344 matches
-
și limbajul tehnic cu cel de popularizare". ,Fără acest Ťcompromisť necesar literatura română riscă să rămână obiectul unui cerc extrem de restrâns (al experților) sau al unui solilocviu", criticul, adăugăm noi, rămânând și el pentru cea mai mare parte a cititorilor incomprehensibil. Opțiunea autorului se regăsește întocmai în paginile volumului Centrul și periferia. N. M. apare aici și în postura de cronicar de ediție și de comentator al unor studii de istorie literară. El scrie despre Jurnalul și epistolarul lui Titu Maiorescu
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
și jurnalistice ale zilelor noastre, de puritane feministe."; "poezia și receptarea ei deopotrivă au fost aproape distruse de ciuma insidioasă atât de potrivit numită «corectitudine politică»". Lăsând gluma la o parte, e un pic aiuritor, dacă nu de-a dreptul incomprehensibil, să citești în cartea lui Harold Bloom - care se întâmplă să fie un profesor de literatură extrem de influent și de respectat, care predă la Yale și la New York University (odinioară la Harvard) - că: "În epoca noastră, faptul de a fi
Harold Bloom, Cabala și Geniile by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14072_a_15397]
-
de înțelegere a unei opere care s-a văzut prin excelență legată de absurd: "O concluzie, reiterată succesiv în diversele capitole ale cărții, este aceea că absurdul modern al subiectivității transcendentale, revoltată, în mod sisific, ca la Camus, în fața lumii incomprehensibile, va fi tot mai mult înlocuit la Ionesco prin coliziunea postmodernă, de tip parodic, a tragicului cu comicul, cu fantasticul oniric, cu miraculosul suprarealist, melodramaticul, goticul și sublimul postmodern". Oare are dreptate autoarea noastră? Henri Gouhier, citat de d-sa
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
opere provine din faptul că ea propune o ipoteză substanțială asupra naturii și organizării universului uman. Tot așa cum în artele plastice ideea se încarnează în materia sensibilă, tot așa și aici ipotezele asupra structurii lumii se încarnează în materia anecdotică (incomprehensibilă doar prin ea însăși, fără referire la gîndirea care o animă)” (p. 46). Înarmat cu aceste adevăruri, Toma Pavel întreprinde o poetică a romanului în patru secțiuni dispuse cronologic: cea închinată romanului arhaic, de la alexandrini la romanul picaresc; apoi cea
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
pentru prima oară pusă în discuție. Estetismului agnostic i se suprapune postura narcisistă a personajelor principale, pentru care „lumea celorlalți” nu mai există. Rezultatul: abolirea legăturilor interumane, apoteoza scriiturii, explorarea universurilor interioare insondabile și, mai ales, declararea realității drept entitate incomprehensibilă. Există, evident, și disidenți de marcă față de această generală tendință (e de ajuns să ne gîndim la Thomas Mann, Mihail Bulgakov, romancierii sud-americani etc.), iar autorul se oprește cu delicii asupra operei lor. Nu e mai puțin adevărat însă că
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
dar numai în cazul lui Dumnezeu: el este unic și, deopotrivă, incomparabil cu creatura. Antisemitismul este unic în alt sens: nu e incomparabil, e doar ireductibil (...) Comparațiile, relațiile sînt nu numai posibile, dar devin chiar dezirabile. Altminteri antisemitismul ar fi incomprehensibil pentru cei care nu l-au îndurat. Refuz să accept, acum și pururea - adaugă Andrei Cornea - verdictul clasificatoriu al persecutorilor. Refuz să accept că Ťfrateleť meu este numai cel care Ťtrebuieť, atunci cînd Ťtrebuieť și în felul în care Ťtrebuieť
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
ce afiliere politică are etc. La final afli că omul a dat ortul popii devreme, în captivitate la ruși. De ce?! Nu afli, firește. Mai mult, personajele nu prea au coeziune sau consecvență, iar cel mai zglobiu în luarea unor decizii incomprehensibile e tocmai protagonista care ar fi trebuit să fie lentila stabilă a spectatorului: Traudl. De la început, nu e clar de ce aplică pentru postul de secretară, neavând simpatii naziste. Și situația de atunci a Germaniei nu era tocmai una în care
O peliculă mai veselă decât alta by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11568_a_12893]
-
în încercări de sinucidere. Care oricum îi aduseseră împreună - cei doi se întâlnesc la o clinică de recuperare. Personajele sunt atât de vii, încât încep să-ți pompeze adrenalina în primele cinci minute. Traiectele lor complicate, și până la un punct, incomprehensibile fac ca filmul să oscileze grațios de la farsă la tragedie sau de la cruzime la candoare. Personajele scapă de stereotipizare în acest mod, deși, ca migranți la a doua generație, au aceeași problemă ca pakistanezul din Ae fond kiss. Nu că
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
Studies, 47, 1996, p. 38-68. footnote> indică modul în care acest al treilea stadiu al vieții spirituale este caracterizat de temele fundamentale ale spiritualității gregoriene: „Sufletul care Îl caută pe Dumnezeu trebuie să se avânte dincolo de granițele propriei capacități spre incomprehensibil. În această situație, cererea tânărului de a dobândi, poseda Și controla Înțelepciunea trebuie să fie abandonată”<footnote Frances Young, „Sexuality and Devotion: Mystical Readings of The Song of Songs”, în Theology and Sexuality, Vol. 7, Nr. 14, 2001, p. 92-93
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
dragostea de ciment și de eventualitate. Căci hazardul metodelor se manifestă întotdeauna invers, descrescând de la capătul lui fenomenal către bunăvoința oricărei colivii particulare, și trecând elegant peste obstacolele necesare și adiacente ale timpului prezent." (Despre controlul volant) Teoretizarea apare deliberat incomprehensibilă. Uranus parodiază și bagatelizează, până la nonsens, spiritul doctrinar artistic: "O revistă fără program e ca o vacă fără macaz..." (Program) Dar sensul nu este recunoscut ca nonsens, el apare ca o prezență deplină: "tot ce scriu Eu (sic) are un
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
artistic, dintre balamuc și lumea din afara lui, Ťlumea normalăť. Anii '80 ai secolului trecut, cînd a fost scris și a apărut romanul lui Augustin Buzura, au însemnat din punct de vedere istoric pentru România o epocă de marasm și astăzi incomprehensibil, de aceea metaforic asociată deseori cu un coșmar născut din subconștientul unui dictator nebun și trăit în mod real de 22 de milioane de oameni. O metaforă nu se poate substitui, desigur, analizei istorice profesioniste. Există însă perioade și momente
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
GNO, 165.6-9. footnote>, numai atunci realizează ea că Preaiubitul este cunoscut doar în necunoaștere<footnote In Canticum canticorum, VI, GNO, 183.2-3. footnote>. Abandonând tot ceea ce a înțeles vreodată, îl găsește pe Preaiubit, nu prin înțelegere, ci prin înțelegerea incomprehensibilă a credinței<footnote Ibidem, 183.7-9. footnote>. În această prezentare mișcătoare a căutării Preaiubitului de către mireasă, vedem la lucru strategia pedagogică a cărții In Canticum canticorum. Imaginea erotică a patului nupțial (uniunea cu Cuvântul) este prezentată în fața miresei. Aceasta îi
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
credinței ceea ce prin definiție nu poate fi niciodată înțeles. Mai mult, vedem cum dorința, atrasă și amplificată se mută nu numai în întunericul apofatic, dar chiar dincolo de gândurile care par corecte pentru uniunea prin credință cu Preaiubitul. Într-adevăr, înțelegerea incomprehensibilă a uniunii prin credință a transformat înțelegerea noetică-erotică într-o palmă deschisă a receptivității bucuroase. În sfârșit, vedem încă o dată această educație apofatică a dorinței revărsându-se în logofatic: mireasa se întoarce și vorbește fiicelor Ierusalimului. Acest discurs are același
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
de taină a cunoașterii dumnezeiești. Aici este luat în primire de întunericul cel dumnezeiesc. Astfel, sufletul se leapădă de tot ceea ce poate fi cunoscut prin simțuri sau prin rațiune și tot ceea ce-i mai rămâne spre contemplație este invizibilul și incomprehensibilul. Aici este Dumnezeu, după cum zice Scriptura despre Moise: «iar Moise s-a apropiat de întunericul unde era Dumnezeu» [Ieș. 20, 21]”. Chiar dacă progresul duhovnicesc urmează aceeași structură în De vita Moysis și în In Canticum canticorum - în ambele tratate se
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
învețe să pătrundă, cu dorința înflăcărată, cu palmele deschise ale necunoașterii. Pentru a facilita acest demers, filosofia conținută în Cântarea Cântărilor exersează sufletul cu paradoxuri și oximoroane: întuneric luminos; beție trează; rană de laudă; durere dulce; cunoaștere prin necunoaștere; înțelegere incomprehensibilă; în culmea perfecțiunii, rămâne o începătoare; ea este concomitent în sanctuarul interior și în anticamera exterioară; rănită de săgeata dragostei, devine chiar ea o săgeată dătătoare de dragoste; în mișcare și în repaus. „Paradoxul descleștează pumni (engl. fists) noeticierotici de
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
jos, atât cât este posibil naturii umane, intră în sanctuarele cunoașterii mistice înconjurată din toate părțile de întunericul divin. Acolo, toate aparențele fiind lăsate afară (ἕξω), singure care mai rămân a fi propuse contemplației sufletului sunt invizibilul (τὸ ἀόρατον) și incomprehensibilul (τὸ ἀχατάληπτον), în care este Dumnezeu”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, P. G. XLIV, col. 1000D - 1000A. footnote>. Pasajul ne prezintă același progres: separarea de impietate, care corespunde vieții curățitoare, aplicația la cunoașterea realităților (προσοχή) care reprezintă
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
προσοχή) care reprezintă viața iluminativă. Depășind toate aparențele, nu doar ale sensibilului, ci și ale conceptualului (καταλαμβανόμενον), adică depășind orice activitate naturală a sufletului. Întuneric este obscuritatea totală a sufletului în fața realității divine care îi este invizibilă (ἀόρατον, ἀθέατον) și incomprehensibilă (ἄληπτον). Această stare este formulată în termeni negativi, nu pentru că ar fi o negație. Dimpotrivă, este foarte pozitiv. Dar realitatea sa, excedând natura, nu este formulată în termeni conceptuali. Sfântul Grigorie precizează în continuare: „adevărata cunoaștere a celui care caută
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
că mireasa s-a întors la discursul catafatic, transmutându-și negațiile în afirmații, încât nu ne lasă nici să știm precis ce spune mireasa. În schimb, autorul patristic subliniază ce întâlnesc fiicele Ierusalimului în discursul miresei: Cuvântul Însuși, inefabil, de neexaminat, incomprehensibil. Dimensiunea logofatică a experienței apofatice nu este limitată la cea a miresei; experiențele apofatice ale lui Pavel și ale Preaiubitului Discipol relevă și ele această dimensiune a „logofazei”. Sfântul Pavel, „căruia i s-a conferit strălucire din întuneric”<footnote Ibidem
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
P. G. XLIV, col. 885D. footnote>. Soluția la paradoxul Sfântului Grigorie rezidă în următoarele: dacă perfecțiunea este de neatins, datorită mutabilității umane, capacitatea de creștere și schimbare spre bine, ori spre rău, a ființei umane este la fel de nelimitată precum ființa incomprehensibilă a lui Dumnezeu. Virtutea și cunoașterea umană vor fi întotdeauna, în toate circumstanțele, inferioare lui Dumnezeu, dar în iubire, în dorință, umanitatea are acel ceva care răspunde și corespunde Infinității divine. Ceea ce transformă ființele umane în monștri ai lăcomiei și
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
să caute Binele divin în eternitate. În afirmarea progresului etern în Dumnezeu, Daniélou insistă că o afirmație a progresului etern în Dumnezeu este exact înălțimea a ceea ce ar putea experimenta ființa umană. Totuși, este important să nu negăm niciodată caracterul incomprehensibil sau incomprehensibilitatea lui Dumnezeu pentru suflet în scrierile Sfântului Grigorie. Este crucial pentru Sfântul Grigorie faptul că Dumnezeu rămâne totdeauna de neatins pentru suflet în mod deplin, chiar în ascensiunea acestuia „din slavă în slavă”. Iubirea nesățioasă a sufletului pentru
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
est nimic nou. Tocmai această mentalitate a unui timp anchilozat, înțepenit parcă în tipare absurde de care oamenii încercau, "chacun à să manière", să facă abstracție, o surprinde Horia Pătrașcu în proza să. Gesturile, ticurile verbale, clișeele limbii de lemn, incomprehensibile pentru omul simplu, care le stâlcește intenționat sau nu, fac obiectul unui minuțios studiu comportamental. Ne dam astfel seama cât de greu poate demara o zi de muncă, după atât de necesară împărțire, "trasare" a "sarcinilor". Urmează două, trei lovituri
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]
-
fie și pentru că ne face sa repunem în discuție natură convenției ortografice, presiunea normei, să ne întrebăm care inovații sînt posibile în română și de ce, si mai ales unde se află limită de la care acestea devin un simplu joc manierist, incomprehensibil, gratuit. În volumul lui Caius Dobrescu strategiile formale mi se par cîștigătoare prin varietate: transformările, devierile de la normă sînt atît de multe și de diferite, iar folosirea lor atît de liberă, încît spectacolul nu ajunge să plictisească. Textul poetic pune
Scriere experimentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18180_a_19505]
-
alt monolog al Omului Tehnologic, va trebui să fie purtat în limbajul individualităților reale, a indivizilor-eveniment animați de sufletul democrației spiritualizate. Ei nu vor accepta să învețe limba de lemn a colectivismului deghizat. Astăzi, noul limbaj ni se pare încă incomprehensibil. Mîine însă, cînd ne vom fi adîncit în sufletul democrației, cuvintele criptice vor fi deslușite, vor fi pe buzele tuturor. Ca si Martin Luther King, "I have a dream". Visez o Europa unită, o Europa a dialogului între culturi, revitalizate
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
inițial de la principii nobile, umaniste și progresiste, care au fost pervertite ulterior în practica socială, pe cîtă vreme nazismul nu putea invoca nici o tradiție filozofică respectabilă, exterminarea rasială devenind pentru el o tehnologie și un scop în sine, cu justificări incomprehensibile dincolo de ura furibundă și primitivă a unor anti-oameni (nu folosesc cuvîntul "monștri" pentru că am în minte teoria Hannei Arendt despre "banalitatea răului", despre un Eichman, funcționar mediocru și birocrat), ridicată la rangul de politică de stat. De acord, răspunde Tzvetan
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
scrie pentru cititori anacronici care persistă într-un model cultural desuet. Nu cred că cineva din generația mea înțelege ceva din dorința de a fi stoic. Un astfel de limbaj, lipsit complet de referință, un astfel de vertij retoric este incomprehensibil cel puțin pentru un cititor format după '89. O comparație cu Emil Cioran este absolut necesară. Problematica este identică (moarte, singurătate, sinucidere) modul de abordare este complet diferit. Bibliografiile sînt cu totul altele. În timp ce Paler apelează la mai marii culturii
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]