139 matches
-
uluit tatăl, conștientizând cu adevărat, abia în acel moment, realitatea. - Cum a plecat? De ce? Ce ați făcut? Voi?... Sunteți nebuni? Cum ați putut?... Întrebările băiatului curgeau peste ei ca un torent devastator. Ce fel de oameni sunteți voi? strigă Cristian, incredul și oripilat, privindu-i acuzator. Haideți s-o căutăm și s-o aducem înapoi! Parcă propulsați de un resort invizibil, cei doi săriră în picioare și își urmară fiul, care preluase controlul situației. Liviu urcă la volanul mașinii alături de Maria
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1483132145.html [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
de casă! Uneori pot fi întâlniți chiar și la ghenele de gunoi din cartierele rezidențiale. Par prietenoși și nu se tem de oameni, dar nu te poți încrede în instinctele lor. Sunt totuși, animale sălbatice! Carlos o asculta uluit și incredul. - Nu mă crezi? râse ea din toată inima, văzându-i expresia perplexă. E adevărat, iubitule! Dar îți promit că vom urca acolo, pe creastă, cât de curând și ne vom desfăta cu panorama unică a acestor ținuturi, la lumina zilei
DILEME ( FRAGMENT 34) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1491417672.html [Corola-blog/BlogPost/375662_a_376991]
-
și se duse glonț la mașinăriile ce sforăiau neregulat, în loc să pulseze ritmic și molcom, ca de obicei. Inima Amnerisei încetă să mai bată de încordare. ,, S-a prins!” exultă ea plină de speranță. - Ce dracu se întâmplă aici! exclamă Lucia incredulă. Știi cine a reglat ventilatorul ăsta, ultima dată? Hm, chiar dacă ai ști, nu mi-ai spune, este? revizui ea, mucalit. Mă mir cum de nu ți-au explodat plămânii, sărmana de tine! Nu, că asta-i culmea! Trebuie să o
CONDAMNARE ( CONTINUARE-FRAGMENT 19) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1494272554.html [Corola-blog/BlogPost/375666_a_376995]
-
ale șoferului ce trânti portiera cu moartea în suflet, apropiindu-se în transă de trupul îngenunchiat pe șosea, cu mâinile și fața îngropate în cascada de păr ce se revărsa peste asfaltul devastat, ca într-o dezmierdare finală. Se aplecă incredul peste forma aceea de viață, o atinse și suspină ușurat, binecuvântând reflexele ce îl ajutaseră să evite o moarte iminentă. Ridică cu pioșenie șuvițele lungi de mătase ce ascundeau chipul acela angelic, șterse tăcut lacrimile ce șiroiau pe obrajii mai
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1481805378.html [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
ca o furie a naturii către pădurea din dosul grădinii noastre. Vuia văzduhul și soarele abia se mai întrezărea prin norul sinistru de făpturi malefice, ale căror scânteieri verzui incendiau armonia naturii ce fusese luată cu asalt. Noi am urmărit incredule roiul înspăimântător ce se rostogolea în eter, ca un bolovan aruncat din infern de însăși fiorosul Hades, ca o insultă la adresa luminii și curățeniei noastre sufletești. După ce ultima insectă spurcată fu înghițită de infinitul străveziu, liniștea ce rămase în urmă
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1481727573.html [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
durere și îngrijorare. Într-una din zile, când Paula îi citea Sofiei povestea ei preferată ca în fiecare zi, după ce o hrănise cu ajutorul perfuziei, un geamăt slab ca o părere îi atinse auzul. Se opri din citit, fixând cu privirea incredulă buzele vineții ale copilului. Aproape că nici nu mai respiră o vreme, neștiind cum să scape de vuietul inimii ce dezlănțuise un taifun asurzitor în creierul și urechile ei. Era convinsă că auzise acel geamăt și se înfurie cumplit pe
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1483564920.html [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
să-și cheme părinții care pregăteau cina. - Mama, tata... Sofia... repede!... urlă băiatul terorizat. Cei doi năvăliră în odaie înnebuniți, neștiind ce vor descoperi acolo. Paula o îndepărtă pe Elena ce o imobiliza pe micuța aproape sufocată și o înlocui incredulă și neștiind ce să simtă : teroare sau bucurie. Începu să o liniștească cu vorbe molcome, să o împiedice să se miște sau să țipe și o îndemnă să respire ușor și să nu încerce să vorbească. Codruț sună de urgență
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1483564920.html [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
scobită de asprimea unor pietre ponce, de ce te deschizi să primești implacabilele semințe sau parazite grăunțele? Ai putea cânta în mâinile mele dar te renegi mai presus de propria-ți frumusețe. Mult mai bine ai face de te-ai apropia. Incredulul locuiește într-o lume de rugăciuni. Se vede o strălucire dinaintea ochilor săi, acei ochi răniți de atâta indignare. E mult mai ușor să purcezi dinspre o somptuoasă țară, dinspre o memorie împodobită cu oglinzi - fiecare oglindă cu amețeala ei
ANTONIO GAMONEDA - Descrierea minciunii (Fragmente) by Dinu Flămând [Corola-website/Journalistic/4808_a_6133]
-
de această întâlnire de la sine, când nu m-am așteptat, uimindu-mă ca și cum aș fi uimit dacă m-aș dezmetici însumi, dintr-o dată, într-un loc unde nu știu să fi mers, nici nimeni nu m-ar fi dus! Nu incredulă, dar o uimire ca minunea! Să apară în oglinda privirii o lumină în chip, un ideal în chip, o adorație în chip, o regină a universului sonor românesc în chip, un chip în frumusețe, un chip în superbitate, un chip
FELICIA FILIP. ÎNVESELIRE PENTRU CÂND ÎI VA TREBUI INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1417422241.html [Corola-blog/BlogPost/371965_a_373294]
-
Trăiește în condiția și solidaritatea multor artiști români, în această patrie obosită și secată de răbdare. Pierde și recâștigă cu fiecare zi curajul luptei cu viața! A făcut două operații pe creier, de dificultate la limită cu supraviețuirea. Într-o incredulă dovedire că nenorocirea nu vine niciodată singură, fratelui său geamăn, Mircea, vițele unui cancer cu evoluție galopantă i-au sfâșiat trupul în numai cinci luni! „Cerșetorul” bolnav de Parkinson trăiește, rezistă și biruie, iar „Prințul” care părea sănătos a fost
CORNEL CONSTANTINIU LAVIURI PE PORTATIV de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1432796651.html [Corola-blog/BlogPost/372990_a_374319]
-
Dincolo de cuvinte - în Cuvânt ! Gânditorul, istoricul și filozoful Traian Vasilcau a rămas un credincios și un suflet apropiat de Dumnezeu , plin de înțelepciune și iubire de oameni. Incontestabil, poezia românească n-a strălucit prin religiozitate. După toate probabilitățile, din pricina spiritului incredul, practic, înclinat spre zeflemea al românului, care mai curînd se resemnează cu schepsis și ironie decît să adore sau să se supună cu scrupulozitate vreunui canon. Om al cuvîntului prin definiție, poetul e sensibil cu deosebire la relația dintre Dumnezeu
POETUL LUMINII SI BUCURIEI de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Traian_vasilcau_poetul_luminii_si_bucuriei.html [Corola-blog/BlogPost/354367_a_355696]
-
inima. Nu e cazul să mai umbli cu trucuri, ca să mă convingi de ceva! Vom avea o lungă, plicticoasă și detaliată, ședință de familie. Când îi văzură sosind la braț, râzând cu voioșie și complicitate, mamă și fiu se priviră increduli și îngrijorați. După amiaza fu prilej de consternare pentru început, apoi de ușurare și solidaritate. Pe cerul mai mereu înnourat, soarele se descoperea impudic și prietenos, luminând ungherele cele mai ascunse ale sufletelor greu încercate. Referință Bibliografică: Dileme ( fragment 30
DILEME ( FRAGMENT 30) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1487621024.html [Corola-blog/BlogPost/375441_a_376770]
-
lăsat bateria! explică ea cu reală amărăciune. Cred că o cafea nu ar fi o idee rea, totuși! Oricum am întârziat la serviciu, așa că o jumătate de oră, mai mult sau mai puțin, nu mai are importanță! Hamid o privea incredul, dar își ascunse cum putu mai bine surpriza, pornind agale alături de ea, către barul din apropiere. Mergeau în tăcere, fiecare asaltat de sentimente opuse. - Îți mulțumesc că ai acceptat invitația mea! Nu știu ce să cred! Nu aș fi sperat niciodată!... mărturisi
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 12) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1484828467.html [Corola-blog/BlogPost/375656_a_376985]
-
greața, după care se ghemui în pat în obscuritatea camerei, încercând să se relaxeze în așteptarea efectului calmantelor. Metoda dădu rezultate și de data aceasta și adormi involuntar. Când se trezi, ceasul arăta acuzator, o oră absurdă. Dormise șase ore!... Incredulă și dezamăgită, se ridică din pat cu precauție, de teamă să nu trezească monstrul adormit din capul ei. Nu numai că nu se trezi, dar se simțea limpede, ușoară și odihnită, după somnul binefăcător care o răpise ca un hoț
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1482444618.html [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]
-
casei noastre, devenim la fel ca ei: străini, speriați, nepricepuți la vorbă, umiliți și cu tinicheaua de coadă. Cred că voi face o călătorie în Pakistan, destul de curând! concluzionă Patricia cu emfază și convingere. Clara o contemplă multă vreme, mută, incredulă și îngrijorată. - Patty, te simți bine? întrebă ea, mai în glumă, mai în serios. Tu te auzi ce spui? - Adică? Ce am spus? se minună Patricia. Știu care e părerea ta despre musulmani, în general! Sincer, cred că esti puțin
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1482444618.html [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]
-
salturi în timp, el asistă la încetinirea mișcării de rotație a Pământului, micșorarea Soarelui și înghețarea lumii pe măsură ce ultimele creaturi degenerate mor. Copleșit, revine în laborator la doar trei ore după ce a plecat. Întrerupând masa, el aduce ca dovadă auditoriului incredul două flori stranii pe care Weena i le-a pus în buzunar. Naratorul original preia povestea și relatează că a revenit a doua zi în casa călătorului temporal, găsindu-l pregătit pentru o nouă călătorie. Călătorul promite să revină într-
Mașina timpului (roman de H.G. Wells) () [Corola-website/Science/321155_a_322484]
-
a întunecimilor!) - iată ce scria: „Toată viața mea a fost/ un hagialîc/ zicîndu-mi că acela ar fi/ pământul sfânt: iată urma tălpii lui Buddha/ ba nu, acelasi astfel hărțuit ( întâmpinat de chiar Frații și Surorile mele/ însuși Tatăl( cu acel incredul rîs al dementei/ prigoana și discriminare/ violență și toți mînîndu-și gîndurile/ în convoi, în represalii mute: ce ai avut oare / ce ochean al fatalității/ de totul vedeai?” (Confiteor). Cunoști în scrisul românesc, de la Nicolae Filimon, sau Ion Barbu, Blaga ș.a.
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_191]
-
pe cei Trei Oameni...” Acesta era planul general al lui Hideyoshi, dar gândul de a penetra pe teritoriul inamicului și a se duce chiar la Muntele Kurihara era de neconceput. — Chiar aveți de gând să vă duceți acolo? întrebă Hikoemon, incredul. — Desigur. — Serios? insistă Hikoemon. — De ce faci atâta caz? întrebă Hideyoshi, care părea de părere că nu exista nici un pericol sau motiv de îngrijorare. În primul rând, ești singurul care-mi cunoaște intențiile, și plecăm în secret. Îți voi cere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ascultau și ei curioși acest basm modern din care nu se întruchipa însă nimic care să-i fascineze, că lumina ba apărea, ba dispărea, nici o minune, asta puteau face și ei cu o lanternă... Lavinia, ca și soțul ei, arăta incredulă, dar nu anxioasă. La urma urmei, părea ea să spună, totul poate fi adevărat, dar întrucît ne-ar schimba chestia asta destinul? Tot vom muri! Și atunci? "Vă amintiți vâlva pe care a produs-o descoperirea radiumului? reluai eu. A
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din exterior, totul instituind o autenticitate a inautenticității". Or, o asemenea sintagmă, "o autencitate a inautenticității", nu sugerează chiar o atmosferă clasică? Postmodernismul trece toate elementele cu care operează prin filtrele hiperlucide ale unei instanțe de evaluare aflate "în afara tabloului", incredulă, însă cu atît mai critică, mai "pretențioasă", împingînd conștientizarea intertextualității textului poetic pînă la condiția unui "laborator hipertextual", după cum se exprimă un comentator: " Spre deosebire de moderni, care foloseau și ei intertextualitatea, postmodernii denudează cum ziceau deja formaliștii ruși procedeul, folosindu-l
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
avea chef de luptă. Uriașul sărise În barcă, urmat de cei doi tovarăși ai săi. Dinspre Palatul Dogilor se auzeau cizmele gărzilor alergând spre docuri. În fața lor se ivi În fugă messer Roberto Burri, cu fața Înspăimântată, apoi uluită, apoi incredulă, apoi strălucind de bucurie. - Ma come e possibile? exclamase, apropiindu-se de locul În care se dăduse lupta. Cinci mateloți zdraveni zăceau tăiați de sabia tânărului său ucenic. Oștenii din gardă se apropiară, mirați, dar fără să scoată un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
că un altul Îi urma, ceea ce făcea ca totul să devină, brusc, trecut. Povestirea lui Amir nu se desfășura cu totul logic, ci sărea uneori de la o amintire la alta, ca și cum undeva totul ar fi avut o explicație. Alexandru află, incredul, că fratele său fusese prins de pirații japonezi, că se eliberase singur și că furase un cal cu care gonise spre munți. Asta o știa Amir de la Anda, dar ceea ce urmase era mai degrabă o legendă decât o posibilitate reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
prima. Textul există deja în toate culturile mari și a constituit sursa de inspirație a marilor scriitori, de exemplu Balzac, Blake, Emerson. Mă întreb dacă există un public în România pentru o asemenea carte, definitiv nu, pentru criticii snobi și „increduli”, dar sigur printre cei simpli și subtili, inteligențe vii ale culturii universale. În Iugoslavia continuă războiul civil, îngrozindu-i pe oameni. O rană deschisă, sângerând în corpul deja plin de cicatricele a două războaie mondiale. August Dunărea s-a umflat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fierbinți, din zona prohabului, direct cu mâneca hainei-pardesiu. Reîntors în matcă, Fratele se înfrânează pierit din zbierat și se uită cu o expresie hăituită la scundac, ca și când l-ar fi revăzut după o îndelungată și insuportabilă absență. Îndurerat, testându-și incredul propria-i aderență la real, Avocatul își mișcă inerțial privirea năucă, roată, de câteva ori, incoerent, prin colțurile încăperii, după ceva bântuitor, fantomatic. Tâmplele îi vâjie la unison, ca acelea ale unui scafandru de recif, și îl copleșește și un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
va putea face cu ocazia fiecărei întâlniri. Pentru moment există vreuna? ― Da ― se auzi o voce în spatele lui Gosseyn. Recuz prezența aici a unui individ care pretinde că se numește Gilbert Gosseyn. ― Ce? ― tresări Gosseyn. Se întoarse și-l privi, incredul, pe Nordegg. Omul îl fixă fără să clipească, apoi ochii îi alunecară spre fețele celor plasați în spatele lui Gosseyn. Apoi rosti: ― Când Gosseyn a intrat aici, mi-a făcut un semn ca și cum m-ar fi cunoscut; asta m-a determinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]