94 matches
-
subiectivitate și cum se situează ea în lume, și așa mai departe... Scopul principal al scrisului, al creației artistice în ansamblul ei este, cred, acela de a reuși să dejoace finitudinea, de a exterioriza o subiectivitate care altminteri e absolut incomunicabilă... Tocmai de aceea simt, sunt sigur că prieteniile între scriitori sunt foarte bogate. Pentru că atunci când te citești iar apoi te întâlnești ajungi la o înțelegere a subiectivității pe care n-o poți atinge altfel. Poate că asta înseamnă viață literară
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
complementare ale "umanității" protagoniștilor, - o "filosofie a meditației" și una a "voinței", prinse în mecanismul necruțător al Legii și echivalente în fond prin finalul tragic, care sugerează - cum spune și autorul său - că orice experiență zguduitoare, inedită, este, prin definiție incomunicabilă". Pe un text redus la "schema" celor două tragedii, Cornel Țăranu a compus o muzică ce concentrează, la rândul ei, în embleme, ipostazele celor câteva personaje simbolice. Accentele "grecești" ale muzicii, rafinat filtrate, în prelungirea marelui exemplu enescian, au punctat
Armonii româno-franceze by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16491_a_17816]
-
simplu nociv, ci chiar toxic, creând iluzii de mari succese, dereglând evoluția normală în sensul construcției de semnificații universale. Jurnalul ne menține nu numai în orizontul meschin al unor adevăruri personale și conjuncturale, dar și într-un provincialism al vanităților, incomunicabile (pentru că greu inteligibile) dincolo de limitele unor grupuri restrânse. Terapia indecentă a confesiunilor în regim public e mai recomandabil să fie convertită într-un efort de transfigurare și de sublimare. Politica egolatriilor inflamate și a dezvăluirilor de culise (specifică memoriilor și
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
corporalul omenesc. Pentru a învinge groaza de cosmic prin veselie, apare hiperbolizarea umanului josnic, accentul fiind pus pe orificiile prin care trupul se revarsă în lume sau primește lumea într-însul. La antipodul idealului clasic pentru care corpul uman e incomunicabil, lipsit de orificii, grotescul prezintă, grație acestui schimb de materii, două trupuri într-unul singur, unul al morții, altul al nașterii: „în stînga, o făclie aprinsă. După/ dezlegarea de la sfînta/ spovedanie. O/ cioară ciugulește și cîrîie, mimînd atît de bine
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
morale, nici umaniste și nici filosofice, ci fie pur animalice, fie strict spirituale. Un asemenea posedat e sau bruta animalia, sau spiritus angelicus. Din acest motiv (și aceasta e a doua trăsătură), răsturnările intime ale victimelor sunt în mod fatal incomunicabile, nici o carte neputînd să transmită senzațiile prin care au trecut ele. Există o felie indescriptilă a vieții din categoria căreia face parte și Piteștiul. Despre el putem vorbi doct și în detaliu, dar nu-l vom putea intui niciodată. Cine
Oamenii din bolgie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5415_a_6740]
-
Ruperea sa de lume, închiderea în tăcerea la care îl obligă bîlbîiala, e un păcat de moarte: Mizoguchi e vinovat chiar de dinainte de a fi comis vreo faptă mîrșavă, e vinovat de a fi unicul cunoscător al gîndurilor sale, care, incomunicabile fiind, devin secrete. Iar ca secrete, ele devin periculoase, subversive, criminale. Aceasta e logica povestirii lui Mishima, dacă o înțeleg eu bine. Narațiunea se dezvoltă, cum se vede, dintr-un raționament cu o construcție aproape poematică, simplu și șocant deopotrivă
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
și liric? Am avut mereu un public, în majoritate oameni care-mi seamănă. Dar sunt și mulți intelectuali care mă tratează cu cele mai rele adjective pentru stilul care prezintă dificultăți pentru ei. Fără îndoială, există în romanele tale tema incomunicabilului, viața ca hypnoză și o țesătură lirică precum pânza de păianjen. Dar această țesătură perfectă și complicată se desface în secrețiile constructive ale pânzei. E o problemă de bază. M-am întrebat mereu de ce. Asta nu are răspuns. Seamănă cu
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
periferic, echilibrul se restabilește cînd aceștia dispar, un singur flash, ieșită brusc din casă în urma întîlnirii cu fantoma mamei, Sole nimerește într-o curte unde bărbații înveștmîntați în doliu au propriul lor conclav. Cele două lumi sunt evident separate și incomunicabile, cele care păstrează tradiția și secretele sunt femeile. Ele au o forță în care intră deopotrivă cunoașterea intimă a vieții și a morții, capacitatea de a transmite, de a interoga trecutul, nimic nu le oprește, cu o singură condiție: totul
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
de o "convorbire" de natura banchetului: "Singurătatea operei - operei de artă, operei literare - ne dezvăluie o singurătate esențială. Ea exclude izolarea ce se complace în sine a individualismului, ea ignoră căutarea diferenței (...) Opera este solitară: aceasta nu înseamnă că rămâne incomunicabilă, că este lipsită de cititori. Dar cine o citește intră în această afirmare a singurătății operei, după cum acela care a scris aparține riscului acestei singurătăți". O "pedagogie" a creației este rezumată în formulări ca: "a îndeplini opera în orice condiții
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
doi frați comunica, isi vorbesc, tot ea fiind cea care mediatizează taină ascunsă de trecutul lor. Acest rol o determina pe scriitoare să decodifice intențiile cu care cei doi își spun povestea, ea "traducînd", pe rînd, actele ilocutionare imanente mărturisirii. Incomunicabilul devine comunicabil la adăpostul acestei "case de cuvinte" care, însă, nu e altceva decît o capcană. Salvați de primejdia tăcerii, cei doi nu pot evita "primejdia mărturisirii". În interiorul limbajului care îi unește se țese o altă poveste: scriitoarea scrie o
Palimpsest by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/18015_a_19340]
-
evidențe seci: „17 noiembrie 1965. Trebuie să răspund la cîteva scrisori. Scriu adresa pe plic, iau hîrtia și, după ce scriu: Domnule sau Doamnă, mă opresc copleșit de dezgust. N-am nimic de spus nimănui, am intrat de multă vreme în Incomunicabil." (p. 43) Cine nu începe să hohotească în fața evidenței universale a acestei experiențe? Dar cine altcineva o poate spune atît de concis? Spre deosebire de scepticul și corozivul eseist, Dan C. Mihăilescu e o natură tonică și reconfortantă, a cărei umoare stenică
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
dreptate afirma Mircea Malița: „Culturile sunt egale din punct de vedere al vocației lor. Mijloacele de care dispun le fac inegale”. Ideea că orice operă muzicală se exprimă într-un sistem semiologic specific, intraductibil în alt sistem, dar nu și incomunicabil, este susținută de cuvintele academicianului Ștefan Niculescu, pe care-l citează și autorul nostru în finalul unui “despre”: “«Dacă muzica ar putea fi tradusă integral în cuvinte, evident, nu am mai avea nevoie de muzică»”. Iar Liviu Dănceanu, inspirat, adaugă
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
regizori care l-au inspirat. Regizorul danez a intenționat să meargă chiar mai departe decât atât, plasând întreaga substanță a filmului în imagine, prin condensatul unor acrilice. Întreg conținutul este relevat prin litotă, Refn explorând mijloacele de expresie și limitele incomunicabilului. În mod cert, regizorul danez nu este primul care încearcă acest lucru și chiar de-ar fi să-i luăm ca reper doar pe Tarkovski sau Sokurov, putem realiza dificultatea și riscurile unei astfel de întreprinderi. În acest fel, miza
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
iubitului ei, pentru a se apăra, astfel, de macularea la care era supusă. Ea rostea și rugăciuni, dar spunea mai ales scrisoarea orală de dragoste, concepută ca un scut verbal între sufletul ei și trupul sodomizat de torționari. Tortura este incomunicabilă: acest fapt este valabil nu doar la multă vreme după epuizarea supliciului, ci și în timpul acestuia. De aceea, fostele victime așteaptă îndeajuns până să fie apte să-și recupereze "limba" și să transcrie în cuvinte ceea ce nu putea fi rostit
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
lume curioasă. Nimeni însă habar n-avea cam unde s-ar fi putut afla acel bulevard, important, al capitalei lor. Alții și alții se adunau în spatele celor opriți, interesîndu-se ce se întîmplase. Dintre toți inșii ce mi se păreau posaci, incomunicabili, doar unul o rupse oarecum pe franțuzește, socotindu-mă vreun urmaș al "banditului" de Napoleon, care ocupase Madridul, la începutul secolului al nouăsprezecelea, punînd la conducere un mareșal de-ai lor... Atîta mi-a trebuit! Să fiu luat drept un
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
facă ins autonom, ‹‹ homo singularis ››. Cea mai răscolitoare mișcare morală, creștinismul, n-a avut alt înțeles, poate, decît tocmai pe cel de a elibera pe om, însingurându-l (...) căci dacă adevărul e ceva colectiv, social, comunicabil, creștinismul e individual și incomunicabil. Negreșit, creștinismul regăsește apoi tovărășia, întemeiază apoi Biserica. Dar o găsește in el. ” Fragmentul citat din cartea De caelo sau Încercare în jurul cunoașterii individului, semnată de C. Noica, încearcă să transmită dependeța pe care o au oamenii față de confort. Încă
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
ceilalți să creadă. Această acțiune, de a-L servi pe Dumnezeu, trebuie să țină numai de individ, de dorința sa de a menține legătura ce a format-o creștinismul între oameni. După cum afirmă și C. Noica, creștinismul e individual și incomunicabil. Trebuie să învățăm să ne desprindem de societate, să ne apropiem mai mult de divinitate, pentru că aceasta este singura noastră cale spre a putea ieși din categoria maselor, este singura cale spre fericire. I. P. Culianu, Reflecții asupra puterii După cum arată
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
de surpriză spontană. Cealaltă preia tema și o îngână. Sunetul îl străpunge - creația pălăvrăgind pentru sine, lăsându-l pe dinafară. Vorbire adevărată, pe care doar un cocor o poate decodifica. Ar putea fi detectivi sau oameni de știință. Viața e incomunicabilă, chiar și pentru viață. Se uită la femeie, la fața ei pe care se citește același gând, limpede ca și cum i l-ar fi inoculat el: cum o fi să fii pasăre? — Uite, declară ea, dând din cap spre perechea umblătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fost drumul Destinului; ne-a condus spre acele capricii timpurii ale norocului, care au predeterminat în locul nostru tot ceea ce putem fi vreodată. Acum am înțeles că același drum avea să ne reunească iar. Orice am fi pierdut, împărtășeam acum neprețuitul, incomunicabilul trecut. Își ridică ochii de pe pagină și se frânge. N-a mai rămas mare lucru de protejat, nimic mai solid decât niște celule împletite și scăpărătoare. El văzuse de aproape acolo, pe câmp, ceea ce tomograful sugerează: o rudă mai bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acolo, pe câmp, ceea ce tomograful sugerează: o rudă mai bătrână cocoțată încă pe creierul lui, rotindu-se mereu înapoi, de-a lungul apei șerpuitoare. Se împleticește spre acest adevăr, singurul suficient de mare ca să-l aducă acasă, întorcându-se spre incomunicabil, spre nemărturisit, spre trecutul pe care l-a vătămat ireparabil, prin simpla lui existență. Distrus și refăcut cu fiecare gând. Un gând pe care trebuie să-l spună cuiva înainte să se ducă și el. O voce anunță coborârea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o modifice fundamental pentru că, fiind cel mai aproape de nucleul oricărei culturi, care este lirismul, poezia este și cea mai 75 rezistentă la tehnologizare. Paradoxul poeziei este de mult știut: ea tinde să exprime afectele, adică inexprimabilul (suferința, arată Wittgenstein, este incomunicabilă prin limbaj). O poezie ar trebui, de fapt, să fie ori un strigăt gutural de bucurie, ură, durere, ori o pagină albă, o tăcere plină de sens - aproape fiecare poet aparținând școlii moderniste spune asta, într-o formă sau alta
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
după gât cu o fașă de tifon împuțit și înainta crăcănată, frântă din șold, o cioară. A crăpat înainte să atingă șaizeci de ani. Toate s-au regăsit însă alături de noi, înfiorate și tremurând încă de parcă ar fi deținut ceva incomunicabil și care totuși se revela prin limbajul sudorii și frisoanelor. Nici una, totuși, nu era conștientă de ceea ce se întîmplase cu ea pe aleea de cărămizi. M-am pregătit și eu pentru marea plecare. Mă întrebam daca-mi voi pierde cunoștința
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Cavaler al Fenixului Adevărat, Cavaler al Sfinxului, Sublim Înțelept al Labirintului, Prinț Brahman, Păzitor Mistic al Sanctuarului, Arhitect al Turnului de Taină, Sublim Prinț al Cortinei Sacre, Interpret al Hieroglifelor, Doctor Orfic, Păzitor al celor Trei Focuri, Custode al Numelui Incomunicabil, Sublim Oedip al Marilor Taine, Păstor Iubit al Oazei Misterelor, Doctor al Focului Sacru, Cavaler al Triunghiului Luminos. (Grade ale Ritului Antic și Primitiv de la Memfis-Mițraim) Manuzio era o editură pentru ASP. Un ASP, În jargonul Manuzio, era - dar de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
există exact atât cât îl înfățișează poeții. Fără ei, "duhul limbii" ar fi o frumoasă invențiune fictivă romantică. Câtă vreme omul va mai beneficia de suflet va simți mereu (chiar dacă nu toată ziua-bună ziua) nevoia de a lua legătura cu incomunicabilul De ce n-are poezia română din zilele noastre cititori? Sunt prea "încifrați" autorii? Prea deștepți? E analfabet publicul? E prea mare confuzia de valoare? La câți cititori de poezie (și literatură română de azi!) avem, s-ar putea constitui o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
publicului de club". Dar și revoluțiile s-au pornit din cluburi și abia apoi au năvălit în stradă. Câtă vreme omul va mai beneficia de suflet va simți mereu (chiar dacă nu toată ziua-bună ziua) nevoia de a lua legătura cu incomunicabilul. Or, această legătură i-o poate face doar poezia. (Și, poate, rugăciunea, dar una o presupune pe cealaltă). Așa, conjunctural văzând lucrurile, unele din cele spuse de dvs. își au partea lor de vină în subțierea publicului. Există (și nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]