83 matches
-
fazele Lunii, cursul Soarelui și al aștrilor“, „stelele căzătoare“ și eclipsele. Sau în fața unor situații complet insolite, „cum se întâmplă, de pildă, cu mașinile automate [...], cu solstițiile și cu incomensurabilitatea dintre diagonala și latura pătratului“ (983 a). Aceasta din urmă, incomensurabilitatea a ceva finit, va fi recunoscută până târziu ca un adevărat paradox. Deși limitată, diagonala 64 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 52. unui pătrat nu poate fi măsurată printr-un procedeu geometric. Aspectul straniu survine aici de două ori. Astfel
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nouă acum 40, mai exact acum 44 de ani. Noi refăceam rapid experiența intelectuală a acelor mari geometri. Ne instruiam despre proporții, cu Thales și Euclid; regândeam teoria polarelor cu Apollonius; cu Archimede măsuram ariile; cu Platon ne miram de incomensurabilitatea diagonalei pătratului prin diagonală și poate concepeam naiv dar poetic, vreo doctrină a reminiscenței, pentru explicarea contradicțiilor numărului irațional. Tot cu Platon contemplam cele 5 existențe perfecte, poliedrele regulate, a căror unicitate ne intrigă desigur, fără a fi în stare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cum să descriu groaza și nenorocirea care mă cuprinse brusc și săgeata infernală care îmi străpunse inima văzând chipul și privirea, mai ales privirea de neasemuit a îngerului căzut care își întoarse fața spre mine? Nici un cuvânt nu poate descrie incomensurabilitatea finalității acestei intruziuni a mea în povestea lumii... Deodată... ca și cum nici măcar n-aș fi știut ce are să se întâmple... ca și cum n-aș fi fost eu acela care avea de gând să facă asta... ca și cum altcineva ar fi acționat în locul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
urmașilor voștri, nu doar din localitatea de naștere a inițiativei, ci, a tuturor celor din restul comunităților care s au contaminat cu înțelepciune! Sloiurile sfinte Când li s-au arătat privirilor, unul altuia, pentru întâia oară, ceva a sclipit, în incomensurabilitatea spațiului cosmic. Cel puțin, astfel li s-a părut lor. Cine i-ar fi privit, de pe margini, ar fi rămas cel puțin uimit. Avea și de ce. Păreau răsăriți, în câmpul vizual al lumii, din acea apă, necuprinsă, care, pentru unele
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și latura unui pătrat nu au o măsură comună, ci sunt relaționate în mod irațional. Aparent, această observație a produs o profundă revoluție în Grecia: matematica. Până atunci, sistemul de numere discrete și geometria continuă înfloriseră împreună cu mici conflicte. Criza incomensurabilității a declanșat abordarea euclidiană a matematicii. E curios faptul că grecii antici au încercat să facă matematica riguroasă prin înlocuirea incertitudinilor numerelor cu ceea ce ei simțeau a fi cea mai sigură geometrie (datorată lui Eudoxus). A fost un eveniment major
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
haos în limbajul lor matematic? Ideea era greu acceptabilă pentru pitagoricieni, însă nu putea fi contestată - era o consecință a legilor matematice pe care ei le îndrăgeau atât de mult. Una dintre primele demonstrații matematice din istorie se referea la incomensurabilitatea/iraționalitatea diagonalei unui pătrat. Iraționalul era periculos pentru Pitagora, deoarece amenința baza universului său, clădit pe rapoarte. Și, pentru a face lucrurile și mai greu de suportat, pitagoricienii au descoperit în curând că raportul de aur, simbolul pitagoreic absolut al
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
al frumuseții și raționalității, era un număr irațional. Pentru a nu li se permite să distrugă doctrina pitagoreică, aceste oribile numere iraționale au fost păstrate secrete. Toți membrii confreriei au amuțit - nu mai aveau voie nici măcar să ia notițe -, iar incomensurabilitatea rădăcinii pătrate a lui doi a devenit secretul cel mai adânc și cel mai întunecat al ordinului pitagorician. În schimb, spre deosebire de zero, numerele iraționale nu puteau fi ignorate așa de ușor de greci, deoarece tot apăreau și reapăreau în tot
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ales, spre evaluarea ei tradițională într-un sistem având ca antipozi centralul și perifericul. Tipologia flexibilă proiectată în carte demonstrează că opoziția simplistă lumi centrale - lumi marginale camuflează o rețea complicată de relații: de compatibilitate și incompatibilitate, de comensurabilitate și incomensurabilitate, având drept consecințe intersecția sau fuziunea, ciocnirea sau acomodarea, anihilarea sau complementaritatea ș.a.m.d. Eficiența îi poate fi testată în studiul unor universuri reputat conflictuale ale lumii contemporane: culturale, sociale, politice, etnice, religioase. Următoarele două secțiuni ale lucrării au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
latinescul contrastare (a se opune), prin întrebuințarea sa în domeniul picturii, a luat, în secolul al XVII-lea, sensul de a se opune de o manieră evidentă: "Contrastul este splendoarea supremă a unui tablou", scrie, în epocă, Furetière114. A susține incomensurabilitatea lumilor, ca în teoria de față, înseamnă a respinge ideea liniștitoare de progres (idee care presupune comparații, deci un sistem de referință comun). Pentru a repinge actuala teorie a lumii este suficient să o consideri relativistă, deci nocivă din punct
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
față, înseamnă a respinge ideea liniștitoare de progres (idee care presupune comparații, deci un sistem de referință comun). Pentru a repinge actuala teorie a lumii este suficient să o consideri relativistă, deci nocivă din punct de vedere moral. A postula incomensurabilitatea lumilor înseamnă însă a susține că toate lumile sunt echivalente, că totul este moral, totul este permis? Această atitudine este, din punct de vedere uman, imposibilă: presupunînd că este imposibil ca o ființă umană să nu aibă imposibile, teoria asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
lor, actori maximizatori. Acest lucru nu Înseamnă că agenții nu pot fi și altruiști. Altruismul nu echivalează Însă cu a fi agent perfect, adică a acționa În sensul maximizării intereselor principalului. K. Arrow (1974, apud Rowlinson, 1997:54 ) argumentează că incomensurabilitatea și comunicarea incompletă a valorilor și dorințelor umane fac imposibilă reciprocitatea absolută. Chiar dacă agentul dorește să acționeze congruent intereselor principalului, nu poate avea măsura exactă a direcției și amplitudinii acestor interese. Conform abordării raționaliste, comportamentul organizațional și guvernarea organizațiilor ar
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de principal, stimulente ce ghidează comportamentele indivizilor astfel Încăt să maximizeze interesele principalului și să asigure eficiența organizației. Economiștii operează În general cu stimulente monetare care ar avea o valoare egal apreciată de toți actorii (pentru a se evita problema incomensurabilității valorilor) și care, În plus, pot fi cu ușurință corelate cu performanța. Atât principalii cât și agenții au interese specifice asupra organizației ceea ce implică o structură de coproprietate a firmei, ipostaziată Într-un set de contracte Între deținătorii de capital
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
scurt timp într-un scut protector pentru sferele academice de influență (pentru această idee și pentru capitol în general, vezi Guzzini 1988). După prezentarea principalului argument al disputei paradigmelor și a folosirii prea puțin autocritice a conceptelor de paradigmă și incomensurabilitate, acest capitol va pregăti terenul pentru teza de bază a Părții a II-a: după declinul realismului și extinderea concomitentă a variabilelor și a subdomeniilor, teoria internațională a fost marcată de o continuă dezbatere asupra limitelor domeniului de investigație. Așa cum
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lui Lakatos asupra progresului științific ca succesiune de programe de cercetare era considerată mai conformă cu istoria științelor particulare decît schimbarea la nivel de gestalt (Blaug 1975; Keohane 1983). În fine, un ultim grup de savanți au discutat noțiunea de incomensurabilitate și disputa inter-paradigme. Să ne ocupăm de ultimii, care au creat triada de acum consacrată a teoriilor internaționale (pentru lista completă a acestora, vezi Rittberger și Hummel 1990: 23; Wver 1996: 153). Obsesia triadelor K. J. Holsti (1985: 11
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
arate că, o dată ce conceptul de paradigmă este despuiat de caracteristicile sale, el nu mai poate explica presupusa zădărnicie a disputelor din cadrul disciplinei relațiilor internaționale, cu atît mai puțin să îndeplinească funcția protectivă pe care i-o atribuia Holsti. Dacă nu incomensurabilitatea este motivul acestei dispute aparent fără soluție, atunci care este? Holsti a arătat în cîteva locuri din cartea sa de ce aceste cadre ar putea fi într-adevăr incompatibile. Faptul că sinteza este imposibilă nu este o chestiune de gestalt, ci
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
rămîne fără răspuns problema de bază: în ce măsură diferitele variabile, metodologii și asumpții epistemologice sînt inerent și exclusiv legate de o ideologie. Atîta timp cît nu este dată această explicație, nu există nici un motiv a priori pentru a deduce ceva în legătură cu incomensurabilitatea paradigmelor, din incompatibilitatea valorilor deși incomensurabilitatea poate exista la un alt nivel, cel epistemologic (Neufeld 1993; vezi și capitolul 12). Banalizarea incomensurabilității paradigmei În multe privințe importante, disputa paradigmelor este nedreaptă față de conceptele lui Kuhn de paradigmă și de incomensurabilitate
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în ce măsură diferitele variabile, metodologii și asumpții epistemologice sînt inerent și exclusiv legate de o ideologie. Atîta timp cît nu este dată această explicație, nu există nici un motiv a priori pentru a deduce ceva în legătură cu incomensurabilitatea paradigmelor, din incompatibilitatea valorilor deși incomensurabilitatea poate exista la un alt nivel, cel epistemologic (Neufeld 1993; vezi și capitolul 12). Banalizarea incomensurabilității paradigmei În multe privințe importante, disputa paradigmelor este nedreaptă față de conceptele lui Kuhn de paradigmă și de incomensurabilitate. În primul rînd, ea reduce paradig-mele
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
timp cît nu este dată această explicație, nu există nici un motiv a priori pentru a deduce ceva în legătură cu incomensurabilitatea paradigmelor, din incompatibilitatea valorilor deși incomensurabilitatea poate exista la un alt nivel, cel epistemologic (Neufeld 1993; vezi și capitolul 12). Banalizarea incomensurabilității paradigmei În multe privințe importante, disputa paradigmelor este nedreaptă față de conceptele lui Kuhn de paradigmă și de incomensurabilitate. În primul rînd, ea reduce paradig-mele la simple teorii, pentru că banalizează relația dintre paradigmă și cei care o practică după propria lor
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
incomensurabilitatea paradigmelor, din incompatibilitatea valorilor deși incomensurabilitatea poate exista la un alt nivel, cel epistemologic (Neufeld 1993; vezi și capitolul 12). Banalizarea incomensurabilității paradigmei În multe privințe importante, disputa paradigmelor este nedreaptă față de conceptele lui Kuhn de paradigmă și de incomensurabilitate. În primul rînd, ea reduce paradig-mele la simple teorii, pentru că banalizează relația dintre paradigmă și cei care o practică după propria lor definiție: "Dacă, așa cum se întîmplă în științele sociale, am putea identifica paradigmele numai datorită conținutului lor super-teoretic, ar
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
practicieni poate fi numit paradigmă [...] Numai dacă luăm în considerare funcția paradigmei de a genera consens în interiorul unei discipline, ne este permis să alegem una dintre multiplele variante de a împărți disciplina." (Gutting 1980: 14-15) În al doilea rînd, înțelesul incomensurabilității este diluat. În loc să se bazeze pe o teorie holistică a sensului, care să țină seama de construcția socială a cunoașterii, disputa paradigmelor are în general la bază diferitele proiecte normative ale cercetătorilor. Din acest motiv, din multe dezbateri rezultă triade
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
savanții să dea un sens reciproc acceptabil sau translatabil aceleiași lumi, și totuși să o judece diferit. În al treilea rînd, în ciuda celor menționate mai sus, disputa paradigmelor caută să impună și într-adevăr asta face un sens tare al incomensurabilității, care să sugereze că există rațiuni epistemologice pentru care dezbaterile dintre diferitele școli de gîndire sînt neconcludente. Aceasta ne apropie de o versiune a relativismului. Or, poziția lui Kuhn este convenționalistă. Ea nu este relativistă, pentru că progresul științific este hotărît
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
avut totuși două scăpări fundamentale (pentru cele ce urmează, vezi Guzzini 1988 și interludiul). Mai întîi, ea uzează în mod greșit de conceptul de paradigmă al lui Kuhn. Explicit sau nu, ea încearcă adesea să folosească un înțeles tare al incomensurabilității, anume lipsa înțelesurilor și măsurii comune între diferitele teorii, în așa fel încît să arate utilitatea redusă a discuțiilor teoretice dintre paradigme. Aceasta a fost în mod evident o pledoarie binevenită pentru pluralismul teoretic și o reamintire a faptului că
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
din partea altei școli de gîndire. Disputa paradigmelor, deși avea intenția să deschidă dezbaterea, se putea deteriora pînă la a ajunge o doctrină a sferelor de influență care să legitimeze ruperea comunicării dintre paradigme. Totuși, Kuhn subliniase în repetate rînduri că incomensurabilitatea implica posibilitatea translației între teoriile concurente. Ceea ce nega el era că preferința definitivă pentru o teorie se baza exclusiv pe o testare, pentru că aceasta ar implica existența unui metalimbaj neutru. Disputa paradigmelor a ratat elucidarea nivelului metateoretic la care trebuia
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
posibilitatea translației între teoriile concurente. Ceea ce nega el era că preferința definitivă pentru o teorie se baza exclusiv pe o testare, pentru că aceasta ar implica existența unui metalimbaj neutru. Disputa paradigmelor a ratat elucidarea nivelului metateoretic la care trebuia căutată incomensurabilitatea paradigmelor. Referindu-se la conceptul de paradigmă al lui Kuhn, Mastermann (1970) descrie înțelesul relevant din acest punct de vedere ca Weltanschauung. Faptul că termenul este folosit cu sensul său originar din germană nu este întîmplător. În lucrarea lui Mastermann
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
noțiunii de drepturi colective. Ceea ce s-a întîmplat în disputa paradigmelor a fost că aceste două componente au fost alăturate în mod greșit sub semnul ideologiei, și nu doar de către Gilpin (1987), care le-a descris în mod explicit astfel. Incomensurabilitatea a fost redusă la incompatibilitatea valorilor, care, la rîndul ei, a fost redusă la divergența seturilor de valori, adică a ideologiilor. Cu alte cuvinte, înlocuirea unor teorii importante (numite acum paradigme), cum ar fi realismul sau marxismul, a fost considerată
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]