258 matches
-
lui George Balaita nu poate fi judecată exclusiv după cât s-a publicat, ci doar dupa întregul sau scris, cel văzut, dar mai cu seamă cel nevăzut, acela căruia are superstiția de a-i menține freamătul și respirația bine zăvorâte în increat. S-a vorbit mult despre tehnicile, nenumăratele tehnici puse la bătaie în alcătuirea acestei proze. Dar nimeni nu a observat că toate nu sunt decât consecință somatica a unei îndelungi, a acelei îndelungi deliberări, făcută din preparații și clarificări, nicidecum
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
lui, ca stigma, strămutat.... Ca dăruite spre a fi prădate Din Arborul cel veșnic umblător Alburnul a orbit nocturn și poate Se vindecă spre centrul zburător Visați a ne înoarce jumătate Din Unul cel de sine doritor Ca daimonul din increatul Dor Femeia știe, carnea ei se zbate Pe-atlazuri de dorință și păcate... Gelos pe cheruvimi eu te voi scoate Din zăbrelitul paradis, ghimpat Că trandafirii-n brize rourate Mi-s Cântecul și Verbul întrupat. Tu, adormită-n veacul de
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
funcția de judecător trebuia să adere la acest concept, califul încercând prin această metodă să își impună autoritatea religioasă făcând presiuni chiar și asupra savanților pentru a adopta acest curent, Mu’tazila, conform căruia Coranul era creat și nu revelat/increat. S-a înființat un tribunal inchizitorial (mihna) care avea ca rol judecarea celor care se opuneau aderării la această dogmă. Conform tradiției Sunna, Ibn Hanbal a fost printre oamenii de știință care s-au opus inițiațivei califului și doctrinei Mu
Ahmad ibn Hanbal () [Corola-website/Science/334286_a_335615]
-
obiect de contemplație: "E dat acestui trist norod Și oul sterp ca de mâncare, Dar viul ou la vârf cu plod Făcut e să-l privim la soare!" Văzut în lumina soarelui, oul relevă însăși esența universului, imaginea eternă a increatului. În Ritmuri pentru nunțile necesare sunt evocate trei căi de cunoaștere: prin eros ( sau senzuală), reprezentată astral prin Venus, prin rațiune, având simbol pe Mercur, și prin contemplație poetică, care e tutelată de Soare. Fiecare experiență este o "nuntă", adică
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
explică cele două părți ale Întregului poetic rezultat astfel : „De observat că În diversele poezii evocarea luceafărului este aproape constant asociată cu evocarea mării, aceasta simbolizând agitata lume a omului, furtuna de patimi a eului intramundan al poetului, În raport cu imuabilitatea increatului, cu sinele transmundan”. La spiritele creatoare se observă influența arheilor, concepuți de Eminescu nu pe linia lui Platon, ci pe o alta, identificată mai târziu de Constantin Noica În Sentimentul românesc al ființei (1978) ca esență, sublimat al sinelui cel
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
la poetul Oului și sferei faptul că „intimitatea” nu are nimic de-a face cu individuația și cu procesul de instituire a eului nu este mai evident. Chiar de la început, lirica sa și-a vădit preferința pentru evocarea originilor, a increatului, și-a construit o mitologie a simțurilor libere și suverane, o magie a cifrelor și neologismelor abstracte. Cu alte cuvinte, poezia stănesciană s-a situat mereu dincoace sau dincolo de conștiință, dincoace sau dincolo de simțul identității și responsabilității 332. La prima
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
golurilor, al abisurilor și înălțimilor pe care îl conțin plăsmuirile spiritului uman? Deoarece ne-ar fi greu a recunoaște exclusiv un Dumnezeu ecleziastic, cînd misterul caracteristic al artei îl oglindește de asemenea, transfigurîndu-ne precum o spovedanie și o revelație. Între increat și creat, esteticul e una din chezășiile naturii divine a omului: "Credința în misterul lui Dumnezeu înseamnă de fapt și acceptarea marelui Risc nu de-a crede de pomană cum ar zice unii, ci de-a te lăsa dominat și
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
și imaginarul lui Noimann; primul are în îngrijire pe omul-locomotivă care conduce trenul închipuit de Noimann - o nouă și mult mai bogată Arcă a lui Noe pentru că aici se adună, lîngă oameni și vietăți, halucinațiile lor. Universul e, așadar, încă increat, o gelatină, "o gumă de mestecat molfăită prea mult", un aluat (re)modelat după mișcarea în aparență haotică a degetelor; chipul ca și adevărul însuși reproduc starea primară a lumii - o magmă fără formă sau, mai bine, cu o infinitate
Un roman al dedublării by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7135_a_8460]
-
o grilă sau în cheie zodiacală, în plin plan fiind aduse simbolurile Berbecului, Racului, Cumpenei și Capricornului. Pilda ciobanului mioritic e retragerea în omenie și iubire. La Blaga soluția era retragerea în somn (Laudă somnului), iar la Ion Barbu în increat (După melci). Încremeniri în proiect sunt multe la români, ca și blestemul de a o lua mereu de la capăt. Prin 1953, Mircea Eliade profețise mancurtizarea României de către soviete. Însă acest asalt concertat de anihilare a spiritualității și naționalismului românesc a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se zămislește misterul ermetismului poetului. Dar criticul nu se arată preocupat de creație doar în sensul de doctrină poetică, ci abordează și latura ontologică a acesteia, prin aducerea în prim plan a unei suprateme căreia i se subordonează lirica barbiană. Increatul devine o prezență constantă a poeziei lui Ion Barbu, ușor decelabilă de altfel în Oul dogmatic, în aparent ludicul După melci sau în ciclul Uvedenrode. Văzut ca o mișcare regresivă către unitatea primordială, increatul barbian este expresia nostalgiei poetului pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
căreia i se subordonează lirica barbiană. Increatul devine o prezență constantă a poeziei lui Ion Barbu, ușor decelabilă de altfel în Oul dogmatic, în aparent ludicul După melci sau în ciclul Uvedenrode. Văzut ca o mișcare regresivă către unitatea primordială, increatul barbian este expresia nostalgiei poetului pentru paradisul pierdut care poate fi recuperat doar printr-o mișcare regresivă ce devine posibilă numai prin ritm perceput de poet ca fiind esența universului. Supranumit de către poet și El-Gahel, apelativ cu rezonanță mitică în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
doar printr-o mișcare regresivă ce devine posibilă numai prin ritm perceput de poet ca fiind esența universului. Supranumit de către poet și El-Gahel, apelativ cu rezonanță mitică în care criticul Theodor Codreanu recunoaște anagrama numelui primei iubiri a acestuia Helga -, increatul barbian poate fi înțeles și ca expresie a iubirii primordiale care stă la baza originii lumii: iubirea divină. Chiar și ideologia politică barbiană ține tot de increat, afirmă criticul, căci mișcarea legionară cu care poetul întreținea afinități de ordin sentimental
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în care criticul Theodor Codreanu recunoaște anagrama numelui primei iubiri a acestuia Helga -, increatul barbian poate fi înțeles și ca expresie a iubirii primordiale care stă la baza originii lumii: iubirea divină. Chiar și ideologia politică barbiană ține tot de increat, afirmă criticul, căci mișcarea legionară cu care poetul întreținea afinități de ordin sentimental, era percepută de către acesta ca o întoarcere la puritatea socială și politică. Fără a avea pretenția de a fi lămurit controversele de interpretare a liricii barbiene, studiul-eseu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poetică, 11. Intermezzo biografic, dar nu numai, 12. Punct de ajungere: textualizarea) și (II) Ermetismul canonic (parte secundă, ale cărei capitole se dispun într-o fermecătoare heptaedrie "transdisciplinară" 13. Antimodernismul barbian, 14. Calea fenomenologică, 15. "Întocma dogma", 16. Spre ritmul increatului, 17. Increatul, 18. Ritmul pur și 19. Ermetismul canonic. Final contrapunctic). Asupra fermecătorului "heptaedru-nucleu", asupra "centrului de greutate" al contribuției lui Th. Codreanu, în care se constituie secunda parte, Ermetismul canonic, de-o "gordiană" originalitate "transmodernistă", suntem avertizați și totodată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
degrabă, în proximitatea interpretărilor lui Mandics György, Solomon Marcus și Marin Mincu. Cât privește interpretarea ermetismului canonic, constând în reevaluarea prejudecăților privitoare la opera barbiană, Theodor Codreanu parcurge sistematic pașii înțelegerii/explicării conceptului, de la antimodernismul manifest, prin calea fenomenologiei, către increat și ritmul pur al acestuia, dezbrăcând, consonant cu intenția barbiană, critica literară anterioară de parazitismul ideologic. Nu întâmplător Theodor Codreanu îl situează pe Barbu în proximitatea lui Eminescu, cel care proiectase cu aproape jumătate de veac înaintea sa situarea poeziei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
au parcurs etapele firești ale individuației, eroii din ficțiune sunt nivelați, uniformizați de o societate ale cărei valori n-au fost cristalizate în mod corespunzător. Pentru a fi mai expliciți, vom considera componenta absconsă, inconștientă din interiorul sinelui ca fiind increatul, iar individuația un tip specific al creatului. Creatul și increatul sunt noțiuni frecvent întâlnite în antropologie. Trenul deraiat de omizi reflectă nu atât desfacerea, cât procesul în desfășurare al desprinderii creatului din increat. în antropologie. E Timbrul lui Ion Barbu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nivelați, uniformizați de o societate ale cărei valori n-au fost cristalizate în mod corespunzător. Pentru a fi mai expliciți, vom considera componenta absconsă, inconștientă din interiorul sinelui ca fiind increatul, iar individuația un tip specific al creatului. Creatul și increatul sunt noțiuni frecvent întâlnite în antropologie. Trenul deraiat de omizi reflectă nu atât desfacerea, cât procesul în desfășurare al desprinderii creatului din increat. în antropologie. E Timbrul lui Ion Barbu din etapa ermetică (acea piatră în rugăciune ce se despoaie
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
absconsă, inconștientă din interiorul sinelui ca fiind increatul, iar individuația un tip specific al creatului. Creatul și increatul sunt noțiuni frecvent întâlnite în antropologie. Trenul deraiat de omizi reflectă nu atât desfacerea, cât procesul în desfășurare al desprinderii creatului din increat. în antropologie. E Timbrul lui Ion Barbu din etapa ermetică (acea piatră în rugăciune ce se despoaie din humusul primordial, prin medierea latențelor orfice), sau chiar energetismul teluric din cea parnasiană (Lava, Banchizele, Copacul). Câteva exemple din volumul Din versurile
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
solară: "Danton: Că în clipa când voi pune piciorul pe scara eșafodului, să nu te văd (halucinat) pe tine venind la Arcis pe potecă, (respiră greu) prin soare, să mă chemi la masă..."33 Procesul în desfășurare al desfacerii din increat traduce, în termeni filozofici, prelungirea devenirii. (De ce nu? a devenirii întru ființă.) "Întru" este un proces în evoluție, adică, în accepția lui C. Noica "spațializatorul nespațializat", infinitudine.34 Nu stă sub semnul aleatorului intenția lui Fred Vasilescu de a bate
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mea, căci aruncat jos, izbindu-se, proiectilul putea face explozie."44 O primă concluzie s-ar impune: coroborând o serie de texte, cu precădere din Note zilnice și Patul lui Procust, asistăm la organizarea unei rețele care cuprinde pe rând increatul, procesul în evoluție și creatul. În linii mari, aceasta este și prima etapă recomandată de Ch. Mauron într-un demers psihocritic: prin suprapunerea unor texte aparținând aceluiași autor apar, probabil involuntar, o serie de rețele asociative sau grupuri de imagini
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
omizilor" este o structură abisală în care personalitatea controversată a lui Camil Petrescu se simte învăluită, cauza fiind un joc reversibil între sine și individuație. Acceptând că laboratorul de creație al scriitorului urmează calea neasemeni a procesului de desfacere a increatului în elemente ale creatului, este evident că și personajele sale vor fi construite aprioric după aceeași tehnică. Rezumând deocamdată demonstrația doar la nivelul romanului Patul lui Procust, se constată că eroii, deși aparent oameni superiori și nedispuși la compromisuri, poartă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
să-l turnăm în arterele vieții...60 În plină criză nevrotică, incompletudinea personajului tinde să caute un suport gnoseologic și etic în Carte. Tentativă zadarnică, deoarece conferința referitoare la extincția solară și studiul despre acele animale bizare cu aspect de increat îl tulbură și mai mult. Ladima moare dintr-un exces de cunoaștere incompletă, cele două biblioteci îl strivesc prin caracterul contradictoriu al informațiilor pe care le conțin (asemeni lui Tantal, condamnat să moară prin însetare într-un mediu suprasaturat de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
trece în revistă Al. Paleologu. Indicându-ne ca reper bibliografic studiul Dragostea și Occidentul de Denis de Rougemmont, el pomenește de originea cathară a dragostei cavalerești și enunță o dogmă a acestei secte religioase: indiferența față de creatură și cultul pentru increat: Dar mai e ceva de spus, și mai important; așa cum o demonstrează Dennis de Rougemont în cartea amintită, amorul cavaleresc, a cărui tradiție s-a perpetuat și răspândit prin literatură și moravuri în toată civilizația europeană, până în zilele noastre, e
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
În acel "trobar clus" al provensalilor și în conceptul erotic cavaleresc, femeia iubită e un simbol pentru a exprima atracția Absolutului, adică o nostalgie a dispariției, o sete de contopire, de pierdere în divinitate. Catharii nu iubeau creatura, ci principiul increat. De aceea, eros-ul lor e un dor de moarte."126 (s. n.) Cel puțin trei poezii din subsolul romanului (Cer final, Patul lui Procust și Parafă) relevă, după cum am evidențiat la începutul capitolului, desfacerea increatului în elemente ale creatului. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nu iubeau creatura, ci principiul increat. De aceea, eros-ul lor e un dor de moarte."126 (s. n.) Cel puțin trei poezii din subsolul romanului (Cer final, Patul lui Procust și Parafă) relevă, după cum am evidențiat la începutul capitolului, desfacerea increatului în elemente ale creatului. Pentru poet însă, procesul e unul dureros, tragic, considerat un adevărat blestem. "Eonul dogmatic" (termen din filozofia lui Blaga), adică trecerea la o altă vârstă a omenirii, cea a sacralității, înseamnă pulverizarea Universului primordial, monolitic într-
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]