233 matches
-
scrise în epoci diferite, unele, probabil, în urmă cu mult timp, autoarea nerevizuindu-le în vederea omogenizării stilistice. Poate ar fi fost bine măcar să le dateze. Păstrează, în orice caz, formulări care ne apar iremediabil "vechi", amintind inflexiunile criticii sociologizante și incriminatoare, ca atunci când vorbește, de pildă, despre "procesul burgheziei false, rapace, imorale, dornică de parvenire și de putere". Trebuiau îndepărtate aceste scorii de limbaj sociologizant, care nici mai demult nu au exprimat-o pe autoare, decât accidental, și cu atât mai
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
și translucide, se preschimbă acum în schiță rigidă, într-o precoce prefigurare a unei existențe robotizate. Dacă, din punct de vedere stilistic, există aici atît o componentă cubistă cît și una constructivistă, din punct de vedere moral, mesajul este unul incriminator și polemic. Dacă pînă acum polemica era una implicită și se ducea în planul viziunii și în acela al limbajului, în acela al codurilor și în acela al tehnicii, acum ea este explicită și se adresează nemijlocit acelei civilizații burgheze
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
portretul savantului român s-ar compune dintr-o sumă dezacordată de gesturi minore, desuet cavalerești, balcanic franțuzite după o modă întârziată - care, în contextul dat, sugerează ceva reprobabil (nu e clar ce) cu privire la fibra sa morală. Cât despre acel trecut incriminator, referințele sunt frustrant de inconsistente și aduc mai degrabă cu o colportare masivă de bârfe dintre Abe și Chick. Nu cred, contrar unora dintre aparențe, că Bellow are ceva foarte personal de stabilit sau de propus în legătură cu Eliade - poate doar
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
1939, împreună cu Streinu (de fapt, mai probabil în 1941, după înscăunarea lui Caracostea, cînd au dispărut dintre colaboratori și Cioculescu și alții), a doua, în 1947, „în urma unui denunț al lui G. Călinescu.” Dl Pintea ar trebui să comunice textul incriminator. Îl publicăm oricînd în România literară. Astfel de informații trebuie făcute publice. l Tot din revista bistrițeană aflăm (de nicăieri din altă parte nu ne-a venit știrea) că se face aproape anul de cînd, la finele lui 2002, a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13447_a_14772]
-
lui Procust!-s.m.ț, izvorăște nu numai din gândul speculării setei de scandal a cetitorilor, ci din urmărirea sistematică a unui plan de zdruncinare, de fărâmițare a temeliilor pe care e clădită actuala alcătuire socială.” Încă un abuz al “incriminatorilor”: dacă analizăm lista autorilor în discuție, constatăm cu ușurință că cei de origine română sunt de departe majoritari. Într-un astfel de context, postafața romanului șuluțian, care deplânge insuficiența intelectual-afectivă a publicului românesc ce nu poate depăși un nivel primar
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
fără a fi susținute de documente sau probe scrise? Apoi, vă solicit să faceți publice - dacă există - următoarele probe: 1) numărul de dosar al tatălui meu în care se regăsesc acuzele Dvs.; 2) documentele aferente, numărul filei sau al filelor incriminatoare, care dovedesc delațiunile făcute și semnate de Vladimir Streinu; 3) numele persoanelor care au avut de suferit în urma rapoartelor făcute și semnate de Vladimir Streinu. Dacă nu o veți face în termen de 30 de zile voi fi obligată, în
Scrisoare deschisă Domnului Stelian Tănase by Ileana Iordache () [Corola-journal/Journalistic/10492_a_11817]
-
o recenzie propriu-zisă, cu observații mai mult literare, dar și cu încercarea de a „verifica” dacă și ce anume din impresiile notate zilnic de autoare în jurnal au fost omologate ulterior. În legătură cu Mircea Eliade, apărat de dna Lovinescu după articolul incriminator intitulat Felix culpa al dlui Norman Manea, dl Cernat vine cu unele remarci interesante, care însă pleacă de la premisa greșită că un jurnal e un tratat de istorie. Aceeași premisă la dl Gabriel Andreescu, decis să o lămurească pe dna
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13151_a_14476]
-
în momentul comiterii crimelor și tineri studenți în cel al dezvăluirilor: , La urechile celor cinci absolvenți de colegiu, trecuți și de surescitanta încercare a bacalaureatului, ajungeau din cînd în cînd noțiuni precum principiul răspunderii individuale (și nu colective), absența probelor incriminatoare la adresa unor persoane (de obicei cu multe trese pe epoleți sau cu vipușcă la pantaloni), lipsa de competență a curților civile în cauze privitoare la militari (iar un corb ce-i face altui corb?), prezumția de nevinovăție (...). Purtători ai virusului
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
mă ierte - nici cu muzică popească, lălăită, care, prin exces, a cam luat locul ŤCîntării Românieiť din ŤEpoca de aurť". O replică dată fostului înalt activist Pavel }ugui, sub titlul Furia chioară a vanității, înscrie o culme a acestui stil incriminator și suculent, în care, desigur, rezonează îndelungatele noastre decepții comune, așa cum într-o scoică se poate percepe vuietul mării: "Iertați-mi curiozitatea: de pe urma dv. ce rămîne? O tonă de procese verbale din arhiva C.C. al P.C.R.? Albume de fotografii? Scrisori
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
și ce context!) actele poetului, înfățișînd toată oroarea anchetelor și a lungii detențiuni. Dar faptul că poetul a cedat și a turnat nu e în nici un fel contrazis. În schimb, dna Sipoș se răfuiește cu aceia care au publicat documente incriminatoare. România literară se numără printre revistele care au găzduit un astfel de dosar. Dacă dna Sipoș e în drept să ne ceară să fim corecți în informațiile și comentariile noastre (și noi credem că am fost, iar cînd am comis
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12994_a_14319]
-
fi obținut în prealabil acordul, un contact vizual: , La geamul tău ce strălucea/ Privii atât de des;/ O lume toată-nțelegea -/ Tu nu m-ai înțeles." (Pe lângă plopii fără soț). Din acest poem, care ar putea oricând constitui o probă incriminatoare într-un proces, se mai evidențiază un aspect, care ține de moralitatea publică: ,O lume toată-nțelegea -/ Tu nu m-ai înțeles." Reiese clar că, spre deosebire de victimă, care era naivă, ușor de manipulat (rezultat al unui proces de educație inechitabil
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
anii ^44-^47 era mai degrabă un opozant al noilor deținători de putere ce câștigau teren, manifestându-se critic față de ei în publicații precum ăJurnalul de dimineață" sau ăAdevărul", ca și în noua nouă serie a ăBiletelor de papagal". Articolul incriminator al lui Sorin Toma, din 1948, îl scoate practic din viața publică pentru aproape un deceniu. Treptat, de prin 1956, revine cu declarații de convertire și cu acele ăstihuri pestrițe" rezonante la cerințele zilei. Sfârșește potopit de onoruri. Literar își
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
Carte albă a Securității în care, printre altele, se poate citi: "Concluzie: sectorul de critică a structurat o revistă literară care întreține un climat de inadeziune și suspiciune la adresa culturii socialiste, a culturii naționale." Și încă ceva: în același document incriminator, în caracterizările făcute aproape tuturor redactorilor și colaboratorilor, mereu se menționează, ca argument agravant: "filosemit", "conectat la cercurile de influență semite", "căsătorit cu o evreică", "generatorul politicii filosemite" sau: "Paginile externe - selecție și prezentare dominate de snobism și filosemitism". Dar
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
disperat al scriitorului austriac, datînd din 1942, în plin conflict armat, mondial, cu Europa că scena principala, pare a fi fost nu numai pecetea tristă, dezarmata, aplicată pe cea din urmă filă a existenței cuplului de sacrificiu, ci și sigiliul incriminator pus unei concluzii de-o viață, exprimată în încheierea cărții despre Erasm: "Întruna răzbate credință într-o pacificare posibilă a omenirii tocmai în momentele de maximă învrăjbire, căci, pentru nimic în lume, omenirea nu va putea trăi și crea vreodată
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
este nevoie un fir de praf care a gripat multe rotite și roți mai mari ale istoriei. Cei doi clasici ai analizei resentimentului - fiecare dintr-altă perspectiva disciplinară - sunt, cum bine se știe, Friedrich Nietzsche și Max Scheler. Primul tunase incriminator - ne amintim atât de bine (că de un ecou puternic, cu reverberații durabile în multe biografii de cititori) - împotriva moralei creștine, a altoirii ei corupătoare pe valorile antichității. Morală ipocrita, spune Nietzsche, de o profundă rea-credință, consecvent impulsionata de neparticiparea
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
EvZ: Marcel Pușcaș: “Mircea Sandu semnează de 20 de ani file de cec false” “Lațul se strânge pe zi ce trece pentru Mircea Sandu, președintele FRF, și pentru cei lalți din clica lui. Vizitele la DNA, numărul dosarelor și amănuntele incriminatoare la adresa “Nașului” se înmulțesc precum ciupercile după ploaie”. În aceste zile tulburi cei doi președinți importanți din România, cel de la fotbal și cel de la Cotroceni își simt adversarii tot mai aproape. Partea prostă este că amândoi sunt învătați cu apele
Legătura dintre Mircea Sandu şi Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/24443_a_25768]
-
ajunse în fruntea bucatelor. Centralismul de tip feudal creează, automat, clientelism și corupție în administrație, favorizâd cu fervoare doar incompetență, lenea și conformismul. Absolut toate legile de funcționare a justiției și a ministerului de interne au caracter represiv, punitiv și incriminator. Ele protejează, declarativ, drepturile "poporului", insă dincolo de coaja subțire a principiilor dai imediat de interesul personal sau de grup. Multă lume s-a arătat indignata de acțiunile de tip Sabin Gherman sau partidul moldovenilor al primarului ieșean, Simirad. Însă mai
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18177_a_19502]
-
religios și chiar spre mistic, cînd biserica catolică își regăsește, grație îndeosebi unui Suveran Pontif fără pereche, rosturi demult uitate, Saramago scrie o viață a lui Isus, în formă de roman, desigur, aproape voltairiană pe alocuri, prin ironie, și foarte incriminatoare la adresa lui Iosif care, singurul avertizat în privința intențiilor lui Irod, fuge cu Isus fără a se preocupa nici cît negru sub unghie de soarta miilor de prunci ai căror părinți ignorau primejdia și pe care un cuvînt al său i-ar
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]
-
motivele pentru care fusese arătată o atât de evidentă bunăvoință. Odată încheiat spălatul spatelui, făptura tânără și ravisantă era lăsată să plece și mamele fiicelor ignorante se strecurau, una câte una, pe lângă afurisita bătrână autocrată și-i șopteau cele mai incriminatoare lucruri despre caracterul celei care, în culmea fericirii, tocmai se retrăsese”. Arta de a trăi în Istanbul (într-o vreme când „numai să treci podul Galata, în urma pașilor mari ai cailor gălbui, era o aventură în sine”), de a străbate
Viața în vechiul Istanbul by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2779_a_4104]
-
de asemenea pe autorul craiovean de congenerii săi care preferă, în marea lor majoritate, textul-fluviu, compozit și despletit. Ion Maria comprimă și încearcă să esențializeze într-o "cheie a purității" (Gheorghe Grigurcu) ceea ce colegii săi de generație desfășoară și documentează incriminator: o realitate apăsătoare, o existență aproape insuportabilă. Prin contrast, fiecare "povestire" din acest cartier de Est mizerabil, având "o aură neagră de gunoaie", se dorește luminoasă și stenică. Deși punctul cardinal e tomberonul de gunoi ce nu se mai poate
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
clopot de vacă tembel, cumpărat de tata la Champéry, în excursia din care fratele meu relatase despre sandvișul cu șuncă cel decepționant, care acum dăngănea rostogolindu-se pe fundul benei. Am contemplat toată învălmășeala aceea și, deși nu exista nimic incriminator, și nimic dezagreabil, mă simțeam oarecum stingher, ca și cum mi-aș fi înmormântat părinții într-o pungă de hârtie, și nu într-un coșciug decent. Apropo, aici nu e vorba de "autobiografia mea". Și nici nu sunt "în căutarea părinților mei
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
ca un cuvânt/ pe care nu îl poți traduce/ îi dai echivalențe/ îl calchiezi/ are har/ dar nu are har// te apasă ca un secret/ pe care te-ai jurat/ să nu-l spui/ ascuns la vedere/ strigător la cer/ incriminator// te arde ca un cuvânt/ pe care de-o săptămână/ întreagă/ vrei să i-l spui/ dar încerci să-l mai ții/ ca să-l spună el mai întâi// vrei să i-l spui/ dar încerci să-l mai ții/ ca să
Actualitatea by Margareta Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8154_a_9479]
-
pedepselor ce vor fi aplicate inculpaților, Curtea are în vedere atât criteriile prevăzute de art. 72 din Codul penal din 1969, cât și cele prevăzute de art. 74 din Codul penal, reținând limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatoare, "împrejurările concrete în care faptele au fost săvârșite, gradul ridicat de pericol social ce caracterizează astfel de fapte, rolul și contribuția fiecăruia dintre inculpați în activitatea infracțională, urmarea socialmente periculoasă produsă, dar și persoana și conduita inculpaților." În privința inculpaților Becali
Dosarul Transferurilor: De ce au fost condamnați greii fotbalului. Vezi motivările instanței by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/38923_a_40248]
-
literară - cum ar vrea să lase impresia - ci denunț în cel mai pur stil stalinist. Altfel spus, decupează din cartea mea, deci decontextualizează, acele fragmente pe care le consideră deocheate și le înșiră unul sub altul pentru a realiza portretul incriminator. Vreau cu acest prilej să-i amintesc domnului octogenar că acest roman a fost nominalizat la premiile USR din 2007 alături de Mirii nemuririi al lui Radu Aldulescu și Christina Domestica de Petru Cimpoeșu. La ancheta din „Adevărul” despre primele cinci
Cam ce poate păți scriitorul român by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/4465_a_5790]
-
răsfrînt dăunător asupra cotei literare. Faima i se păstrează neștirbită, în pofida umbrelor ce i-au acoperit posteritatea și, mai ales, în ciuda concesiilor servile pe care le-a făcut în timpul comunismului: piesa Bălcescu și romanul Un om între oameni rămîn pete incriminatoare ce-i maculează profilul scriitoricesc. Prodigios și contorsionat, muncit de un demon al voinței de afirmare în toate, omul de litere Camil nu numai că a vrut să se manifeste pretutindeni, dar, ca o însușire pledînd pentru incorigibila sa vanitate
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]