeosebi oale
Soporu de Câmpie, Cluj () [Corola-website/Science/300356_a_301685]
-
și erau, în general, lipsite de inventar. În două astfel de morminte s-au găsit fragmente de vase romane, iar într-unul, fragmente dintr-o oală dacică. Aceste morminte apar pe toată suprafața cimitirului și sunt contemporane cu cele de incinerație. În ansamblul cimitirului, ceramica dacică s-a descoperit în 62 de morminte, în 45 este asociată cu cea romană, în restul mormintelor apare singură. Inventarul mormintelor, mai mult prezent în cele cu urnă, constă, pe lângă fragmentele ceramice depuse cu ofrande
Soporu de Câmpie, Cluj () [Corola-website/Science/300356_a_301685]
-
prezența unor urme romane și a unui vicus de la Apoldu de Jos (între Apoldu de Jos și Apoldu de Sus) este semnalată de multă vreme: aici s-a întâlnit zidărie cu mortar, ceramică provincială, un tezaur monetar, o necropolă de incinerație, inscripții etc. Se presupune existența pe vremea romanilor, pe aceste locuri, a unui post militar (castru) supravegheat de soldați ai Legiunii a XIII-a GEMINA (cu sediul în Alba Iulia - Apulum), unul dintre ostași fiind îngropat aici. Așa se poate
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
populare pentru clasa de mijloc, și a rămas așa pentru următorii 200 de ani. În secolul II d.H., mai mult de jumătate din clienții acestor cufere erau soldații. De asemenea, tot mai mulți romani au început să prefere înhumarea în locul incinerației, aceasta din urmă rămânând uzuală în taberele militare până în secolul III d.H. Pe timp de război, multe cadavre erau incinerate în masă, însă, pe timp de pace se organiza o ceremonie solemnă. După ce cortegiul funerar ieșea din fort, patul și
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
locație, un complex de locuințe și ceramică. De asemenea, au fost descoperite obiecte aparținând acestei perioade (anul 4000 î.Chr) în cartierele Cetate, Mehala și la Pădurea Verde. Referitor la perioada bronzului, cea mai relevantă descoperire este o necropolă de incinerație, în cartierul Fratelia, unde arheologii au scos la lumină 200 de morminte și 400 de vase. Această necropolă susține ipoteza că aici exista o așezare stabilă. Au mai fost descoperite urme din epoca bronzului și în Fabric și Mehala. Epoca
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
de la Negrilești, Ciceu-Poieni, Dobricel, Spermezeu, Mocod, Orheiul Bistriței, precum și existența până astăzi a castrului roman de la Ilișua , numit Cersie, a numelor de : Pugna, Liveria, Vidican, Boca, Ciui etc. Feudalismul timpuriu este reprezentat între sec.V-XII de numeroasele morminte de incinerație românească, existente în vechile vetre neolitice, ale bronzului și fierului, dar și în alte locuri cum ar fi Carpeni, Crucea Ulitelor, Poduri etc. Pe parcursul dezvoltării feudalismului se conturează mai multe familii nobiliare românești care au contribuit la luptele împotriva tătarilor
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
arheologice de la Stâncești, Cotnari, Băiceni, piese de harnașament de la Trușești. Civilizația geto-dacică din Moldova este reprezentată prin unelte, ceramică, obiecte de podoabă, statuete de lut de la Poiana și Piatra-Neamț, ceramică carpică din așezările de tip Scheia-Văleni și din necropolele de incinerație de tip Vârtișcoi-Poienești. Colecția mai include altare romane și cărămizi din castrul de la Barboși, inscripții funerare de la Isaccea (Noviodunum), obiecte de lut ars, bronz și sticlă de proveniență greacă, elenistică și romană descoperite în Dobrogea, unelte, vase de sticlă, amfore
Muzeul de Istorie a Moldovei () [Corola-website/Science/331351_a_332680]
-
de nisip" ( Kőházkert ) s-a constatat o locuire dacică, cu gropi circulare ce conțineau fragmente de vase, oase de animale, o plăcuță de cuirasă, fusoiale etc. Pe teritoriul satului se mai menționeată materiale de tip scitic dintr-un mormânt de incinerație din sec. VI - V î.de Hr. La marginea de nord a satului, între drumul județean și lunca Oltului s-a descoperit un bogat material arheologic din epoca bronzului, epoca dacică și evul mediu timpuriu. Satul Sânsimion, a făcut parte
Sânsimion, Harghita () [Corola-website/Science/300486_a_301815]
-
datate cu mai bine de 6.000 de ani în urmă. Arheologii au găsit aici urme ale unor bordeie ale agricultorilor și păstorilor ce au locuit pe aceste meleaguri. În apropiere, a fost scoasă la iveală și o necropolă de incinerație, cu peste 200 de morminte, când se făceau săpături pentru construcții noi. Urnele funerare recuperate au fost duse la Muzeul Banatului iar astăzi o parte dintre ele pot fi văzute de public, într-o expoziție legată chiar de urnele funerare
Fratelia () [Corola-website/Science/301469_a_302798]
-
de sedentarizare. Peșterile sunt abandonate și sunt clădite locuite durabile și confortabile. În Neoliticul inferior, în spațiul românesc au fost identificate puține situri, unul dintre cele mai reprezentative fiind cel de la Gura Baciului din Cluj, unde a fost atestată o incinerație funerară. Au fost descoperite capete de piatră, similare cu alte produse din spațiile vecine, ceea ce atestă posibie contacte între autohtoni și migratori. La Iclod, în Cluj, a fost descoperită o așezare fortificată din Neoliticul mijlociu, prevăzută cu u șanț, valuri
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
hranei și apei, a cerealelor în condiții optime și transportul unor produse la distanțe mari. În procesul de ardere al ceramicii au fost acumulate și cunoștințele tehnice pentru dezvoltarea metalurgiei. În cadrul practicilor funerare, predomină inhumația, existând o singură necropola de incinerație la Supaclu de Barcău de la Crișana. Formă gropilor era rectangulară sau ovală. Defunctul era instins pe spate sau chircit lateral. Femeile erau depuse pe stânga, bărbații pe dreapta. S-au găsit morminte ale unor copii sau doar cranii sub podeaua
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
până la Nistru. Sunt menționați la Ephoros. Locuințele lor erau sub forma unor bordeie, fie la suprafață. Nu erau așezări fortificate. Se cunosc 50 de necropole carpice, unele lângă așezări în care s-au cercetat 1500 de morminte, multe fiind de incinerație, cu depunerea resturilor funerare în urne sau în groapă. Se ocupau cu agricultura și creșterea animalelor, cu anumite meșteșuguri că obținerea și prelucrarea fierului, olăritul și țesutul. S-a descoperit la Bornis un fragment de vas, pe care era zgâriat
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
umplând golul demografic. S-au descoperit 120 de așezări de tip Chilia-Militari, situate în zone de dealuri și de câmpie, în apropierea surselor de apă. Nu s-au găsit așezări fortificate. Cimitirele erau plane, iar ca riț funerar se practică incinerația. Ocupațiile principale erau agricultură, creșterea animalelor, meșteșuguri precum confecționarea ceramicii, prelucrarea lemnului, metalurgia fierului. Au fost găsite obiecte din metal și ceramică de uz curent de import, monede române. Așezarea de la Chilia și celelalte aparțineau culturii situate între Olt și
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
cea mai sudică așezare a acestei culturi arheologice; altele mai noi, respectiv o așezare din perioada Halstatt timpurie (secolele al XII-lea-al IX-lea î.e.n.), una geto-dacică din perioada Latène (secolele al II-lea-I î.e.n.), o necropolă de incinerație din epoca migrațiilor (secolele al VI-lea-al VII-lea e.n.) și o așezare medievală timpurie din secolele al X-lea-al XII-lea. În rest, în comuna Merei se află alte nouăsprezece obiective incluse pe lista monumentelor istorice din
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]