94 matches
-
căci povara ei este preluată de altul sau e relativizată de acela. A avea un om lângă tine înseamnă a avea o putere, care micșorează puterea durerii proprii. În același timp, fiecare își comunică prin cuvânt misterul său sau adâncul incomunicabil. Aceasta se vede în neputința de a face pe altul să simtă durerea lui așa cum o simte el. E un mister cum poți simți durerea altuia, dar n-aș putea-o simți fără cuvântul prin care mi-o comunică, iar
DIMENSIUNEA SPIRITUALĂ A CUNOAŞTERII ŞI COMUNICĂRII de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stefan_popa_1396424492.html [Corola-blog/BlogPost/341883_a_343212]
-
mine e altfel decât durerea trăită de el. În cuvânt vine în mine celălalt cu durerea lui, dar totuși nu se confundă cu mine”. O astfel de comunicare realizează o deschidere reală spre noi posibilități, alternative și opțiuni, până la adâncul incomunicabil din noi. În al doilea rând, esența cunoașterii o constituie contemplația: o știință a iubirii. Ea nu este altceva decât o tainică, liniștită și plină de iubire cufundare în Dumnezeu, a cărui lumină și căldură pătrunde sufletul de dragoste. Prin
DIMENSIUNEA SPIRITUALĂ A CUNOAŞTERII ŞI COMUNICĂRII de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stefan_popa_1396424492.html [Corola-blog/BlogPost/341883_a_343212]
-
despovărate de modelele tradiționale uzate. Sper ca începutul acestei noi experiențe lirice să fie de bun augur în spațiul literar românesc.“ - Dan Stanca scria despre „Anotimpuri ostile”: „Volumul ne pune din nou în fața veșnicei dileme: este poezia o experiență personală, incomunicabilă sau are forța și îndreptățirea să comunice tuturor?” Ce este poezia pentru Viorela Codreanu Tiron? - Este o formă de a comunica, de a împărtăși, și de ce nu, o formă de-a dărui. Un dar pe care îl ofer tuturor iubitorilor
INTERVIU CU POETA VIORELA CODREANU TIRON de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 by http://confluente.ro/_scriu_din_suflet_interviu_cu_poeta_viorela_codreanu_tiron.html [Corola-blog/BlogPost/349614_a_350943]
-
glăsuite de Marina Scupra, ce-au explodat în prima lor primăvară într-o florărie magnifică. Dar magicul spectacol al generației Marinei Scupra a început la un momendat să fileze ca o lampă ce fumegă, iar printre cei dintâi, a devenit incomunicabilă cu publicul artista clocotitoare de tinerețe, frumusețe și talent, Marina Scupra! Necrezut joc al întâmplării, suprapus cu fluxul ascensional de superficialități în tot și toate ale societății românești. Opacitatea spirituală s-a subsumat coloraturii kitsch a spectaclelor obscure ce-au
MARINA SCUPRA. SCENA I SE POTRIVEŞTE CA PANTOFUL CENUŞĂRESEI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1428400529.html [Corola-blog/BlogPost/371015_a_372344]
-
Marian Politic, Anca Maria Ghiță, Eugen Titu, Cătălin Vieru -, dar din prestațiile scenice de calibru indiscutabil deducem că Valentin Mihali (urmat cu devoțiune de colegii săi) și-a însușit că pe un imperativ idealul lui Eugen Ionescu de a comunica incomunicabilul (“Descriu lucrurile care nu se lasă descrise”), propunându-și cât se poate de clar, încă din 1934: “Mai bine sa sfințesc fleacurile decât să compromit sfinții”. Într-o lume a tuturor vanităților, abandonărilor și trădărilor, a rinocerizării iminențe, rinocerizare radical
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu by http://uzp.org.ro/primul-spectacol-robert-wilson-romania-rinocerii-dupa-eugen-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
celelalte - pare desprins dintr-un cancan din buricul Parisului, de la Moulin Rouge. Muget de rinocer: “Ce-i asta?”, “In-cre-dibil!... Un rinocer!...”. Pe parcursul spectacolului, mugetul capătă atribute de limbaj matusalemic, pierdut, de personaj cu centrul vorbirii blocat, dar care - culmea! - comunica incomunicabilul. Nu rareori, regizorul american modernizează în stil Broadway genul burlesc perpetuat anterior de granzii comediei mute Charlie Chaplin și Buster Keaton. Trecem subit la scenă celor cinci becuri atârnate deasupra tot atâtor scaune (“Grădină zoologică... Pădurile mlăștinoase...”), revine Balerina în
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu by http://uzp.org.ro/primul-spectacol-robert-wilson-romania-rinocerii-dupa-eugen-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
unde Eugen Ionescu a absolvit Colegiul Național Carol I și unde și-a susținut examenul de bacalaureat - o succesiune deliranta de tablouri conturate rapid, dintr-o singură, neîntreruptă și sigură mișcare a mâinii, smerita unealtă ghidată de Divinitate. Comunicându-ne incomunicabilul, Robert Wilson, hermeneutul audio-vizual, îl examinează cu severitate nipona pe Eugen Ionescu la el acasă, conferindu-i Diplomă de Excelență și Pașaport Diplomatic de liberă circulație în secolul XXI și, poate, în tot mileniul al treilea. Arigato gaziemashita, Mister Wilson
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu by http://uzp.org.ro/primul-spectacol-robert-wilson-romania-rinocerii-dupa-eugen-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
o canțonetă, să spunem... Anna Lesko a știut dintotdeauna ce să cânte, cum să cânte, ce expresie scenică să etaleze, ce înveșmântare să aleagă, ce spectacole să accepte. Nu a făcut niciodată o greșeală din cauza căreia virtuțile sale să fie incomunicabile publicului. A avut întotdeauna și are un potențial maxim de sugestie fizică, iar glasul ei a fost așezat pe o linie melodică favorizantă aptitudinilor sale vocale. Dacă la unii artiști modurile de a reprezenta în act talentul și știința artistică
ANNA LESKO. NEÎNCREDEREA ÎN A FI ALTCEVA DECÂT CEEA CE ESTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1423194580.html [Corola-blog/BlogPost/374742_a_376071]
-
punct de vedere: "dialectica am găsit o imagine a unui Dumnezeu separat și distant, în timp ce în teologia palamită am întâlnit un Dumnezeu care vine spre om, se deschide spre el ca lumina prin rugăciune. Îl umple de energiile Sale, rămânând incomunicabil în ființa Sa, necuprins, apofatic" [10]. Diferența fundamentală dintre aceste două moduri de a face teologie, una care închide pe Dumnezeu într-o transcedentă inaccesibilă și alta care îl vede pe Dumnezeu coborând spre omul concentrat în rugăciune, constă în
PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE – TEOLOGUL (1903-1993); 113 ANI DE LA NAŞTEREA SA PĂMÂNTEASCĂ ŞI 23 ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN CERURI... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1469078417.html [Corola-blog/BlogPost/344351_a_345680]
-
excepții cele ironice) la desele afișări somptuoase cu sau fără rost, adăugarea la splendoarea lumii a slavei înalților aleși, vibrația purpurie a emoțiilor credincioșilor, care se circumscrie fastului regal lăsându-i fără grai, mândria luciferică de neatins care-i face incomunicabili încremenindu-i în muțenie. Ce este așadar muțenia? Un exces de tăcere! Tăcerea lor nu poate fi calmată decât prin exces de tăcere (muțenie). Cuvântul, acolo la ei nu mai este considerat lumină, comunicare, comuniune, ci un fulger scăpărat în
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_unde_sun_gheorghe_constantin_nistoroiu_1351762471.html [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]
-
dorului și vorbim mereu despre porți și nu despre starea ca atare pentru că în carte este explicit gândul că dorul nu poate fi exprimat și trecut în cuvinte ci poate fi doar pomenit, invocat, deoarece esența lui este personală și incomunicabilă, având legătură cu sufletul fiecăruia și identitatea acestuia. După secțiunea „Dincolo de trecut, înapoi în viitor” din care am citat anterior gânduri care dezvoltă o filosofie poetică a dorului în relație cu timpul, în a doua secțiune „Între lumi paralele” metafora
ALEXANDRU UIUIU DESPRE VALER COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1468163320.html [Corola-blog/BlogPost/371313_a_372642]
-
poezie o adâncime a orizontului ontologic, exemplificând trăirile cu spiritualismul și extazul, creând o coloratură omogenă între ceea ce este creat și trăit, încât poetul reușește să întruchipeze o dragoste universală cu răsunet filozofic, desprins din cazul particular și din sentimente incomunicabile. Iubirea poetului, față de aproapele său, față de spațiul în care trăiește și de universal limbii în care s-a născut, al pasiunii în sensul teologal,toate izvorăsc din expresia culturală; universalitatea iubirii unui eu exponențial crește datorită trăirilor poetului, catalizate de
CRONICĂ DE CARTE – GAVRIL MOISA: “ARHIPELAGUL IUBIRII” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1452595610.html [Corola-blog/BlogPost/383187_a_384516]
-
forma fixă a unui poem suprasaturat la maximum cu figuri de stil s-a înșelat amarnic. Căci, dacă vara îți scârțâie, vrând, nevrând, uneori, printre dinți praful caldarâmului înmuiat de căldură și moartea, iarna, Bărăganul devine, câteodată, copia împietrită a incomunicabilei necuprinderi înghețate rusești, peste timpul căreia se așterne, într-o tăcere înfiorătoare, noaptea amnezică a indiferenței omului în raport cu aproape orice. Atunci, sarabanda despletită a viforului nepoetic începe să-ți muște înrăit, până la epuizare, din vlagă și viscere, într-o luptă
ULTIMA IARNĂ ÎN BĂRĂGAN… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1484301808.html [Corola-blog/BlogPost/380925_a_382254]
-
despovărate de modelele tradiționale uzate. Sper ca Începutul acestei noi experiențe lirice să fie de bun augur În spațiul literar românesc.” - Dan Stanca scria despre „Anotimpuri ostile” : „Volumul ne pune din nou În fața veșnicei dileme: este poezia o experiență personală, incomunicabilă sau are forța și Îndreptățirea să comunice tuturor?” Ce este poezia pentru Viorela Codreanu Tiron? - Este o formă de a comunica, firește, de a Împărtăși, și de ce nu? o formă de-a dărui. Un dar pe care Îl ofer tuturor
Editura Destine Literare by Octavian D. Curpaș () [Corola-journal/Journalistic/81_a_342]
-
din lume, amenințată, hăitută, batjocorită, nu putea oare filozofia să redevină „comerț cu morții“ (așa cum îi plăcea lui Zenon să spună atunci cînd era întrebat cu ce-și ocupă timpul) și să se retragă în intimitatea esenței ei? Alungată în incomunicabil, nu putea ea oare să devină o preocupare secretă, lucru care, departe de a o împuțina și vlăgui, nu făcea decît să-i răsfețe mai bine esența, nebunia și orgoliile? Așa se face că ceea ce ar fi putut foarte bine
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
În func?ie de „lumină" ce se reflect? asupra lor (valurile m?rii „cresc", ??rmul negru „cre?te"). Prin for?a revelatoare a luminii sale, luna „pare s? reînnoiasc? gestul Demiurgului care, f??? a ie? i din transcenden?a ?i incomunicabila lui unitate, se proiecteaz? În multiplicitatea aparen? elor". ????ritul magic al lunii este moment al revelă? iei: astfel va descoperi Hyperion am?girea iubirii pierdute În „acel p?mânt r??? citor" În care oamenii „dureaz?-n vânt/De?erte idealuri
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Nu te prosti, a zis Sheba. — Bine, atunci, și m-am întors spre chelner, o să stau aici. — Grozav! Sheba s-a întors ca să-mi facă loc lângă ea pe banchetă. Sue și-a aprins o țigară. Expresia ei sugera angoasa incomunicabilă, adânc personală a cuiva care tocmai și-a pris degetul în ușa de la mașină. — Barbara a fost extraordinară în după-amiaza de vineri, a zis Sheba, în timp ce ne uitam toate trei pe meniul scris cu creta pe tabla de deasupra noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mai elocventă pentru această ieșire din sine și identificare orgolioasă cu ființa e următoarea: „Doamne, aș vrea să fiu mai necunoscut decât tine, să mă ascund în esența esenței prin care ești mereu cel-întru-totul-altfel, ești irevocabil celălalt, culmea non-comuniunii, intransmisibilul, incomunicabilul ipostaziat, străin de orice geneză, de orice izbucnire în ființă” (III, 44). Într-un alt loc, orgoliul e dus și mai departe: „Singura utilitate a lui Dumnezeu (sau a ideii de Dumnezeu) este aceea că îți îngăduie să te rupi
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
față cu Dumnezeu” (I, 251). El însuși vorbește continuu, ore în șir, flecărește, pierde vremea, și-apoi își reproșează impostura; știe că nu are nimic de spus oamenilor: „N-am de spus nimic nimănui, am intrat de multă vreme în Incomunicabil” (I, 350). Într-un loc, mărturisește că a invidiat „singurătatea insului odios” (I, 105). Or, el nu poate fi nici odios, cum vrea, nici singur. Preferă, caragialean, aglomerările, pentru că-și găsește în rolurile pe care cu impostură le joacă, salvarea
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o reptilă, ci o insectă, căci reptila are proasta reputație de intelectual” (I, 48). În fine, ar vrea să fie, iată, doar ochi și să trăiască reveria aceea de idiot, altcândva blamată. De altfel, își dorea să fie ca piatra, incomunicabilul însuși. După luni petrecute la Paris, își spune: „Duminică petrecută la țară, după două luni de claustrare la Paris. Să te cufunzi în indiferență ca arborii, să fii la fel de mut ca ei. Îmi vine tot mai ușor să-i imit
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
câmpul în care se joacă esențialul artei"472. Cântecul aedului, pictura și muzica lui Usher sunt tot atâtea moduri, de a realiza prin artă acest "domeniu rezervat, locul secretului, enclava narcisistă, de unde schimbul cu celălalt se realizează tocmai prin împărtășirea incomunicabilului; este locul ascuns de unde țâșnește izvorul și reprezentarea însăși a ceea ce este în noi: vorbesc despre sinele"473. Nu găsim la Landolfi, cel puțin în mod explicit ca la Poe, vreo punere în abis a textului prin intermediul poemului, desenului, ariei
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Orientări, 1943). Poziție identică (încă din 1930) la turbulentul André Breton în al doilea Manifest suprarealist: Totul îndeamnă să credem că există un oarecare punct al spiritului în care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și viitorul, comunicabilul și incomunicabilul, înaltul și afundul încetează de a fi contradictorii..." Bipolaritățile se dispersează. V Construct spiritual din perspectiva unui artifex, rețea de solilocvii complexe (despre Chronos, Eros și Thanatos), sistem de semne alternând între memoria abisală și predicție, marea Poezie se vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
artă", fără valoare de cunoaștere, și cunoașterea, fără grație și sensibilitate, a cauzelor și factorilor săi obiectivi. Cunoscătorii și artiștii îi recuză ca fiind pedanți și filistini pe cei care raportează arta la condițiile ei exterioare, în numele unei experiențe intuitive, incomunicabile și intimiste despre care ne asigură că este adevărul artei. Fiecare operă, zic ei, este unică. Regat al particularului, arta exclude orice generalizare, nu admite decât monografia și judecata pentru fiecare caz în parte. Nimic nu se poate explica, totul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
îndoială, ultima mare reprezentație teatrală din istoria noastră (de atunci, platoul de televiziune a impus decorul și dramaturgia lui spațiului nostru public). După ocuparea Odeonului, asaltul regiilor video? Fiecare nouă mașinărie de transmisie colectivă reorganizează locurile noastre comune, aceste lucruri incomunicabile care ne permit să comunicăm. Precum subiectul cognitiv însuși, subiectul care crede este un subiect tehnic, pentru că este în primul rând un om imaginar. Cu un imaginar tot mai echipat, vom avea într-o măsură din ce în ce mai mare estetica, morala și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
despre irecognoscibilitatea miracolului (care "îmbracă cele mai nesemnificative aparențe. Precum piatra (lapis) alchimiștilor, e aurul care zace în noroi, este ceva vilis, exilis ce trebuie căutat in stercore, în materia cea mai amorfă") este reluată și reanalizată: miracolul "cognoscibil, dar incomunicabil" este moartea, ruptura de nivel care ""sparge acoperișul casei" acolo unde iubirea doar l-a crăpat puțin"59. Matei Călinescu descifrează în irecognoscibilitate, camuflare și uitare - precum și în opusele lor: recunoaștere, revelare și amintire - "cheile pentru a pătrunde și a
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]