68 matches
-
zid monstrul acela proteic, eul lăuntric, așadar exista speranță În ce mă privea. Dar aș fi vrut să merg și mai departe. Simțeam că nu te poți lăsa cunoscut În amănunțime atâta timp cât nu găsești o cale de a comunica anumite „incomunicabilități” - metafizica ta proprie. Modalitatea mea de a aborda asemenea subiect pornea de la ideea că, Înainte de a te fi născut, nu văzuseși niciodată viața de pe această lume. A sesiza un atare mister, lumea, era o provocare ocultă. Pătrunzi Într‑o realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fragilități sau trăsături minore de anormalitate, contituind grupa de manifestări cunoscute în literatura germană de psihiatrie ca „variații patologice ale normalului”; c) boala mintală ca formă de transformare psihopatologică a personalității, prin pierderea stării de echilibru interior, ruperea de realitate, incomunicabilitate, izolarea într-un univers morbid; aceasta este starea de anormalitate psihică; d) defectul postprocesual, reprezentând starea personalității după încheierea evoluției procesului clinico-psihiatric, considerat o stare de handicap psihic. Având în vedere aspectele mai sus prezentate referitoare la boala psihică, să
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
se izolează sau se revoltă împotriva realității vieții, construindu-și un model propriu (mișcarea „Hippies”, muzica Pop etc.); apare nevoia de evaziune, tendința de „a pleca în lume”; apar frecvente conduite de refugiu (fugă, vagabondaj, suicid, consumul de droguri); h) incomunicabilitatea; tinerețea are „pereții” rigizi, ermetici; ea nu admite nici un fel de compromisuri și, concomitent, suferă de propria sa izolare; din acest motiv, tinerețea nu poate comunica, iar adolescentul se izolează de lume; i) solitudinea este legată de incomunicabilitate, de inadaptare
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
droguri); h) incomunicabilitatea; tinerețea are „pereții” rigizi, ermetici; ea nu admite nici un fel de compromisuri și, concomitent, suferă de propria sa izolare; din acest motiv, tinerețea nu poate comunica, iar adolescentul se izolează de lume; i) solitudinea este legată de incomunicabilitate, de inadaptare și de sentimentul „de a nu fi înțeles”, fapt care face ca tânărul să se izoleze de lume; j) familia și refugiul celular; pentru adolescent familia este prima închisoare pe care acesta trebuie să o dărâme și din
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
iubită și că i se oferă în continuare sprijin, că nu este abandonată. Apelul bolnavului la eutanasie este determinat de următorii factori: suferințe fizice majore; dureri insuportabile; depresii grave, melancoliforme; stări de angoasă; dorințe marcate de suicid; sentimentul de izolare; incomunicabilitatea; abandonarea și lipsa de securitate a persoanei; pierderea sentimentului vieții ca necesitate. Eutanasia pare a fi conformă cu sentimentele de libertate și de liberă opțiune ale persoanei. De fapt, ea este masca unei disperări în fața unor „situații-limită”, o formă de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de criză socială, de anomie, prin dezorganizarea structurilor sociale, prăbușirea instituțiilor, pierderea reperelor valorice sociale, culturale și moral-religioase ale modelului normativ socio-cultural. În aceste condiții se produc, ca o consecință a dezorganizării sociale, o scădere până la anulare a coeziunii sociale, incomunicabilitatea, dezorientarea și anarhia, erupția conduitelor antisociale, a violenței. Toate aceste aspecte care schimbă „fața societății” se vor reflecta în modul de a gândi, a simți, a acționa și a se comporta al oamenilor. Impresia de absurd pe care o dă
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în datele sale concrete, într-o notație de „reportaj” al faptului cotidian, apare modelat, într-un prim moment, în figuri - cum am văzut - ale închiderii, stagnării, obscurității: ziduri, odăi, curți, umbră, noapte etc., cu corespondențe în plan spiritual (solitudine, izolare, incomunicabilitate, încremenire în convenție, inerție). Poarta, ușa, fereastra, respectiv reveria, visul alcătuiesc, la rândul lor, o rețea - în ordinea tematicii spațiale - a deschiderilor posibile, pe care le transformă în act doar poetul și poezia, ca agenți dinamizatori. O întreagă serie figurativă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Misterul se amplifică însă pe măsură ce exploratorii își dau seama că nu există o soluție profană a inteligibilității, iar ei înșiși se lasă convertiți la această nouă realitate spirituală. Imposibilității de a înțelege secretul i se adaugă simultan o dramă a incomunicabilității experienței-limită. Bariera comunicării dintre lumi ar fi impusă de o bănuită cenzură transcendentă. Exploratorii altei lumi, cărora le-a reușit accesul, rămân acolo. Cei de dincoace, simpli martori mirați ai unor experiențe spirituale privite cu ochi de profani, rămân pe
Puterea de seducție a ficțiunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12306_a_13631]
-
de factură livrescă, probă a domesticirii tărîmului boreal, a includerii lui în circuitul meditației, conform paradigmei grecilor antici pe care am amintit-o. Mirajul demonic al dereglării, impropriu oricărei semnificații în afara propriei sale concreteți terifice, se populează treptat cu tîlcuri. Incomunicabilitatea cedează în favoarea mesajului: "Tot orizontul este o/ cortină pe care se proiectează mesaje" (Lui Radu Săplăcan). George Vulturescu face astfel figura unui civilizator al Nordului. Dar totul nu e decît un joc. În fond, moartea mitologiei pe care o reflectă
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
detectivistic printre mistificările naratorului devine, odată cu o asemenea remarcă, justificată. Feciorul din Căldură mare e, la capătul unei pledoarii de o admirabilă luciditate, absolvit de păcate: "A emite însă, pornind de aici, considerații abisale despre ambiguitatea și dezagregarea limbajului, despre incomunicabilitate, absurd și despre altele asemenea îmi pare nițeluș exagerat. Mai curând aș include Căldură mare în rândul textelor care ilustrează obsesia lui Caragiale pentru raportul dintre ficțiune și realitate văzând, oricât ar părea de insolită apropierea, în Domnul un Don Quijote
Subiectivitate și predicație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7241_a_8566]
-
aparte de fantastic, lipsit de grandoare și aproape trist, pe măsura desenelor autorului, toate înfățișînd siluete subțiratice, pierdute undeva într-o lume parcă prea mare, în care nu există minuni ci doar învățăminte. Povestea stă sub semnul singurătății și al incomunicabilității, teme mai greu de imaginat în universul copilăriei, dar și al aflării prietenului potrivit, al confirmării temeiniciei unei legături. Nu știu cum reacționează un copil la lectura cărții, dar personajul micului prinț are ceva nespus de trist, în felul său de a
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
spațiul protejat și izolat al foii de hârtie. Deschizând o fereastră asupra traumei nucleare a poetului, corespondența sa de dragoste așază întreaga relație cu Lucia sub o lumină a directeții nemediate, a esențialității, a spontaneității și sincerității fără limite. Barierele incomunicabilității verbale, ale autismului existențial, au fost sparte prin instituirea acestui canal de comunicare profundă, aptă să îl răscumpere și să îl mântuiască pe însingurat. Scrisul devine modul de existență al eului profund al tânărului Leonid. Prin scris, continentul scufundat al
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]
-
sugerează de la Început imaginea unui interior țărănesc. Între scenă și atelier se vede un geam, un fel de perete de sticlă transparentă, iar sculptorul și obiectele care formează interiorul atelierului său se văd prin acest geam, care-ți poate sugera incomunicabilitatea sau cerul. Sau că ceea ce se Întâmplă pe scenă se petrece În cealălaltă dimensiune. Pe toată durata spectacolului se va vedea sculptorul stând pe scaunul său, sau În picioare, și cioplind. Sau mișcându-se prin atelier, ori odihnindu-se, sau
Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
oferă și, în consecință, profund răscolit, pe fondul unei necruțătoare lucidități ce-l pune și pe el în acuzație, Anton Holban structura un personaj de o mai acută tensionare decât cel camilpetrescian, de pildă, dar, ca și acela, cunoscând ravagiile incomunicabilității, implacabilei singurătăți, silei de sine, geloziei, afecte ale unei conștiințe în război cu lenifiantele soluții ale locului comun, ca și cu puținele clipe de răgaz, reverie în ambient. Un erou febricitant, crispat, într-o lume ce-și vede de cotidian
Anton Holban, retrăit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14875_a_16200]
-
spațiul protejat și izolat al foii de hârtie. Deschizând o fereastră asupra traumei nucleare a poetului, corespondența sa de dragoste așază întreaga relație cu Lucia sub o lumină a directeții nemediate, a esențialității, a spontaneității și sincerității fără limite. Barierele incomunicabilității verbale, ale autismului existențial, au fost sparte prin instituirea acestui canal de comunicare profundă, aptă să îl răscumpere și să îl mântuiască pe însingurat. Scrisul devine modul de existență al eului profund al tânărului Leonid. Prin scris, continentul scufundat al
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
mântuie și nu ne lasă deznădejdii. Și Hölderlin, dar mai ales Paul Celan, pentru care întrebarea "includea negația", acestuia din urmă "i-a trebuit toată energia disperării ca să întoarcă pe dos sensul întrebării"" "Cu el poezia se reîntemeia la limita incomunicabilității. Cuvintele lui Celan înfățișau insuportabila concavitate a unor morminte săpate în aer". Mai simplă, la îndemâna bunului simț, sugestia pe care ne-o face Antonio Lobo Antunes: "Nu-l întrebați de ce scrie, așa cum nu întrebați nici mărul de ce face mere". Un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
limite? Există într-adevăr distincții de forma mentis? Trăim, umaniștii și oamenii de știință, în universuri distincte? Trist mi se pare că Sokal și Bricmont par să afirme că nu există nici măcar un război al celor două culturi, ci o incomunicabilitate de care nu trebuie să ne atingem. Parcă preferam războiul... Alan Sokal & Jean Bricmont-Intellectual Impostures, Profile Books, London, 274 pag.
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
supună cu scrupulozitate vreunui canon. Cei mai de seamă poeți ai noștri care au abordat tema religioasă constituie mai cu seamă dovezi ale ereziei decît ale ortodoxiei. La Arghezi, Dumnezeu e abordat cu astuție, fie spre a fi mustrat pentru incomunicabilitatea în care se înfășoară, fie spre a i se propune o complicitate precum unui egal cu care s-ar putea trata afaceri, fie cu o persiflatoare condescendență precum un stăpîn fudul, fie cu revolta slugii împotriva aceluiași stăpîn. Cînd Atotputernicul
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
comune ambelor tablouri susțin această opinie: compozitia tripartită, gestica personajelor, cromatica dominată de ocruri moarte. Majoritatea picturilor lui Bacon sunt serii de câte trei, reunite sub același titlu și denumite triptic. Deși formează o serie, panourile izolate ale tripticului întăresc incomunicabilitatea dintre personaje, anulează narațiunea. Aparent, cel din august 1972 neagă idea de triptic, căci cele două panouri laterale sunt aproape identice: George Dyer pe scaun, profilându-se pe hăul ordonat, dreptunghiular al ușii. Pare că nu și-a schimbat deloc
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
Citez din succintul text despre tine, din DGLR al Academiei Române: "Volumul de debut [...] celebrează ieșirea din adolescență și relativa instalare în maturitate. Somnul, zăpezile figurează domeniul unei revolute purități. Primele drame existențiale sunt dramele celor dintâi iubiri și ale descoperirii incomunicabilității în dragoste. Tonul general este dat de convingerea apartenenței la o genealogie princiară, de sentimentul acut al descendentului zdrențăros care vinde în talcioc steme regale. Versul este liber... Cel de-al doilea volum sărbătorește iubirea. Analiza fină a diferitelor ipostaze
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7835_a_9160]
-
din trăsăturile acestui portret ionescian sunt deosebit de rodnice pentru posibile exegeze viitoare. Printre acestea, aș remarca în primul rând interpretările oferite de Marie-France Ionesco, care invocă lungi citate din opera tatălui, asupra unor concepte devenite clișee în exegezele ionesciene, precum incomunicabilitate, absurd, criza limbajului, la modă în 1950, precum erau în 1940 autenticitatea și experiența. "Pentru mine - declara Ionesco în legătură cu Cântăreața cheală, într-o convorbire cu Claude Bonnefoy - nu era vorba nici de incomunicabilitate, nici de singurătate. Dimpotrivă. Sunt pentru singurătate
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
concepte devenite clișee în exegezele ionesciene, precum incomunicabilitate, absurd, criza limbajului, la modă în 1950, precum erau în 1940 autenticitatea și experiența. "Pentru mine - declara Ionesco în legătură cu Cântăreața cheală, într-o convorbire cu Claude Bonnefoy - nu era vorba nici de incomunicabilitate, nici de singurătate. Dimpotrivă. Sunt pentru singurătate. Se spune că teatrul meu este o plângere a omului singuratic care nu poate să comunice cu ceilalți. Câtuși de puțin. Se comunică cu ușurință... șCântăreața chealăț era expresia insolitului, a existenței văzute
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
încărcați de o indicibilă, înspăimîntătoare uimire. Un fel de ultim mesaj în care pîlpîia, cu o neagră strălucire, ceva ca un avertisment. Această ultimă semnalizare, enigmatică, dar presantă la limită, s-a topit dintr-o dată și Vlad a recăzut în incomunicabilitate, la pragul necunoscut." Îndărăt la Maiorescu! Este îndemnul de mare oportunitate pe care îl formulează Geo Șerban în titlul articolului său din OBSERVATOR CULTURAL nr. 157/ 2008. Cui anume se adresează reputatul critic și istoric literar trimițând la Maiorescu ? Nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8643_a_9968]
-
poet care scrie „la gazetă”, dar și că profilul său critic curent, de „hedonist”, „erotizant”, „maestru al versificației” etc. trebuie revizuit. Există un strat de profunzime în poezia sa, alimentat din solitudine, din horror vacui, dintr-o ultragiată conștiință a incomunicabilității, în raport cu care jocul, erosul, subtilitățile prozodice și licențele galante sunt doar măști. Sau „coji de banană”, prin care poetul încearcă să-l facă pe lector să alunece în arcanele universului său spiritual, spărgând bariera alienării pe care însuși textul o
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
finală de respingere, senzația că e vorba de o Românie contrafăcută. De fapt, regizorul a și spus că a cunoscut România numai prin intermediul unor filme românești! Strîmtă cale! Unii critici francezi au văzut în filmul lui Haneke un discurs despre incomunicabilitate și "refuzul celuilalt". Deși refuzată, Maria noastră (a lor!) tot o zbughește, ilegal, înapoi la Paris, și filmul se sfîrșește cu ea căutînd un locșor de cerșit prin orașul-lumină... În fond, de ce această senzație de supărare, în sufletul unui cronicar
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]