258 matches
-
neagră ninsoare, de greu. Dintr-un ou într- unul mai mare/la nesfârșit te naști, nezburată/aripă. Numai din somn/se poate trezi fiecare -, /din coajă vieții nici unul, /niciodată. (SAlf, 113 sq.). Se mai semnalează - de către Ștefan Aug. Doinaș - «că increatul nu e un tărâm aparte, ci viața însăși, în inepuizabila ei naștere; [...] cu Omul-Fantă - cronologic, a noua elegie - Devălmășia eu - lume e refăcută»; «în Elegia a zecea, identitatea subiectului cu lumea e afirmată răspicat (Organul numit iarbă mi-a fost
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
resimțită ca un morb metafizic (Sunt bolnav nu de cântece/ci de ferestre sparte, /de numărul unu sunt bolnav/că nu se mai poate împarte... etc.); ciclul acestor arătări se încheiase cu A unsprezecea elegie, în care imaginile ce sensibilizează increatul sunt corporale (Inimă mai mare decât trupul), spațiale (Voi alerga deci, în toate părțile deodată), cosmice (... dăruind/pretutindeni semne ale aducerii aminte: cerului - stele, /pământului - aer, /umbrelor - ramuri cu frunze pe ele), vegetale (A te sprijini de propriul tău pământ
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
te sprijini de propriul tău pământ), și, în fine, etnic- spirituale (A te sprijini de propria ta țară, /când, omule, ești singur, când ești bântuit/de neiubire); începută în zonele rarefiate ale indeterminării, ca posibilitate pură, coexistență a contrariilor, aventura increatului se rezolvă în concretul organic, ca latență germinativă; începută în planul speculativ, al ideii, ea se încheie în planul practic, al muncilor de primăvară; începută ca identitate cu o formă fără trup, ea se sfârșește ca identitate cu o formă
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
germinativă; începută în planul speculativ, al ideii, ea se încheie în planul practic, al muncilor de primăvară; începută ca identitate cu o formă fără trup, ea se sfârșește ca identitate cu o formă încorporată istoric - Patria: tărâm prin excelență al increatului, în sensul unui viitor care oferă toate datele și așteaptă să fie construit» (DL, 200). De fapt, Elegia a zecea se lămurește între paradoxurile ens-ului/non-ens- ului (ale «Omului-Fantă», ale „Fant-Omului “). VA URMA ------------------------------------------------------ Prof. Dr. Ion PACHIA-TATOMIRESCU Timișoara, 13 decembrie
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
de critic literar, Nichita Stănescu «și-a stabilit definitiv temele (de fapt, atitudinile posibile față de real și imaginar), și, în volumele următoare, ne va oferi variantele lor, din ce în ce mai explicite; astfel, în Obiecte cosmice (din 1967), accentul cade, din nou, pe increat; în Oul și sfera (1967) predomină un lirism al antinomiilor; Laus Ptolemaei (1968) e o „laudă a neadevărului necesar“ al empiriei, un refuz al rațiunii uscate, geometrizante; Necuvintele (1969) reiau dialectica identității și alterității, a cuvântului și a ideii etc.
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387711268.html [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
cosmic, care se dezmembrează creând lumea. „ Oul dogmatic ” al lui Ion Barbu prezintă oul ca ambivalent, "palat de nuntă și cavou", închide în substanța sa începutul și sfârșitul, viața și moartea, fiind sediu deopotrivă al creației și al distrugerii, al increatului, ce conservă in nuce dimensiunile temporale și spațiale ale lumii, și al nunții, care începe devenirea, dar și entropia soldată cu moarte, cu sfârșitul inevitabil. Pe tema ovoidului, în creația lui Brâncuși, se comentează că el avea să realizeze forma
CONSUELA STOICESCU SCRIE SI TRADUCE VERSURI PE MUZICA DE VIVALDI SI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 by http://confluente.ro/Consuela_stoicescu_scrie_si_traduce_versuri_pe_muzica_de_vivaldi_si_debussy.html [Corola-blog/BlogPost/343193_a_344522]
-
ca iubire perseverentă! Muzica pură contramandează orice e fără răspuns în universul nostru, înfățișând melomanului lumea văzută prin ochii unui aviator în fața căruia libertatea nu e gol, e drum, iar rostul de a trăi există infinit palpat de la mâinile lutarului increat ce-a înnobilat argila, modelând-o și spiritualizând-o, până azi...! Cu ce ne-am deosebi de pământ dacă prin noi n-ar curge lava sufletului, cristalizându-se în stele și cantate?! De la cea mai simplă afecțiune, până la cel mai
DIALOGURILE DRAGOSTEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1491477000.html [Corola-blog/BlogPost/371720_a_373049]
-
și cel mult în depozitul legal, iară nu în focarul canonic, de să-și dea filologii masteratele sau doctoratele pe unele aspecte de la dânsa dintr-însa. Ci numele lui fiind astfel o inexistență fără folos altul decât biruința personală asupra increatului, nu putem pretinde Cărturarului nimic civic de mare anvergură, cum nici pescarului amator sau filatelistului sau invizibilului Microeintelectual sau chiar Diplomectualului discret, care e un personaj mai mult de hârtie lucioasă decât de carton bine presat. Alta este însă situația
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 by http://confluente.ro/Camelian_propinatiu_postromanismul_camelian_propinatiu_1346056658.html [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
vale demult coborâtă.Vai, cin’ne va unge osânda cu mir?Vai, cin’ne adună cenușa-n potir?... XV. MIELUL, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2277 din 26 martie 2017. O, mielule, simbol mistic Al legăturii noastre cu increatul, Simbol al slavei și al bucuriei Al celor blânzi, săraci dar curați, Pe altarul jertfei tale sfinte, Înainte de somnul tău de veci Te-am văzut cândva, demult În primăvara copilăriei mele Și te mai văd aevea și acum Cum te
MARIN MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/marin_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Dumnezeu Și după datină noi te-am trimis La El, jertfa curată, sânge nevinovat, Iertate să ne fie păcatele. Dacă nu te mai poți întoarce În blândețea blăniței tale calde, ... Citește mai mult O, mielule, simbol misticAl legăturii noastre cu increatul,Simbol al slavei și al bucurieiAl celor blânzi, săraci dar curați,Pe altarul jertfei tale sfinte, Înainte de somnul tău de veciTe-am văzut cândva, demultîn primăvara copilăriei meleși te mai văd aevea și acumCum te duceau la înjunghiere.Te-am
MARIN MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/marin_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > MIELUL Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2277 din 26 martie 2017 Toate Articolele Autorului O, mielule, simbol mistic Al legăturii noastre cu increatul, Simbol al slavei și al bucuriei Al celor blânzi, săraci dar curați, Pe altarul jertfei tale sfinte, Înainte de somnul tău de veci Te-am văzut cândva, demult În primăvara copilăriei mele Și te mai văd aevea și acum Cum te
MIELUL de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1490492797.html [Corola-blog/BlogPost/382897_a_384226]
-
pustii(!?), ființele și lucrurile nu trebuia să aibă drept „Tată” pe Dumnezeu știindu-se că noțiunea de „tată” conține însăși esența vieții, oricare copil având un „tată” iar în locul explicațiilor „creaționiste” ne „injectau” cu fenomenul devenirilor dialectice din „nimicul inițial”, increat, fără cauză sau motor al existenței generice decât cu aserțiunea acoperitoare prin „el însuși”, deci exclusiv ontic-materialiste. Sufletul, spiritul, spiritualitatea țineau de lumea subiectivă, subsidiară a ideilor, de cealaltă teorie, metodă și mod de a privi apariția și evoluția lumii
CONFESIUNILE UNUI NEDUS...LA BISERICĂ ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 by http://confluente.ro/Confesiunile_unui_nedus_la_biserica_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/366954_a_368283]
-
pe pragul casei; / de-abia îmi ajungea / la genunchi timpul” (Transfigurare), reținând că acest „strigăt” al răzvrătirii - nici nu mântuie, nici nu nimicește. Pare-un avertisment-extaziere a clipei de taină, a contopirii (pentr-o clipă) dintre sufletul „creat” și cel „increat”. Cel de-aici, al concretului și cel de dincolo, al dulcelui vis; între yang - locul însorit, activ, al acestui prezent învolburat și yin - locul întunecos, pasiv, în „adâncimi de întuneric” (L. Blaga). Și-n această verticalitate, vocea lirică se simte
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 by http://confluente.ro/Nunta_cuvintelor_smerenia_cuv_marian_malciu_1376404583.html [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
lină coboară peste el și mângâie-i trupul obosit de acceptări. Viziunea poetului nu este clară pentru cel care nu înțelege existența ca mijloc de creație și de iubire, nu întotdeauna de frumos sau de real, ci mai mult de increat. Poetul vede lumea prin versurile lui și o aureolizează cântându-i imn și slavă îi ridică întru nemurire, pentru că el va fi cel ce va dăinui în Univers ca o fantasmă siderală. El nu proslăvește talentul ca procreare umană, ci
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 by http://confluente.ro/Metanoia_formelor_literaturii_si_a_omu_stefan_lucian_muresanu_1337332602.html [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
IMPRESIONABILĂ Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1760 din 26 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului 22 octombrie 2015! La răscrucea lor, zilele reci și zilele calde, sorbite una pe cealaltă au ivit în calendarul muzicii românești un timp increat, nu cu ore, nu cu secunde, al anotimpului nevârstnic, al iubirii! Contesă frumoasă a folclorului românesc, și dragă românilor ca soarele ochilor și umbra inimii, artista ce pentru numele mirabilului ei har a vlăguit de simbol până și cuvântul farmec
MARIA DRAGOMIROIU. CONCERT ANIVERSAR ŞI CARTE IMPRESIONABILĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1445871749.html [Corola-blog/BlogPost/353238_a_354567]
-
de banal, dar simbolistica celor două direcții este una demnă de a fi luată în seamă. Cele două laturi formează un sistem dual, în care, adesea, dreapta este considerată pozitivă. Linia dreaptă simbolizează drumul parcurs de la cauză la efect, de la increat la creat, mai curând ca acțiune și trecere de influxuri de la unul la celălalt, decât ca structură a lumii. În al său Tratat de istorie a religiilor, M. Eliade arată că, în unele comentarii rabinice, primul om, Adam, era nu
GHEORGHE ANDREI NEAGU, DE LA STÂNGA LA DREAPTA- EXISTENŢĂ ŞI SEMNIFICAŢIE, CRONICĂ DE CĂTĂLIN MOCANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Gheorghe_andrei_neagu_de_la_s_al_florin_tene_1384286883.html [Corola-blog/BlogPost/347233_a_348562]
-
proletcultism târziu. Dar, într-un plan superior, nuvela se „citește“ prin intermediul bogatului simbolism al muntelui, care ține de ideile de înălțime și de Axis Mundi. Ca centru al hierofaniilor atmosferice și al unor teofanii, muntele se înscrie în simbolismul manifestării Increatului prin creații. Muntele este punctul de întâlnire al cerului cu pământul, sălaș al zeilor și capăt al ascensiunii omului. Militarii în termen reprezintă tocmai fermentul dizolvant care periclitează Kosmos-ul arhetipal. Prin această ultimă calitate, jertfa celor care schimbă ordinea apare
GHEORGHE ANDREI NEAGU, DE LA STÂNGA LA DREAPTA- EXISTENŢĂ ŞI SEMNIFICAŢIE, CRONICĂ DE CĂTĂLIN MOCANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Gheorghe_andrei_neagu_de_la_s_al_florin_tene_1384286883.html [Corola-blog/BlogPost/347233_a_348562]
-
a se pune pe linia moderniștilor și nici că ar fi fost influențată de mari poeți înaintași, deși, uneori, întâlnim termeni sau chiar titluri care amintesc de poezia lui Barbu sau Blaga. Astfel ideea de „nenăscut” pare o preluare a „increatului” din Oul dogmatic barbian, în timp ce un titlu precum ” Oprește destrămarea” amintește clar de motto-ul volumului Marea trecere a lui Blaga: „Oprește trecerea. Știu că unde nu e moarte, nu e nici iubire - și totuși oprește, Doamne, ceasornicul cu care
CELLA NEGOIESCU. DESPRE VOL.DE POEZIE ”ÎN UMBRA ZEILOR” de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 by http://confluente.ro/valentina_becart_1458128913.html [Corola-blog/BlogPost/379246_a_380575]
-
existență ideală, nebuloasă, bogată în conținut nemanifestat (...), poate chiar ideea în sine...” (vol. "Generație și creație", EPL, Buc., 1969, p. 11 - 23, cf. Nichita Stănescu interpretat de..., 1983, p. 75). Alex. Ștefănescu (1986) apropie preexistența descrisă în acest poem cu „increatul” lui Ion Barbu, găsind similitudini deopotrivă cu străvechile texte sacre indiene sau egiptene „în care divinitatea este definită - cu specifică precauție sacerdotală - prin negație...” ("Introducere în opera lui Nichita Stănescu", 1986, p. 102-103). Atentă la dedicația poemului, Ștefania Mincu ("Momentul
Elegia întâia () [Corola-website/Science/309930_a_311259]
-
53). În opinia criticului, Elegia întâia este o încercare din partea poetului de a da „un model constructiv al propriului mod de a se raporta pe sine la cuvânt și lume” (p. 60). Ștefan Augustin Doinaș (1980) se întoarce la tema increatului și la atributele ce îi conferă un „comportament mitic”. Căci „increatul e potențialitate plină, posibilitate pură, complet lipsită de propria sa definiție, deoarece - ființă aproape demonică - el își sparge propriile-i determinări.” Doinaș plusează atunci când afirmă că Elegia întâi este
Elegia întâia () [Corola-website/Science/309930_a_311259]
-
de a da „un model constructiv al propriului mod de a se raporta pe sine la cuvânt și lume” (p. 60). Ștefan Augustin Doinaș (1980) se întoarce la tema increatului și la atributele ce îi conferă un „comportament mitic”. Căci „increatul e potențialitate plină, posibilitate pură, complet lipsită de propria sa definiție, deoarece - ființă aproape demonică - el își sparge propriile-i determinări.” Doinaș plusează atunci când afirmă că Elegia întâi este nu numai un poem despre increat, ci „chiar un exemplu de
Elegia întâia () [Corola-website/Science/309930_a_311259]
-
conferă un „comportament mitic”. Căci „increatul e potențialitate plină, posibilitate pură, complet lipsită de propria sa definiție, deoarece - ființă aproape demonică - el își sparge propriile-i determinări.” Doinaș plusează atunci când afirmă că Elegia întâi este nu numai un poem despre increat, ci „chiar un exemplu de increat” (Poezia și poetica lui Nichita Stănescu, din Lectura poeziei, Ed. Cartea Românească, 1980, p. 193 - 202, cf. "Nichita Stănescu interpretat de...", Ed. Eminescu, București, 1983, p. 87).
Elegia întâia () [Corola-website/Science/309930_a_311259]
-
e potențialitate plină, posibilitate pură, complet lipsită de propria sa definiție, deoarece - ființă aproape demonică - el își sparge propriile-i determinări.” Doinaș plusează atunci când afirmă că Elegia întâi este nu numai un poem despre increat, ci „chiar un exemplu de increat” (Poezia și poetica lui Nichita Stănescu, din Lectura poeziei, Ed. Cartea Românească, 1980, p. 193 - 202, cf. "Nichita Stănescu interpretat de...", Ed. Eminescu, București, 1983, p. 87).
Elegia întâia () [Corola-website/Science/309930_a_311259]
-
825), Abū Musa al-Mirdar (m.841), Ṯumama ibn-Ašras (m.828). Mu‘tazilismul a intrat, de multe ori, în conflict cu cei care susțineau linia tradițională a islamului, prin faptul că abdordează dintr-o perspectivă raționalistă probleme precum caracterul creat sau increat al Coranului, ideea predestinării în comparație cu liberul arbitru, modul în care ar trebui interpretate atributele umane ale divinității, originea răului. Primii reprezentați ai acestui curent teologic sunt Wășil ibn ‘Ață′ (m.131H, 748 d.Hr.) și ‘Amr ibn ‘Ubayd (m.144H
Mutazilism () [Corola-website/Science/328973_a_330302]
-
Mincu). Poezia devine terapie (soteriologie), Îmblînzind spaimă de moarte: „Vorbind despre moarte mă simt mai puternic și mai viu”, simțea nevoia să (se) mărturisească poetul. Artistul (tînăr, de regulă), iubindu-si artă și Indurînd „groază”, contemplă rodul pieritor (deci nu increatul), descompunerea, degradarea etc., vegheat de trupul bănuielnic. Metamorfozele trup/ suflet În variantele Doinei, moartea (ritualizata) că „rod perfect”, prezența ei (familiară, senzuala) par a Întreține - accentua N. Manolescu - un manierism fundamental, nutrind „o poezie monocorda”, condamnată: „suferințele mari se făcură
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]