29 matches
-
Banciu și-a mai încercat talentul, cu rezultate notabile (vezi romanele Remora, 1998, și Marii fericiți, 2000). Fapt e că reîntruparea frumuseții glorioase a Sandei, nu alta decât fiica ei, Grațiela, nu întârzie să intre în scenă, cucerindu-l pe inconsolabilul nostru erou, bărbat mai mult spre cincizeci decât spre șaizeci de ani, divorțat și cu doi copii adulți. Conjunctura și ispitirile, inclusiv alcoolul (se bea serios în acest roman!) fac ca Ștefan să se trezească în brațe cu botticelliana Grațiela
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
Șușară Pe 14 septembrie, Horia Bernea ar fi împlinit 68 de ani. În loc să-i sărbătorim, așa cum s-ar fi cuvenit, aniversarea, peste numai două luni o să-i rememorăm dispariția, de la care se împlinesc deja șase ani. Această dispariție absurdă și inconsolabilă, la nici șaizeci și doi de ani, în plină forță fizică și morală, a întrerupt tragic și abuziv o operă în curs de desfășurare și în amplu proces de reconstrucție formală. Prezență copleșitoare în viața noastă publică din ultimile decenii
Horia Bernea, un arhitect al contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10281_a_11606]
-
Să ne-o închipuim pe Demeter prăbușită pe stâncile goale, după ce vegetația a murit, plângându-și fiica. Peisajul e deprimant, aspru, de sfârșit de lume. Femeia în plină putere, atrăgătoare, cu bogatele ei plete aurii, capabilă să reînvie natura, dar inconsolabilă în pierderea Persephonei e chiar Pământul, mama generatoare și regeneratoare a celor vii și a celor dispărute. Dar ea rămâne tot femeie, fragilă ființă de carne și oase, victimă împinsă la marginea lumii, sub care se cască hăul unei prăpăstii
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
n-ar fi de conceput, dar unul competițional, decisiv. Care, în fond, se poate și pierde. Conștientizând asta (ca și un cunoscut personaj al lui Alessandro Barrico), Traian T. Coșovei se mobilizează și dă, în acest volum de o tristețe inconsolabilă, tot ce are mai bun. Chiar și poemele foarte scurte, care, în literaratura noastră n-au nume bun (dacă-l exceptăm pe Ion Pillat) sunt, aici, remarcabile: „Indiferența faptului că exiști:/ o fântână în care/ nu-ți poți vedea umbra
I did it my way by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2852_a_4177]
-
vărsături. Progresiv, starea generală se agravează, pacientul devine comatos și apar crizele de convulsii. La sugari, tabloul clinic se instalează rapid, fiind oarecum diferit față de alte vârste: modificări ale stării generale cu perioade de somnolență alternând cu agitație extremă (plâns inconsolabil), vărsături, febră sau hipotermie, refuz alimentar, convulsii. În fața unei infecții severe, care are o rată semnificativă de mortalitate și morbiditate, se impune intensificarea măsurilor de prevenție. "Cea mai eficientă modalitate de a preveni meningita bacteriană este imunizarea prin vaccinare, cu
Ziua mondială a luptei împotriva meningitei () [Corola-journal/Journalistic/70240_a_71565]
-
să le cânte. Mult aș vrea să pot spune, așa cum am scris în repetate rânduri pe parcursul anilor, că la acest început de septembrie am mai renăscut, ne-am mai înălțat cu o Duminică a limbii române, însă trebuie să recunosc inconsolabilul adevăr că de cele mai multe ori am fost captiva iluziilor, prada amăgitoarei euforii, și că, în realitate, de fiecare dată mai muream cu o „sărbătoare”. Iar manifestarea din toamna aceasta, începută atât de emotiv și monumental de vocea tânărului interpret Dumitru
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]
-
sau mai târziu va face ca pe o scenă, sub ocrotirea destinului care încrucișează drumurile celor ce se atrag, să se întâlnească. Nici pentru mine nu e consfințită într-un nu absolut, întâlnirea cu artista. Aș fi apăsat de o inconsolabilă întristare dacă aș fi neîncrezător în bijutierul ancestral al împăcării cu sine, care este timpul. Până în ziua aceasta, aflu de la interpretul Fuego că a avut un spectacol la Marșenița și a fost primit și așezat la masă de frații artistei
SOFIA ROTARU. CÂNTECUL RĂMÂNE CU EA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362529_a_363858]
-
vedere il suo Figlio un momento avanti, e purcio e pregato l’Altezza Vostra di spedirlo quanto presto e possibile se Vostra Altezza vuol dimostrare il minimo affetto, perche se doppo tutto cio essa vedesse ancora dilatione non solo sarebbe inconsolabile, ma ancora si mettarebbe in rischio la sua vita, credo di cio avertito Vostra Altezza non dubito che senza perdere nissun tempo lo vorrà inviarlo per qui, essendoli ben noto che li passioni delle Madre vanno sempre al eccesso e
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Basarabiei pe naționalități după izvoarele oficiale rusești (în colaborare cu P. Cazacu) (1920), Autoadministrația și Zemstva (1920), Basarabia (1926) ș.a., G. își încearcă puterile și în literatură, cu câteva traduceri în limba rusă din nuvelistica lui Al. Vlahuță (Valetul, Pierdut, Inconsolabilii) și Carmen Sylva (Călugărița, Robii), publicate în cotidianul „Bassarabeț” din Chișinău (1898). Aflându-se pe fronturile primului război mondial din partea Crucii Roșii, scrie amintirile Flămânzii, Fragment, Abisul, Rătăciri (Episod de război: Rușii la Grozești), Moș Vrânceanu, Subt impresia focului. Un
GORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287316_a_288645]
-
jale mare, fără leac,/ de când e hatul la Feleac”, de inima care „bate a-nceput de furtună...” Imaginea Ardealului sfâșiat de consecințele unui act politic arbitrar revine cu insistență în poeme a căror atmosferă dominantă este aceea de „jale istorică inconsolabilă” (Dumitru Micu). Tonul de lamentație aspră alternează cu acela de revoltă vehementă, în reprezentări evocând un tărâm predestinat durerii și suferinței: „Eu vin din țara ce-a rămas în leat/ prin răzmerițe frânte-n Bălgărat /[...] În țara mea de aur
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
de sal vare, iar la bucurie îngenunchezi să-I mulțumești, golit cu totul de cuvinte. Mie îmi lipsește solemnitatea gândirii lui Sergiu, sunt mai jucăușă. — Cum așa? am îmboldit-o. — Mă joc cu viața ca un copil. Când pierd, sunt inconsolabilă, când câștig, mă bucur nebunește. Dar ce facem atunci când îi pierdem pe cei iubiți? Ne fabricăm alte jucării de alinare: eventual paradisul, de unde ei ne veghează mai departe, ori reîncarnarea lor într-o vrăbiuță care vine să ciocăne zilnic la
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de sal vare, iar la bucurie îngenunchezi să-I mulțumești, golit cu totul de cuvinte. Mie îmi lipsește solemnitatea gândirii lui Sergiu, sunt mai jucăușă. — Cum așa? am îmboldit-o. — Mă joc cu viața ca un copil. Când pierd, sunt inconsolabilă, când câștig, mă bucur nebunește. Dar ce facem atunci când îi pierdem pe cei iubiți? Ne fabricăm alte jucării de alinare: eventual paradisul, de unde ei ne veghează mai departe, ori reîncarnarea lor într-o vrăbiuță care vine să ciocăne zilnic la
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
prin dispariția domnului Hanway, profesorul de canto, care a fugit în Italia cu una dintre elevele sale. Emma a primit cu mare ușurare scrisoarea lui de scuze. (Din scrisoare reiese că domnul Hanway își imagina că Emma este profund și inconsolabil dependent de el; iată ce greșite înțelegeri pot exista între oameni care se privesc, ani de zile, ochi în ochi.) Cu domnul Hanway dispărut din viața lui, Emma a început să-și spună că poate continua să cânte, chiar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o orchestră de lăutari, poftiți la bilete domnilor, reprezentația începe acuma. Ionaș, fă o reverență publicului, Ionaș, ridică piciorul drept, Ionaș, ține un discurs, Ionaș, fă tumba. În discursurile sale din ultimul timp, adorabil model de inepții, se vedea aceeași inconsolabilă dorință după un portofoliu”. Același Poldi se declară împotriva ideii de împărțire teritorială a Balcanilor pe criteriul purității etnice. Naționalismul etnicist e asociat barbariei, în vreme ce „visul” unității naționale apare compromis — încă înainte de a se realiza — de meschinăria intereselor politice: „Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care este anul formării atașamentului față de adulții cei mai apropiați (părinți, bunici, alte rude, educatori, îngrijitori etc.) Atașamentul nesigur sau anxios poate fi la rândul său: * anxios-rezistent: Pare hiperkinetic, nu explorează mediul sau o face inconstant, la plecarea mamei este inconsolabil, iar la întoarcerea ei nu se lasă luat în brațe, ci se zbate, se lovește încercând "să scape", fuge departe, este rezistent la consolare dorind printr-o astfel de strategie să transmită toată nefericirea acumulată, de teamă că nu este
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
la Paulus Potter, Orfeu îmblânzind fiarele (1650), Roelandt Savery, Orfeu cu animalele (1628?) sau Nicolas Poussin, Peisaj cu Orfeu și Eurydice (1650- 1651), tratat de o manieră armonios arcadică, acum în atenția pictorilor se află episodul tragic al unui Orfeu inconsolabil după descinderea în Infern și a pierderii Euridikei, cum apare, spre exemplu, în tabloul lui Gustave Moreau, Orfeu și mormântul lui Eurydice (1890, Musée Gustave-Moreau, Paris) sau a decapitării lui Orfeu, tot Gustave Moreau cu Orpheus (1865), al cărui frumos
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu paradoxala justificare: "Ai dreptate, dar n-ai drept"81. Toți ceilalți reprezentanți ai norodului, fie din lumea săracilor, precum mahalagioaicele murdare ca Manda sau bețivi perfizi ca Năstase, fie din cea a protipendadei, ilustrată prin Respectabila, Doamna cu Pussy, Inconsolabila, care se înghesuie în audiențe, trezesc sentimente de dispreț prin rapacitatea, indolența și egoismul uniformizator. Cei care se detașează prin cinste, răbdare și respect față de suferința altuia, precum Safta și jurnalistul Cătunaru, vor deveni aliații lui Pamfil în opera de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de pe noi, fiecare pe ale lui, bănuiesc. Dar, atunci când ea a început să ridice fânul la loc în claie, probabil că voi fi ajutat și eu. Văzuți din depărtare, păream o pereche muncind noaptea la câmp. După asta, sentimentul de inconsolabilă însingurare a dispărut. Nu, nu s-a cântat și nu s-a fredonat nimic în timp ce o ajutam pe Inge să facă patul nostru în așa fel încât să fie la fel cu celelalte clăi: patru mâini harnice. Nu se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
operațiune, că decît să stai să-ncerci să-ți explici subconștientul, viața, mult mai bine ar fi să-ncerci să participi la ea, conform unei celebre afirmații cu autocombustie: il faut tenter de vivre, și, eventual, să te amuzi de inconsolabila grosolănie a lumii. Vorbesc de acest uluitor Orient de Ev Mediu În care ne aflăm de la Începuturile civilizației și pînă azi, În viitor, cînd au apărut oameni fermecați de ei Înșiși pînă la leșin, ce se dau drept miniștri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
turtită strigându-mi: —Vacă proastă, nu poți dracu’ să te uiți pe unde mergi? Stau pe bordură, plângând de frustrare și milă de mine Însămi, când se aude o mașină de pompieri venind În viteză pe stradă, cu vaietul acela inconsolabil. Mașina se oprește și băieții mă lasă să mă urc. Sunt atât de recunoscătoare, că uit să le spun unde merg, dar Înaintăm ușor pe drumuri familiare până când ajungem la strada mea. Cu cât ne apropiem de casa noastră, văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nimic. Zău, nu-i nimic. Nu, i-am lăsat singuri. Și m-am dus la serviciu. I-am părăsit. — Nu. Nu, nu i-ai părăsit. Ascultă, se aude Ben plângând. Ascultă, Kate. E adevărat. De sus se aude sirena: vaietul inconsolabil al unui bebeluș căruia Îi ies dinții, un detașament de pompieri format dintr-un singur om. 21tc "21" Duminicatc "Duminica" Zi de odihnă, cunoscută și drept ziua muncii manuale susținute. Încep prin a arunca semipreparatele pe cale de a intra În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
doreau liniștitoare și anume că pleacă într-un loc de unde puțini se mai întorc. O văzuseră și la ceilalți prieteni de-ai lor, toți pierduseră pe cineva drag. La auzul veștii, ochii copiilor se umpluseră de lacrimi iar plânsetul lor inconsolabil îi sfâșiase sufletul. Băiatul cel mic i se prinse de picior atât de tare încât numai promisiunea ei fermă că va veni foarte repede a făcut să-i dea drumul. Bieții băieți, bieții copii nevinovați din toată lumea asta! Cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
deja intrată în obișnuință înainte chiar de a-i anunța apariția, cântecele cele mai negre îi bântuiau chitara atârnată de panglica ei precum un spânzurat de frânghia lui. Dar Arcadi, care în lipsa soției lui rătăcea prin oraș cu capul plecat, inconsolabil, depusese deja de ceva vreme o cerere de pașaport și o prevenise numaidecât pe Margareta; pierdută, întârziată sau reținută de cenzură, scrisoarea nu ajunsese la destinație. Întâmplarea a vrut ca el să primească aprobarea de a pleca chiar în clipa
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
plictisitor. *1 Cât prețuiește domnul care stă la masă cu creionul în mână? Un leu, socotind bineînțeles și creionul. E așa de econom, încât nu pune punctele pe i, ca să economisească cerneala. Văduva lui Mausol, regele Candiei, a fost acea inconsolabilă Artemiză cu care poeții ne-au bătut o vreme capul. Vechile parlamente: se auzea umblând moara, dar nu se vedea curgând făină. *1 Acest nobil personaj purta trei nume, din care n-a rămas nici unul. Ca și Esop, fac dobitoacele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care spală afară zidurile de Întuneric... Belerofon Un monstru pare să fie inerent unui labirint. Insă Belerofon era singur Înainte de a Învinge Himera. Deșertul prin care rătăcește spre sfîrșitul vieții sale și care, se Înțelege, nu este decît melancolia sa inconsolabilă, ni-l arată ducîndu-și pînă la capăt raționamentul. Acest episod la care face aluzie Homer ni-l apropie mai mult decît isprăvile sale. În mod normal, n-ar trebui, Îmi spun, decît să Întind mîna spre crengile pline de soare
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]