94 matches
-
coborârea vertiginoasă în noi, iluminarea sistematică a locurilor ascunse [...], plimbarea perpetuă în plină zonă interzisă”. Preconizata „recuperare” urma să culmineze cu accederea în „acel punct al spiritului din care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și viitorul, comunicabilul și incomunicabilul, susul și josul nu mai sunt percepute contradictoriu”. O asemenea „suprarealitate” e un absolut ce nu se confundă cu cel mallarméean, identificat cu neantul, dar nici cu acela al spiritelor religioase, ce implică o unio mistica cu divinitatea. Spiritul gândirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
subiect? (...) mă refer la substanța din care e plămădit sufletul tău: disperare înghețată. Disperare arctică”. Aici răul crescuse treptat până ce acoperise cu totul triunghiul inițial mamătată-copil, trinitatea născătoare de iubire și de umanitate fusese ucisă. Rămăseseră în urmă trei individualități incomunicabile. Ilana părea singura norocoasă, fusese smulsă din izolarea ei de iubirea domestică, molcomă a noului ei soț, Michel. Pentru că nu mai putea fi vorba în acest punct de vreo reînviere a relațiilor dintre Ilana, Alex și Boaz, mama speră săși
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
libertate într-un program riguros. Biblia părintelui Ioan ajunge în mâinile lui Jacob prin intermediul Rosei care i-o lasă moștenire. Iacob îl va înlocui pe părintele Ioan, slujind în azil. Lumea pe care o imaginează Baștovoi are trei sertare aparent incomunicabile. Într-un sertar se închid bogații, puternicii, fugind de moarte. În alt sertar sunt închise mulțimile care se supun legii și care devin victime ale legii. În cel de al treilea sertar intră de bunăvoie, printr-o căutare mai mult
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
aspect exterior, comunicabil și, prin urmare, transmisibil, putând a fi Înțeles de ceilalți, manifestat printr-o stare de dezolare, tristețe, inactivitate, mimică ștearsă, privire abătută, voce stinsă, verbalism tematic legat de acțiunea care a declanșat regretul. bă Un aspect interior, incomunicabil și, implicit, netransmisibil, care rămâne de neînțeles pentru ceilalți, Întrucât este o experiență sufletească strict personală și interioară a individului respectiv, care este trăită de către acesta În planul intrapsihic al conștiinței sale morale. În cazul regretului, atenția individului este dominată
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
următoarele aspecte: este ființă independentă, dar legată totuși de sursa supremă din care provine; este unitate, dar și complexitate; este temporală, supusă perisabilului, dar aspiră permanent la eternitate; este trup, dar și suflet; este ființă care comunică, dar este și incomunicabilă; deși toate personale sunt la fel constituite, suntem diferiți unul de celălalt; sufăr, dar celălalt nu poate Înțelege suferința mea, după cum nici eu nu pot simți și Înțelege suferința celuilalt, decât așa cum mi-o spune el; mă bucur Împreună cu celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
îndoială și de regret, clipele cu adevarat tragice din existența lui, care nu îmi par nici cele mai interesante și nici cele mai dureroase"83. Pentru Cioran, cine nu se teme de moarte este etern, iar prăpastia dintre două lumi incomunicabile se deschide între omul care are sentimentul morții și cel care nu îl are; cu toate acestea, amândoi mor, însă, în timp ce primul nu știe când moare, celălalt știe: unul nu moare decât o dată, celălalt moare câte puțin. "Moartea este sublimul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
consecințele pe care le-a avut descoperirea «artei primitive» asupra primei generații de suprarealiști. Dar în toate exemplele acestea, «confruntarea creatoare» [s.n.] s-a produs în rândul artiștilor, nu al savanților.“ Atomizarea studiilor religioase în discipline și specializări care devin incomunicabile va conduce, în final, la trecerea acestor subdomenii în custodia disciplinelor dinspre care se revendică în privința metodei și deci la dispariția științei religiei ca domeniu de sine stătător, menit a avea propriul glas și propria contribuție în rândul disciplinelor umaniste
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
se la domanda significa: il Dio di cui si parla nella Reppublica è lo stesso Dio di cui parlano i filosofi cristiani? La risposta deve essera diversa: il bene è coglibile solo attraverso un'intima e personale intuizione del tutto incomunicabile, ed in tal senso sembra che l'idea del bene sia essatamente ciò che la filosofia cristiana ha inteso per Dio. (444, apud Di Capua 30) Teza e respinsă de Luigi Di Capua în studiul citat în bibliografia acestui volum
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cultură și civilizație a fost gândit un raport de opoziție, doar atunci când a fost întâlnit unul dintre următoarele contexte: * atunci când cultura este înțeleasă, din perspectivă istoristă, ca determinație națională specifică, expresie a originalității creatoare a unui popor (fiind, deci, proprie, incomunicabilă), iar civilizația este definită prin caracterul ei universal, colectiv și imitabil, produsele ei circulând de la o societate la alta; * al convingerii, proprie adepților dezvoltării istorice organice, în existența unei legături profunde între cultură și sat ("considerat leagănul valorilor naționale autentice
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
este urmată de viziunea hibernală a nonexistenței în Viziune de iarnă și Copilul gerului, alternând cu alta, oarecum fatalist împăcată, ca în Eterna chilie și Stih adormitor, aceasta repede înlocuită însă de tabloul întâlnirii cu „Îngerul morții”, terifiantul mesager al incomunicabilei taine supreme. Exigențele ideologice ale regimului comunist au făcut ca în volumul din 1974 să fie eliminate o serie de poezii prezente în cel antum. Aceleași rigori au operat în selecția versurilor din periodice, care aduc, în genere, variații (uneori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
solitudinii, călătoriilor, cu referințe autobiografice și modele tutelare, ceea ce în bună parte se va întâlni și în Blestemul bărbăției și alte imagini sociale (2002). Ș. este încă de la primul volum un poet mistic, sfâșiat - cum remarca George Țărnea - de „drama incomunicabilului”. Notabilă, Balada ursului polar, e o ars poetica modelată, poate, de Mistrețul cu colți de argint, poemul lui Ștefan Aug. Doinaș. Între psalmi și colinde, Ș. caută „cuvintele de respirare”, situat între „neputința de a da titlu” și „nevoia de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289779_a_291108]
-
scurt, între un conciliu și o șezătoare, vlădica și opinca se întâlnesc cu aceeași nevoie de celălalt. Biserica nu aderă la o concepție esoterică despre adevăr și nici nu privilegiază disprețul elitist pentru vulg. Adevărul nu reprezintă un reper absolut incomunicabil, fără să fie reductibil la enunțul de tip pozitiv, bazat pe relația de corespondență biunivocă între cuvinte și lucruri. Reificarea anunță mai degrabă pericolul idolatriei conceptuale. De aceea, adevărul și binele nu sunt obiectul posesiei cognitive, ci mai degrabă un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
prețioase adevăruri trăite, decantări ale conștiinței orgolios-exigente, cu sine și cu ceilalți. Analiza lui S. fundamentează interpretarea „formulelor” unor personaje (și destine). Viziunea critică de ansamblu urcă dinspre eros și social către un nivel al ontologicului și de „dramă a incomunicabilului”. Nicolae Bălcescu din Un om între oameni (scriere apreciată de monograf prea generos, deși nu lipsesc cu totul rezervele și accentele critice), văzut pe fundalul de „timp patetic” de la 1848, „om profund interiorizat” și caracterizat de „oroarea de compromis”, nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
a personalității, întărind menirea spirituală și întâietatea acesteia din urmă în ordinea ritualului uzual al activității. După concepția lui Antonio Rosmini, "ființa umană este un subiect cunoscător și simțitor a cărui voință, ca suprem principiu al activității, furnizează suportul individualității incomunicabile care constituie fiecare natură umană ca persoană"44, delegând personalitatea cu statutul de adevărat subiect al acțiunii. Voința devine, într-un asemenea context explicativ, însușirea principală a unui corpus caracterizant chemat să rezume diversitatea ființială umană și să mandateze profilul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Întâlnirea personală cu Hristos Care Se descoperă în lumină. Experierea luminii dumnezeiești. Poet și mi s t i c în ace laș i timp, Sfântul Simeon exprimă în imagini t r ă i t e , esențialul experienței creștine: comuniunea cu Incomunicabilul și cunoașterea Incognoscibilului, devenite p o s i b i l e prin întruparea Cuvântului,care se descoperă ca lumină în Duhul Sfânt <footnote John Meyendorf, Sfântul Grigorie Palamas și mistica ortodoxă, Traducere de Angela Pagu, Editura Enciclopedică, București, 1995
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
Aur, Cavaler al Fenixului Adevărat, Cavaler al Sfinxului, Sublim Înțelept al Labirintului, Prinț Brahman, Gardian Mistic al Sanctuarului, Arhitect al Turnului Misterios, Sublim Prinț al Cortinei Sacre, Interpret al Hieroglifelor, Doctor Orfic, Gardian al celor Trei Focuri, Custode al Numelui Incomunicabil, Sublim Oedip al Marilor Taine, Păstor Iubit al Oazei Misterelor, Doctor al Focului Sacru, Cavaler al Triunghiului Luminos. Astăzi, binevoind a evita chemarea adresată capcanic prin ecartarea acelor diabolice imagini care nu V-au înșelat, V-am consacrat Cavaler al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nou, capabil să le redea vigoarea. Oile s-adună; leii se izolează. De ce preferă burghezii ca soți pentru fetele lor pe un prost care are o situație unui om de talent? Pentrucă situația prostului poate fi împărtășită: pe când talentul e incomunicabil. Când ți-ai propus un țel timpul se scurtează. (Unii bărbați disprețuiesc pe femeia care le-a cedat.) Dacă ar ști câtă suferință ne produc proștii ne-ar plânge. Din douăzeci de persoane care se ocupă de noi, nouăsprezece ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ei. Avea doi căminiști în clasă: Mincaș Gheorghe și Vându Teodor. Mincaș, fire închisă și reținută, nu vorbea decât cu prietenul lui de la Casa de copii. De altfel, elevii nu se înghesuiau să-i adreseze vreun cuvânt. Veșnic încruntat și incomunicabil, școlarii se temeau de el. Vându era scund și de o veselie debordantă, în totală contradicție cu apatia celuilalt. Îi curgea încontinuu nasul și zilnic tovarășa îl lovea peste față din pricina asta. Prima lovitură peste obrazul băiatului izbise urechile Luanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
procesul bolii, diferența între existență și nonexistență se reduce considerabil. Să fie acel instinct al stingerii vieții despre care vorbește Freud, adică marele eveniment ce încunună viața? Ori e un sărman miraj, o butaforie de umbre între cele două încă incomunicabile tărîmuri? * Ruptura - cea mai de temut - între teoria și practica morții s-ar părea că se anulează prin harul bolii (boala poate ajunge un har!). * În definitiv, ce căutăm altceva decît, vorba lui Rimbaud, "ferocitatea prospețimii"? * Cîte gînduri nu le
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
primul roman al lui Zaharia Stancu, și proza lui Scott Fitzgerald. Altminteri, inepuizabila prospețime de copil mare și de sentimental incurabil (a cărui magie metaforizantă a fost comparată, nu o dată, cu a lui Nichita Stănescu, minus conceptualismul acestuia) ține de incomunicabilul artistic. Aceeași candoare genuină se vădește și în pasajele unde mierea se preschimbă în venin; a te ofusca în fața lor ar însemna să te superi ca văcarul pe sat. Ideologic vorbind, bufeurile pamfletare la adresa unor intelectuali „revizioniști” sau „postmoderni” de după
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
sînt asumate, cel romanesc, devin pricină de neliniște. Povestitorul modern personificat de Tournier este îngrijorat, de aceea simte imboldul de a explica, de a se asigura, de fapt, că nu e singur. Că e înțeles, că izbutește să comunice, chiar incomunicabilul. Sub semnul acestei disperate, dar frustrate dorințe de comunicare stă, poate, literatura ultimelor decenii. Michel Tournier - Piticul roșu, traducere de Emanoil Marcu, Editura Univers, București 1999, 214 pagini, preț nemenționat.
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
unei divinități ce se ascunde ("Fața Mea nu vei putea să o vezi", glăsuiește și Sfînta Scriptură) îl obsedează pe poet, însuflețindu-l poate tocmai prin categoriile negative ale golului, absenței, sterilității care joacă rolul unor penitențe paramonahale. Zăvorît în incomunicabil, într-o tăcere "mai cumplit de îndurat decît orișice tunet", conceptul Domnului apare cu precădere raportabil la o astfel de tăcere terifiantă: "eu m-am născut întemnițat în miezul ei încăpător ca un mormînt / mi-a trebuit mult timp să
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
absența reperului transcendent, nu mai e cu putință nici tragedia: Absurdul este păcatul fără Dumnezeu". Din punctul de vedere al teoreticianului francez, un tragic al absurdului ar fi cu toate acestea posibil într-un univers stăpînit de o transcendență anonimă, incomunicabilă. Tragicul acestui tip de absurd ar decurge din ceea ce amenință existența, situîndu-se în afara ei. Să recunoaștem, alături de Laura Pavel, că un "sens" (cel al absurdului!) există în textele ionesciene, chiar dacă e unul "închis, îngropat în magma discursivă". Altfel spus, o
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
Cistelecan se relevă și în seriozitatea (de astă dată deloc mimată) pe care o învederează în stabilirea filiațiilor poeticești. Opurile contemporanilor nu apar în ochiul d-sale, așa cum prea adesea se întîmplă, drept producte miraculos izvorîte din neant, genialoide unicități, incomunicabile cu trecutul, ci, așa cum e normal, fenomene pe filiera unor evoluții. Tradiționalul simț istoric al Școlii (Școlilor!) ardelene nu se dezminte, spre decepția poate a unor autori euforizați de ei înșiși, dar spre utilitatea certă a celor ce vor încerca
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
Acces to Inaccessible Light: Bernard’s Use of 1 Timothy 6: 16, în Cistercian Studies Quarterly 38.3, 2003, p. 282. footnote>. Dumnezeu rămâne nevăzut în ceea ce este El în Sine. Inaccesibil în ființa Sa, este prezent în energiile Sale. Incomunicabil în ființa Sa, Dumnezeu se comunică prin energiile Sale necreate, nedespărțite de natura Sa. Sfântul Chiril din Alexandria arătând deosebirea între ființa și lucrarea lui Dumnezeu spune: a naște e propriu firii dumnezeiești, iar a face, lucrării dumnezeiești. Firea și
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]