22 matches
-
interpretăm corect. Împreună cu fratele său, Friedrich, introduce termenul glossă, ca formă poetică. Ca filolog, poate fi considerat inițiatorul studiului sanscritei în Germania, publicând Bhagavad Gita și Ramayana în germană. Propune pentru prima dată clasificarea tipologică a limbilor (în aglutinante, flexibile, incorporante și izolante).
August Wilhelm Schlegel () [Corola-website/Science/310868_a_312197]
-
trei mari clase de limbi: limbile fără structura gramaticala, limbile care folosesc afixe (numite și izolante) și limbile flexionare (numite și aglutinante). Analiza ulterioară a altor limbi, măi "exotice", a dus la stabilirea existenței celui de-al patrulea tip, numit incorporant. A apărut și ideea că limbile, fiind niște realități dinamice, într-o continuă schimbare, au tendința modificării tipului lingvistic în direcția izolant → aglutinant → flexionar. Tipologia fondată de metodă comparativ-istorică a fost unică acceptată timp de mai bine de un secol
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
considerînd, în 1818, că există trei mari clase de limbi: cele fără structura gramaticala (numite izolante), limbile care folosesc afixe (aglutinante) și limbile flexionare. Wilhelm von Humboldt, de fapt primul care folosește denumirea de limbi aglutinante, va adăuga și tipul incorporant 86, descoperit în urmă analizei unor limbi "exotice". Schlegel a nuanțat apoi noțiunea de limbă flexionara, pentru că a observat că unele limbi indo-europene moderne, precum franceză sau engleză, și-au redus flexiunea propriu-zisă, în locul ei utilizînd o serie de morfeme
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
el împarte limbile flexionare în sintetice (limbi cu flexiune bogată, ca sanscrita, greacă veche, latină etc.) și analitice (limbi care utilizează și morfemele libere, ca franceză, engleză, germană etc.). În sfîrșit, a fost introdus și un al patrulea tip, numit incorporant, specific limbilor amerindiene și care constă în adăugarea la un lexem a unui mare număr de afixe (prefixe și sufixe morfologice și lexicale). August Schleicher lămurește în 1861 și distincția aglutinant vs. flexionar. Limbile aglutinante utilizează afixe care exprimă categorii
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Așadar, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea se conturase deja o clasificare ce rămîne valabilă, în linii mari, pînă astăzi: 1) limbi flexionare a. analitice b. sintetice 2) limbi izolante 3) limbi aglutinante (aici intra și limbile incorporante, numite și polisintetice). O primă schimbare majoră în tipologia lingvistică apare abia o dată cu Edward Sapir în 1921. Lingvistul american propune înlocuirea termenului flexionar prin termenul fuzional și introduce o perspectivă conceptual-semantică, împărțind limbile în funcție de modul în care exprimă diverse tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
parametrul gradului de sinteză al formațiilor flexionare el distinge: limbi analitice (care utilizează mai ales mărci gramaticale mobile, auxiliare și prepoziții), limbi sintetice (care folosesc prioritar afixe - sufixe gramaticale și desinențe -, legate de rădăcina cuvintelor) și limbi polisintetice, numite și incorporante (care încorporează într-un singur cuvînt un număr foarte mare de afixe gramaticale, cumulînd conținutul unei întregi propoziții). Sapir introduce și parametrul tehnicii de sinteză, în funcție de care distinge limbi izolante (limbi lipsite de morfologie, numite și monosilabice sau amorfe, în
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
le compară apoi cu tipologia coșeriană. Tipologiile clasice, anterioare și contemporane cu tipologia integralista, sînt tipologiile morfosintactice parțiale (precum: limbi SOV/SVO, limbi ergative / acuzative, limbi cu sau fără articol etc.) și tipologiile morfosintactice globale (precum: limbi flexionale, aglutinante, izolante, incorporante), evaluate critic de Eugeniu Coșeriu în mai multe studii. Emma Tămâianu sintetizează aceste observații critice 132 sub forma a două liste de obiecții și rezerve. În privința tipologiilor morfosintactice parțiale, în care "tipul" reprezintă de fapt o clasă de limbi, delimitata
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cunoaște deja la nivelul posibilității generale. Credem că și în cazul tipologiilor globale este valabilă constatarea că ele nu reprezintă o "Entdeckung, sondern nur ein Zusammenordnen von schon Festgestelltem."135 Tipologia morfosintactică globală propune "tipuri" precum: limbi flexionale, aglutinante, izolante, incorporante. Aceasta este o tipologie globală a procedeelor lingvistice, altfel spus o tipologie abstractă a metodelor de structurare a limbii, în care "tipurile" reprezintă fascicule de procedee, tipuri de procedee, constructe ideale care nu se regăsesc ca atare în limbile reale
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
deosebire esențială față de tipologia lingvistică tradițională, în care conceptul de tip lingvistic desemnează de obicei "un ansamblu coerent de procedee de structurare lingvistică, mai ales în planul expresiei"151 și care face să se vorbească despre limbi flexionare, aglutinante, izolante, incorporante etc. Dimpotrivă, așa cum am văzut deja, Coșeriu consideră tipul lingvistic drept "nivelul structural cel mai înalt care poate fi obiectiv constatat într-o limbă, mai precis nivelul tipurilor de funcții și de procedee, al principiilor manifestate prin opozițiile funcționale ale
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cuvînt o serie de afixe detașabile, ce pot fi analizate și separat - maghiară, turcă, basca; - flexionare - sintetice: raporturile dintre cuvinte se exprimă prin morfeme care fuzionează - română; - analitice: raporturile sintagmatice se realizează cu ajutorul prepozițiilor, verbelor auxiliare etc. - franceză, engleza; - polisintetice (incorporante): considerate și subtip al limbilor izolante, realizează secvențe lingvistice unitare foarte lungi și complexe, care corespund mai multor cuvinte din limbile mai cunoscute - sînt polisintetice o bună parte a limbilor amerindiene. Izolanta (amorfa, radicală) - chineză, vietnameza, tibetana, maori, ewe etc.
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
nu există tipuri flexionare pure: clasificarea limbilor flexionare se face în funcție de preponderenta tipului sintetic sau a celui analitic; de exemplu, limba română este mai sintetică decît alte limbi romanice. Limbile de tip polisintetic (de pildă, unele limbi amerindiene), numite și incorporante, folosesc secvențe lingvistice unitare foarte lungi și complexe, care corespund mai multor cuvinte din limbile mai cunoscute. De exemplu complementele nu sînt exprimate prin părți secundare de propoziție, ci prin afixe adăugate verbului-predicat. Acesta poate include și subiectul, astfel încît
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
propoziție poate avea forma unui cuvînt (există însă atît cuvinte, cît și cuvinte-propoziții). Exemplul tipic de limbi polisintetice este reprezentat de limbile indienilor din America, considerate fie un tip unitar, fie subtip al limbilor izolante. De pildă, într-o limbă incorporanta cum este limba eschimo yupik (Siberia), se poate adaugă un număr foarte mare de afixe (uneori chiar zece) unui lexem. Secvență angyaghllangyugtug este compusă din angya - "barcă"; -ghlla- - afix (sufix) augmentativ; -ng- - "a lua, a procura, a face rost"; -yug-
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
persane arameica pătrată, siriacă abjad, ebraică, arabă etc. 18. araucana (mapudungun, mapuche) N Chile, Argentina; considerată de Joseph Greenberg un subgrup compus din patru limbi: araucana, mapuche, moluche și pehuenche. familia amerindiana, ramura araucana, grupul mapudungun; limba polisintetica cu elemente incorporante "scriere" prou, asemănătoare cu quipu din quechua (sistem de frînghii înnodate, de culori diferite); latină (alfabeto unificado) 19. armeana (hayeren) O Armenia, Nagorno-Karabah (provincie din Azerbaidjan, cu populație majoritar armeana; s-a autoproclamat republică independența, dar nu este recunoscută de
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Rusă); Peninsula Ciukotsk din Rusia; ciukoții se autodenumesc luoravetlan ("om adevărat") iar limba pe care o vorbesc liiyiliil ("limba adevărată"); deosebiri interesante, la nivel fonetic și lexical, între vorbirea femeilor și vorbirea bărbaților familia ciukoto-kamceatkiană, limba paleo-siberiană; armonie vocalica; structuri incorporante, dar și aglutinante și analitice; ergativă; SOV; adjectiv-substantiv fără scriere, ulterior alfabet latin și chirilic 76. ciuvașa O Rusia (R. Ciuvașa); strămoșii ciuvașilor au fost bulgarii de pe Volga, descendenți ai hunilor; singură limba din grupul bulgar al limbii altaice care
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
58, ~ fără flexiune 55, 57, 187, 189, 243, ~ flexionara 42, 49, 55, 58, 59, 77, 80, 88, 89, 90, 91, 101, 139, 168, 213, 224, 237-315 passim, ~ funcțională 27, 29, 34, 35, 36, 64, ~ fuzională 58, 89, 91, ~ imigranta 106, ~ incorporanta 49, 58, 59, 72, 74, 80, 88, 90, 241, 251, ~ indigena 43, 105, 106, 110, 112, 114, 219, 220, 222, 223, 224, 242, 285, ~ internațională 18, 20, 100, 109, 115, 223, 231, 232, 238, 240, 257, 259, 261, 262, 342
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
analitică 68, ~ centrifuga (descendentă) 96, ~ centripeta (ascendentă) 96, ~ deschisă 82, ~ de suprafață 76, ~ dialectala 19, ~ ergativă 94, 96, ~ filogenetica 220, ~ fonologica 19, 216, 275, ~ genealogica 121, ~ gramaticala 19, 49, 58, 76, 106, 112, 115, 116, 164, 215, 222, 264, 290, ~ incorporanta 251, ~ internă 36, ~ lexicala 19, ~ mixtă 112, ~ morfologica 116, 246, ~ morica 87, ~ narativa 100, ~ opozitivă 36, ~ recursiva 293, ~ semantica 76, ~ silabica 150, 201, ~ sintactica 37, 125, 163, 184, 187, 354, ~ sintagmatica 98, ~ sintetică 68, 114, ~a cuvîntului 51, 71, subiect
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
aglutinant 50, 55, 58, 59, 139, 176, 310, ~ analitic 55, 90, 239, ~ centum 120, ~ conceptual 59-62, ~ de construcție 52, ~ de funcții 64, 80, ~ de procedee, ~ derivativ 101, ~ ergativ 56, 95, ~ flexionar 42, 55, 59, 89, 90, 257, 258, 292, ~ fuzional, ~ incorporant 49, 58, ~ izolant 58, 59, 90, 195, 238, ~ lingvistic 26, 32, 35, 36, 37, 43, 49, 51, 55, 56, 101, 126, 155, 298, ~ lingvistic integralist 64-85 passim, ~ lingvistic pur 56, ~ lingvistic balcanic 101, ~ lingvistic romanic 64-85 passim, 101, 155, ~ morfologic
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
să surprindă gamă largă a terminologiei politice importate din tradiția sus-amintită. Mai mult, nu s-a realizat încă un studiu imagologic care să reflecte cum se raportează tânărul Stat român la un standard al orânduirii politice considerat, datorită caracterului sau incorporant, "ideal". Relația dintre începuturile civilizației politice românești (stadiul de alfabetizare politică) și tradiția anglo-saxonă ar putea fi urmărită din trei perspective pe care deocamdată le vom prezenta într-o schița de parcurs: 1) că evoluție în trepte; 2) că standard
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
viața parlamentară, ideea federalista etc.); 5) în fine, edificarea, prin mijloace discursive, a unei identități naționale care se proiectează în modelul închis al insulei britanice (și românii se definesc că o "insula de latinitate" în marea slavă) sau în formula incorporanta a cetății Albionului/ republică Anglorum (democrație și absolutism, autonomie și descentralizare etc.). Așa cum se petrece cu orice proces de "alfabetizare", la lectură cursiva și la înțelegerea termenilor importați se ajunge numai prin automatism, ceea ce presupune imitarea, repetarea și apoi crearea
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
to¤ anthrÀpou („Fiul omului”). Rezultatul acestor calcuri, la numele biblice, constituie așa-zisa categorie a „semitismelor”, prezente și în greacă Noului Testament: ho ártos tQÎs zÄQÎs („Pâinea vieții”), ho patgr tÄÎn oiktirmÄÎn („Părintele indurărilor”). - structuri lexicale complexe ce traduc structuri incorporante derivate 315. Este cazul numeroaselor participii prezente care nu au corespondent în limba română și sunt adesea traduse cu structuri relative: nume coranice că al-Baœr („Cel care vede”), al-Sam‘ („Cel care aude”) și nume biblice că Yoše> hakkeru>m
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
aude”) și nume biblice că Yoše> hakkeru>m („Cel ce sade pe heruvimi”), ho parakalÄÎn („Cel care mângâie”), ho Äîn kaì ho QÎn kaì ho erchómenos („Cel care este, care era și care vine”). Însă, în majoritatea cazurilor, o structură incorporanta că participiul prezent este tradusă cu o altă structura incorporanta care este numele de agent. Acest lucru se datorează, probabil, faptului că limba română are posibilitatea să exprime diferența dintre cel care săvârșește o acțiune ocazional și cel care o
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sade pe heruvimi”), ho parakalÄÎn („Cel care mângâie”), ho Äîn kaì ho QÎn kaì ho erchómenos („Cel care este, care era și care vine”). Însă, în majoritatea cazurilor, o structură incorporanta că participiul prezent este tradusă cu o altă structura incorporanta care este numele de agent. Acest lucru se datorează, probabil, faptului că limba română are posibilitatea să exprime diferența dintre cel care săvârșește o acțiune ocazional și cel care o practică în mod obișnuit, folosind în primă situație structura relativă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]