3,164 matches
-
celei mai tinere deținute politic din România comunistă, pentru ce a făcut pușcărie, cum s-a apucat de scris, cât de greu s-a decis să se exileze, amintirile din copilărie, stilul luminos de a povesti totul cu o naturalețe incredibilă, de a respinge suferința, de a nu ceda, tăria ei de caracter și pasiunea infinită pentru creșterea florilor, și despre multe, multe alte lucruri, pe care nu le-ai fi bănuit, dacă, întrebată fiind, nu le-ar fi povestit... în
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
corupă” sau care te citesc asiduu: gay-ii, shcolaritzele (prostutze) și cei din industrie (o a 3-a varianta imbecila, incredibil de unde am scos-o!) 4. vrei să prezinți un top al categoriilor ignorante: gay-ii, shcolaritzele și industria (asta deja e incredibilă!) În concluzie, vreau un răspuns... M-ai cam băgat în ceață din mai multe motice: urăști homofobii, deci “gay” ăla de acolo nu are valente negative... “schoolgirls” e clar ceva peiorativ, iar “industry” știe toată lumea că distruge mediul, inclusiv delta
Partir c’est mourir un peu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82900_a_84225]
-
păcate nu ține de foame. Îmi displace vehemență cu care se discuta astăzi despre branduri personale, consider atitudinea ușor kitsch. Referindu-ma strict la lumea filmului, este adevărat că Fritz Lang a fost un creator-tiran, dar a lăsat o filmografie incredibilă. Nu cred că și-a propus vreodată să fie un brand/ personalitate, totuși a reușit. Iar dacă ne referim la accepțiunea contemporană a coolness-ului:)...voluntary simplicity sau downshifting-ul ar fi doar câteva din trendurile en vogue. Dar pentru a ajunge
Cui i-e frica de branding? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82977_a_84302]
-
Chiar dacă nu am avut plăcerea să facem cunoștiință, eu te știu de ceva vreme (de pe vremea când colaborări cu tvr cultural - 2005 cred). te-am simpatizat de la bun început, dar mi-ai intrat definitiv la suflet când am constatat (conicidenta incredibilă) că aveam același trei “pofte” la campania dezvoltată de realitatea TV (“3 dorințe”, în urma 2-3 ani): legalizarea marihuanei, pușcărie pentru iliescu și piste pentru bicicliști. anyway, vreau doar să îți spun că te susțin, te felicit pentru atitudinea pe care
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
greșelile înfăptuite se derulează însă o poveste oarecare, cu episoade previzibile lipsite de orice tensiune psihologică potrivită altminteri subiectului abordat. Deznodămîntul, în mod deosebit, pare lipsit de orice noimă - soțul înșelat vizitează pe amantul soției, are cu acesta o conversație incredibilă ("Cîți ani ai?", "Și cum vă merge?" ș.a.m.d.), i se face rău, îl omoară pe tînăr din două mișcări repetînd obsesiv - "mă simt rău". în fond, însă, nu faptele ca atare ne deranjează, ci modul în care filmul
Dramele și comediile zilelor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/14702_a_16027]
-
cu siguranță traumatizant pentru autor (cartea este autobiografică), însă apare literaturizat cu o nonșalanță uimitoare. Daneliuc nu se resemnează niciodată (nu a candidat el la primăria Bucureștiului). Ceea ce ne vom grăbi să calificăm drept ridicol, reprezintă de fapt o luptă incredibilă pentru normalizarea situației. Daneliuc "joacă" perfect resemnarea (chiar dacă ea o fi reală, în romane așa apare). Cîteva cuvinte despre tipul de memorialistică pe care-l face Daneliuc în Pisica ruptă. A existat și există un tip de memorialistică resentimentară după
Pisicii, cizme, volupăți by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14745_a_16070]
-
zilnic, de la 3-4 dimineața, cozi nesfîrșite. Bieții bolnavi, majoritatea în vîrstă, se înscriu pe liste, stau la uși, îi așteaptă pe puținii medici, singurii în măsură să le prescrie insulina salvatoare, și asta vreme de ore și ore. Imaginile erau incredibile. O întrebare se pune: oare chiar e necesar să-i prescrii unui diabetic cronic insulina numai după repetarea consultației? Se poate el vindeca între două porții, în așa fel încît să se dispenseze de injecții? Nu sînt medic, dar ceva
Coadă de tip nou by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14758_a_16083]
-
am reîntâlnit pe Gelu Barbu de curând, venit să-și petreacă, ca în fiecare an, concediul acasă. Anul acesta a împlinit 70 de ani. Și are aceeași expresie de tinerețe și lumina în priviri, dovedindu-si cu prisosință o vitalitate incredibilă pentru vârsta să. - Cum de te-ai întors atât de repede în România, draga Gelu? Ne-am văzut, nu demult, pe 8 iunie, la Operă Națională, la sărbătorirea baletului românesc și a stelelor sale plecate peste hotare. - Cum era și
Interviu cu Gelu Barbu by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14778_a_16103]
-
orașului. La Lugoj am fost onorat și omagiat cu ocazia medalierii mele, dar și pentru aniversarea celor șaptezeci de ani de viață. - Mi-este imposibil, draga Gelu, să cred că tu ai această vârstă. Vitalitatea și tinerețea ta sufletească sînt incredibile. Ce te menține pe tine în această formă excepțională? - Contactul meu permanent cu elevii, atât de la scoala, cât și de la companie, legătura sufletească cu balerinii Wendi Artiles și Miguel Montanez, care sunt ca și copiii mei spirituali, prezența mea pe
Interviu cu Gelu Barbu by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14778_a_16103]
-
acest tip, dezvăluie pasiunea unui tînăr pentru cultura (unii îi spun subcultură) anilor '90 mai ales. Romanul reface un traseu de tip Trainspotting - experiența unui tînăr dependent de droguri. Toată povestea este alcătuită din clișeele culturii underground - droguri, băutură, întîmplări incredibile care ar putea alimenta ziarele dornice de senzațional, un anturaj care cuprinde "personaje" unul și unul. Fiecare pasaj reface istoria de succes a unui loc comun "subcultural". Este momentul să oferim o "bibliografie" minimală extrem de necesară pentru înțelegerea unui astfel
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
de altfel, nu ezită să le vândă pe bani buni aceluiași hulit Hollywood!) uită că Statele Unite au rămas marele, dacă nu singurul exportator de securitate din lume. De securitate și democrație. Ura contra Americii se dezvoltă mână în mână cu incredibila renaștere a stângii și extremei stângi internaționale. Jean-François Revel analiza, în Marea paradă, cauzele revenirii la utopiile socialist-comuniste, într-o lume incapabilă să facă saltul în noul ev istoric. (Notând prezența senină la Geneva a lui Fidel Castro, la o
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
Ionescu. Această femeie se îndrăgostește de un chinez, un medic trimis de Partidul Comunist Chinez pentru o perioadă determinată în România. Povestea acestei redacții e un adevărat film documentar despre România postdecembristă și un extraordinar prilej de meditație în fața schimbărilor incredibile care s-au produs în numai cîțiva ani. Personajul e redactor de cultură, la fel și colegul Luca și împreună trăiesc umilințe de necrezut. Știrile despre cărți sau teatru nu-și găsesc decît cu greu locul printre atrocități inventate și
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
care plătește taxele de mii de dolari pentru școlarizarea nepoților. Dar nu e dl. Năstase omul să facă astfel de glume: ca în toate aberațiile guvernării sale, premierul-ginerică e cât se poate de serios. Mortal de serios. Presa a comentat incredibila nerușinare a lui Năstase punân-d-o pe seama dorinței de a-l îmbuna pe omul de la Cotroceni. Probabil că știrile privind inevitabila sa debarcare - să nu ne mirăm dacă ea se va produce chiar înaintea summit-ului de la Praga - l-au făcut
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
imperiului britanic, nu mai trecea de nivelul unei provincii generatoare de bovarisme. Galeria dublinezilor descinde din lumea manufacturilor, micilor meseriași, a tinerilor care se obișnuiesc cu realitatea ca atare, cu foarfeci gata să îi transforme într-un gard viu. O incredibilă maturitate pune stăpânire pe toți, peste toate, în discuții, în hotărâri. Poveștile despre dominația politică britanică și tirania catolică - cum spunea chiar Joyce, "preschimbă pîinea în artă". Dezamăgirile copilăriei, experiențele de fiecare zi devenite căutare medievală a Graalului, frustrările, cruzimea
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
velniș și atunci câinii care în acea localitate erau "din moși strămoși" muți, încep să latre. Un bărbat ridică o piatră de pe țărm și o aruncă în mare: piatra era însă foarte mare și distanța la care a aruncat-o, incredibilă. Altul "simte" în clipa sciziunii un cutremur, deși nici un seismograf, nici cel mai sofisticat, nu-l percepuse. Altul, din clipa pornirii marii plute, este urmat tot timpul de un stol uriaș de sturzi. Numai că lucrurile nu se rezolvă atât
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
de invitați din majoritatea covârșitoare a elitelor nu doar culturale (adesea, pe cei mai influenți reprezentanți ai acestora); a adunat mai bine de 600 de ore de emisie culturală de cea mai bună calitate; a făcut, în zona Banatului, audiențe incredibile pentru o emisiune culturală de televiziune. [...] A Cincea Roată face doi ani de viață. în televiziune, doi ani înseamnă enorm. Măcar "mulțumim" și "la mulți ani" putem să îi spunem lui Robert. Merită cu prisosință; și mult mai mult decât
Spectacolul (de la A Cincea Roată) trebuie să continue! by Cristian Pătrășconiu () [Corola-journal/Journalistic/14860_a_16185]
-
de metri de-a lungul Tibrului, trecea prin fața sinagogii, traversa ghetoul evreiesc. Semna în stînga, jos, Meaumus sculpsit. Tatăl său fusese lumînărar. Puțini fii de lumînărari au ajuns gravori. Lasne, Callot, Poilly erau de familii de aurari. Copilul avea un incredibil talent de a desena atitudinile naturale și expresiile trupului, de a scoate din umbră chipuri și mîini, de a reprezenta scene sordide, sau umile, sau rușinoase, nicicînd văzute pînă atunci. Fusese dat la meserie foarte devreme.
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
Simionescu, nu a avut nici activități care să-i aducă notorietate de editor super-specializat ca Petru Creția. înglobînd toate acestea (multe din ideile pe care le-au folosit prietenii tîrgoviș-teni în operele lor se regăsesc în jurnalul său, iar atenția incredibilă cu care citește și comentează texte rare l-ar fi recomandat ca excelent editor), Radu Petrescu a rămas cel mai "pur" în aplicarea programului care singularizează acest grup: jurnalul ca atelier al operei, dar și ca operă în sine, viața
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
luni și ani, când mecanismul destinului se va pune în mișcare, Antonio a avut un presentiment: de parcă... fulgerătoarea întâlnire a privirilor ar fi stabilit fără știrea lor o legătură neștirbită în veșnicie. Deja în trecut, mai mult decât o dată, constatase incredibila putere a dragostei, în stare să reînndoade cu nesfârșită tenacitate și răbdare, de-a-lungul unor întâmplări amețitoare, două fire foarte subțiri care se pierduseră în confuzia vieții, de la un capăt la altul al lumii". Cât despre urmele kafkiene pe care criticii
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
berlineze se încheie cu alte interesante observații despre o modă importantă la acea vreme care explică multe dintre opțiunile tematice ale poetului și prozatorului Eminescu: studiul Egiptului. La ceva timp după senzaționalele descoperiri ale lui Champollion, egiptologia cunoscuse o dezvoltare incredibilă. Moda cuprinsese pe toată lumea, de la universitate pînă la salon. Situație descrisă cu umor de autoare: "Vogă pe gustul burgheziei consumiste - fără doar și poate; ezoterism la îndemîna celor care, în căutare de noi panacee, descoperiseră praful de mumie pisată - desigur
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
se vede foarte rar. Liderul necontestat al Turului, americanul Lance Armstrong, deja de trei ori învingător, a mers în pluton 214 km din 221. S-a desprins de cei doi urmași ai săi în clasament, doi spanioli, cu o ușurință incredibilă și a pornit de unul singur în urmărirea celor unsprezece fugari, care aveau la picioarele teribilului urcuș vreo zece minute avans. A ajuns din urmă nouă dintre ei. Nu i-a mai ajuns pe ceilalți doi, între care un cățărător
Muntele pleșuv by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14961_a_16286]
-
critic clujean este o certitudine. Comportamentul său la catedră, duritatea sa și alte anecdote de felul acesta nu ar fi fost de ajuns pentru condiția de personaj. Zaciu este printre cei care au incriminat plagiatul lui Eugen Barbu, o lovitură incredibilă aplicată "tătucului" Săptămînii. Bineînțeles că după aceea revista cu pricina a avut grijă să-i dedice atacuri dintre cele mai dure. Celălalt personaj al lui Zaciu este cel din Jurnal, parcă mai puțin autentic și mai puțin credibil decît cel
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
vers - acel "vreodată" - își are, la rândul său, locul bine definit și rolul propriu în economia prozodică. El contribuie - cred eu - deopotrivă la sporirea aridității, a dimensiunii filosofice și a ambiguității. Vreodată, care aici înseamnă "cândva", vrea să sublinieze că incredibila "aventură" a iubirii, comparabilă cu o "ucenicie a morții", fixează ascea clipă - greu de imaginat - în care un eu personal, individual, se poate simți ales pentru o experiență care nu poate fi decât un dar - poate otrăvit - al zeilor. Acest
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
Luminița Marcu Nu sînt prea multe femei în sistemul literar actual de soiul Martei Petreu. Am citit mai demult despre cum a reușit de una singură, la capătul unor insistențe incredibile, să înființeze o revistă, să-și împlinească deci concret și durabil un vis vechi. Revista o știm astăzi cu toții și, chiar dacă nu întotdeauna sîntem de acord cu ce citim acolo, e o revistă vie și nu e doar o revistă
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
că instituția în cauză era "parazitată și exploatată" de persoane cu o orientare dogmatică, evident alogene și ele. Poanta este cu sare și piper naționalist din belșug: În cele din urmă, Walter Roman a ținut să se declare... român, afirmație incredibilă, în fața căreia adjunctul său, Albrucht, a avut o întrebare de pomină: Dacă, dumneata, Walter Roman, ești român, eu ce sînt?". Conflictul, foarte simptomatic pentru acei ani, s-a terminat printr-un compromis. S-au făcut cîteva eliminări din conducerea și
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15370_a_16695]