80 matches
-
vorbească". Una dintre construcțiile cele mai interesante prin care româna populară și familiară exprimă aceste valori este cea formată dintr-un verb cu sens aspectual - a sta, a da (cu sens durativ, continuativ), a lua, a se apuca (cu sens incoativ, de început al acțiunii) - coordonat cu verbul principal: "stă și așteaptă", "se apucă și cîntă"; a lua și a da apar mai ales la imperativ "ia și mănâncă", "dă-i și vorbește". între "se gândește" și "stă și se gândește
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
o analiză etimologică („a- și aduce aportul”). Două construcții asemănătoare - a începe să pornească și a începe să purceadă - reprezintă un tip de pleonasm mai puțin sesizat de vorbitori, în care este repetată (inutil) ideea de începere a acțiunii. Semnificația incoativă este prezentă atât în verbul specializat pentru această valoare - a începe -, cât și (mai puțin transparent) în verbe polisemantice, care presupun de cele mai multe ori inițierea acțiunii: a porni („a pleca din locul în care se află, a se pune în
Începe să pornească... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5418_a_6743]
-
inițierea acțiunii: a porni („a pleca din locul în care se află, a se pune în mișcare”; „a începe să funcționeze”, DEX) și a purcede („a pleca, a porni la drum”; „a începe o acțiune”, ibidem). Combinarea verbelor cu sens incoativ poate să apară mai ales în oralitatea nesupravegheată; a fost înregistrată, de exemplu, în rapoartele de monitorizare a limbii din audiovizual (disponibile pe site-ul cna.ro): „începe să pornească” (TVR Cultural, 26.V.2009); „a început să purceadă la
Începe să pornească... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5418_a_6743]
-
mireni. Fecioria ține nu de pasivitatea unei condiții fizice (sau, mai rău, fiziologice), ci de aspirația inimii la integritate. Fără această aspirație la deplinătatea înțelepciunii (telomudrie, în limba slavonă), experiența catolicității iubirii ar rămâne, ca în familie, la un stadiu incoativ. Același lucru se petrece și cu sărăcia. Este un vot care riscă să rămână, pentru cei mai mulți membri ai mănăstirilor de obște, un act inert și fără miză spirituală. La adăpostul acestui vot, prosperitatea economică sau puterea financiară a mănăstirilor poate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al tradiției, misterului și revelației 2. O asemenea speranță ar mai trăda încă slăbiciunea teologiei în fața „rațiunii tari” a modernității. Louth avertizează asupra limitelor unor analogii între paradoxul evocat de științele naturii și paradoxul dogmatic al teologiei. Desigur, identificarea prezenței incoative a unei tradiții culturale în actul interpretativ, redescoperirea istoricității pe fondul comunitar al oricărui angajament personal în actul de cunoaștere reprezintă decizii teoretice care îl pot apropia pe omul modern de realismul incarnațional al epistemologiei teologice. Cunoașterea lui Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Alexandrinul (150-215) și, respectiv, Irineu al Lyonului (120/140-203/204)1. Deși aparțin aceleiași perioade istorice, chiar răspunzând acelorași adversari ai creștinismului (gnosticii), cei doi Părinți ai Bisericii au articulat două perspective diferite asupra corporalității. Irineu este adeptul unei protologii incoative și a unei eshatologii dinamice; căderea lui Adam este un gest adolescentin de neascultare al omului aflat mereu în căutarea maturității, ceea ce-i permite să gândească cuplul protopărinților „sărutându-se și îmbrățișându-se în sfințenie”2. În acest sens, Irineu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
aspectul, modalitatea și determinarea). Există clar o diferență între discursul partidului la putere, care va folosi un corpus discursiv bazat pe aspectualizarea unei continuități, astfel axa temporală fiind dinspre trecut către viitor și discursul partidului în opoziție construit pe aspectualizarea incoativa și pe o ruptură temporală între trecut și prezent, pe de o parte, și viitor, pe de altă parte. * schemă analitică finală care va reda un tip de eveniment: evolutiv (partidul în opoziție) vs static (partidul la putere), astfel ajungându
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
moderniza țară și de a ridica nivelul de trai al oamenilor Voi conlucră cu nouă majoritate parlamentară și cu noul Guvern ... • schemă rezultativa. După cum se observă din schemă de predicație, timpul verbal predominant este viitorul, ceea ce atrage fie o aspectualizare incoativa, fie o aspectualizare continuativa. Prezenta actantului-pacient pact ne determină să alegem prima variantă, adică a unui nou început. Dar marcatorul auxiliar "voi" poate fi interpretat ca modalitate volitiva virtualizantă (Greimas 1983: 81). • schemă analitică finală este guvernată de un eveniment
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
sprijinire a tinerilor), "politica fiscală (reducerea impozitelor)", "lupta împotriva corupției", "Biserică, Școala, Armata"); * beneficiari impliciți: cetățenii români • schemă de predicație se axează pe un proces acțional dominant constructiv β. • schemă rezultativa. Proiectat pe axa viitorului, procesul acțional are o aspectualizare incoativa, dar în același timp o aspectualizare continuativa pe plan internațional ("există un consens deplin între opțiunea mea politică și opțiunile tuturor partidelor în ceea ce privește intrarea României în NATO și UE") și pe plan național, prin structura conceptuală a cuvântului "reazem", asociat
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
menționam folosirea implicită a modalității aletice (pouvoir être) în sintagma "cine este omul" și a modalității actualizante (pouvoir faire) în sintagma "cine este în măsură". În ceea ce privește aspectualizarea, se observă o anume ambiguitate în cadrul procesului identitar. Astfel putem avea o aspectualizare incoativa, unde "cine" este Emil Constantinescu, dar și o aspectualizare continuativa, unde "cine" este Ion Iliescu. Dacă ne raportăm la agentul-cetățean, vom observa o modalitate epistemică ( a judeca). • schemă analitică finală are un statut cauzativ evolutiv datorită frazei "sunteți chemați să
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
predicație anterioare μ(α), deoarece oferă o motivație ("pacea țării", "liniștea fiecăruia") pentru prima parte (μ = Sunteți chemați să judecați). • schemă rezultativa. Acțiunea de a vota implică timpul viitor și în funcție de vot putem avea aspectualizarea continuativa (Ion Iliescu) sau aspectualizarea incoativa (Emil Constantinescu). • schemă analitică finală. Evenimentul are un statut cauzativ evolutiv, deoarece Ion Iliescu este cel care determină acțiunea de a vota. SAC 6 = "Eu sunt astfel." • schemă de interpretare este construită pe un singur agent, si anume Ion Iliescu
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
2) Rolurile tematice sunt următoarele: * agenții-participanți: Guvernul * pacienți-abstracți: liniște, echilibru, prosperitate, pace + bucățică de fericire. * beneficiarii: România • schemă de predicație este implicit structurată pe un proces acțional (β a asigura) care presupune un transfer. • schemă rezultativa este structurată pe aspectualizare incoativa, sugerată de marcatorul auxiliar de viitor care sugerează, de asemenea, o modalitate actualizantă deontica de abilitate. • schemă analitică finală este un eveniment cauzativ evolutiv. SAC 3 = "Eu mulțumesc oamenilor." • schemă de interpretare este structurată pe: (1) Triunghiul electoral: EU VOI
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
a fi corupt. Această scurtă prezentare a celor două precondiții ale tensivității forice pe care se construiește conceptul corupție surprinde două aspecte: * Pe de o parte, a defini o persoană drept coruptă înseamnă o prefigurare a doua instanțe ale aspectualizării: incoativa (începutul corupției) și durativa (corupția trebuie să aibă un caracter reiterativ pentru a putea fi calificată astfel). * Pe de altă parte, la nivelul semionarativ, corupția prezintă anumite roluri patemice și o coabitare între structurile contractuale și polemice. Procesul corupției prezintă
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
care face legătura între o posibilă realizare (S ∩ O) și potențializare (S nonU O) atunci cand subiectul nu este disjunct de obiect, dar nici nu-l posedă. Aspectualizarea durativa asociată unui subiect corupt potențializat (contracandidați) poate fi stopată de o acțiune incoativa a subiectului onest actualizat (alegători/ politician). Alegerea instrumentelor pentru a opri corupția denotativa îl transformă pe subiectul actualizat, care este disjunct de obiectele corupte (șoareci, molii, țânțari și viermi), într-un subiect potențializat sau o ființă a acțiunii, care este
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
New Delhi, Sage Publications, p. 269. 13 Russell, Bertrand, apud Boudon, Raymond ([1992] 1997), Tratat de sociologie, București, "Humanitas", p. 220. 14 Pentru B. Comrie (1991: 6) aspectualizarea este "structura internă a unei situații" și cuprinde trei tipuri de procese: incoative, durative și terminative. 15 Modalizările pe care se axează orice parcurs generativ identitar sunt construite pe aspecte deontice care conduc către un raport de autoritate între doi interlocutori și aspecte epistemice, care implică judecați de valoare. 16 http://www.etymonline
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
deaden & obliterate Imagination în Me" (E: 665). Aproape devine superfluu să afirm că, la un nivel pur estetic, imaginația dobândește un statut privilegiat. Devine transparență ideea, susținută în Annotations to Wordsworth's Poems, ca Blake atribuie imaginației nu numai stadiile incoative ale creativității, ci și pe cele finale: "One Power alone makes a Poet Imagination The Divine Vision" (E: 665). Imaginația este, astfel, transformată într-un epitom al procesului estetic, o forță aptă de a modela opera de artă în conformitate cu convingerile
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
în pofida argumentelor blakeene de subordonare a voinței eului creator unei autorități transcendente. Susțin că există o evoluție constantă în scriitura lui Blake, de la profețiile timpurii, în care nivelul social este deja subminat, pe alocuri, de figuri mitologice aflate în faze incoative (precum este cazul unor personaje precum Orc sau Los), și până la eposurile de maturitate, în care cursul evenimentelor este dictat de fenomene desprinse de pe canavaua Eternității. Tocmai de aceea privesc întregul proces că pe unul cronologic, întins de la momentul elaborării
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
77 De aici provine și distincția pe care o propun între "abilitate internă" (imaginația) și "abilitate externă" (inspirația). Prima depinde doar de voință eului creator, în timp ce ultima este declanșată de agenți exteriori eului. 78 Pentru o descriere succinta a revelației incoative blakeene, cf. Damon, 1988, p. 284. 79 O analiză succinta a acestei probleme, dar dintr-un unghi de interpretare diferit, oferă Frye. Pentru detalii suplimentare, cf. Frye, 1990, p. 32. 80 Cf. infra. 81 Desigur, mai multe astfel de exemple
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
familia. Regăsim aceeași valoare de adevăr general în [P2] în care nuanța de aspect realizat a verbului la perfect compus determină o funcție finalizatoare a procesului. În plus, această descriere "științifică" provine dintr-un imperfect* a cărui nuanță de aspect incoativ implică începutul procesului. Prin imperfect, perspectiva enunțătorului asupra procesului părăsește momentul prezent al scriiturii pentru a se situa într-o lume virtuală care va fi ulterior definită; perfectul compus indică, de fapt, o distanțare și prezintă rezultatul unui demers "științific
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
tinerele portugheze") este caracterizat negativ după o logică implicită peiorativă. Cadrul geografic, alături de personajele descrise, este și el important pentru începutul povestirii. (c) O succesiune temporală minimală: tn și tn+1, marcată prin conectorul "de la început" și prin nuanța aspectuală incoativă "nu întîrzie să". (d) O transformare a predicatelor X și X' prin și de-a lungul procesului. Predicatele calificative prezente în paragraful al doilea anunță evoluția cronologică și cauzală. (e) O logică unică în care tot ce urmează are o
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
aparatul auditiv ("Aude ori de câte ori/de fiecare dată când poartă aparatul auditiv, altfel nu"). (44) Simte doar mirosurile puternice ("Simte mirosurile puternice, în alte condiții, simțul olfactiv nu funcționează"). * Trăsătura divizibil, conform căreia se pot disting trei faze ale unui proces - incoativă, continuativă și terminativă -, caracterizează doar verbele de percepție intențională, fiindcă doar acestea pot desemna procese segmentabile în mai multe etape. Așa cum se atrage atenția și în GALR I (2008: 461), unele verbe preferă exprimarea ultimei faze de desfășurare a procesului
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
lexical, sînt inventariate o sumă de perifraze în care auxiliarele de aspect permit ca tipul procesului să fie reprezentat ca: 1) imanent (a fi pe punctul de a...), începînd (a se porni să...), insistîndu-se pe limita inițială pentru exprimarea aspectului incoativ, 2) desfășurîndu-se (a fi în curs de a...) sau progresînd (...din ce în ce mai repede, mai tare etc.), pentru exprimarea aspectului continuativ și 3) terminîndu-se (a isprăvi de a...), marcînd limita finală pentru exprimarea aspectului terminativ sau rezultativ. Prin actualizarea actanților sau a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în puterile a ceea ce se află în tensiune, în mișcare, în puterile istoriei. E necesară o oprire a istoriei efectuată de sus, pentru ca omenirea să fie trecută la o existență supraistorică"41. În interpretarea Fericitului Augustin, făgăduielile eschatologice sunt deja incoativ realizate, sunt deja pe cale de a se înfăptui, dar nu pentru veacul acesta, în hoc saeculo, unde nu ne așteaptă decât tulburări, nenorociri, suferințe și ispitiri 42. Această lectură va fi preluată de întreaga tradiție exegetică occidentală, devenind normă. Eshatonul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
timp mesianic, și odată cu Pogorârea Sfântului Duh a început curgerea acestuia. Sfântul Irineu spune că Dumnezeu și-a trimis profeții "pentru a obișnui omul pe pământ să-i poarte Duhul". (Adversus Haereses, IV, 14, 2). Acest timp reflectă, paradoxal, eschatologia incoativă (în curs de realizare), "deoarece chiar fiind perfect real, caracterul său mesianic este încă în devenire, în fieri"51. Acest timp al păresimilor ar trebui să fie și un timp de penitență și convertire. Sfântul Irineu este primul care arată
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
apare și la Oscar Cullman (eschatologie anticipată) sau C.H. Dodd (eschatologie realizată). Sub forma eschatologiei consecvente îl întâlnim la Albert Schweitzer, în timp ce teologul protestant Rudolf Bultmann, sub influența lui Heidegger, optează pentru o eschatologie existențială. H.I. Marrou alege o eschatologie incoativă (pe cale de a se înfăptui), formulă folosită, susține el, chiar de Fericitul Augustin. 45 Cf. Daniel Benga, " Întâlnirea între istorie și eshaton în teologia și viața Sfinților Trei Ierarhi", în Studii teologice, nr.1 (2006), p. 7. 46 Ioannis Zizioulas
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]