62 matches
-
Pe de altă parte se considera (cel putin principial) că orice experiment mental de acest tip poate fi realizat fizic măcar la un moment ulterior, si astfel nu s-ar putea vorbi (în domeniul științelor naturii) de experimente mentale principial indecidabile. În filosofie experimentele mentale sunt acceptate aproape în unanimitate de filosofii de orientare analitică drept o unealtă de analiză conceptuală foarte utilă. Cu toate acestea există unele controverse asupra relevantei experimentelor mentale în domenii îndepărtate de experiență cotidiană, fiind vizate
Experiment mental () [Corola-website/Science/305615_a_306944]
-
nu s-ar putea crea - nu am un răspuns acum - un instrument de analiză care prin forma lui interioară, ca să nu zic prin structură, pur și simplu prin conținutul său, să vină să acopere și să instrumenteze tocmai inexplicabilul sau indecidabilul de care vorbea Doru. Or, dacă transform anarhetipul Într-un concept foarte operațional, atunci el riscă să piardă exact sinapsele indecidabile dintr-un nor de sens, dintr-o nebuloasă comportamentală, imaginară. Miza și pariul ar fi aici dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
zic prin structură, pur și simplu prin conținutul său, să vină să acopere și să instrumenteze tocmai inexplicabilul sau indecidabilul de care vorbea Doru. Or, dacă transform anarhetipul Într-un concept foarte operațional, atunci el riscă să piardă exact sinapsele indecidabile dintr-un nor de sens, dintr-o nebuloasă comportamentală, imaginară. Miza și pariul ar fi aici dacă s-ar putea elabora un asemenea instrument, ca să nu-i zic concept, care să vină ca un fel de mănușă peste stările alterate
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
indeterminării, Într-un univers postnewtonian) sau modelul cuantic relațional (acesta din urmă testând posibilitățile de extindere a teoriei cuantice spre o teorie gravitațională). Ca și În teoriile ficțiunii, În cosmologie este nevoie de o nouă formă de logică, bazată pe indecidabile (aici: propoziții asupra căror valoare de adevăr nu putem decide, a căror valoare de posibilitate trebuie Însă reținută și pusă În legătură cu indecidabilele derrideene). Această nouă logică ar putea fi logica toposurilor 1, În care observatori diferiți, care raportează corect ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
gravitațională). Ca și În teoriile ficțiunii, În cosmologie este nevoie de o nouă formă de logică, bazată pe indecidabile (aici: propoziții asupra căror valoare de adevăr nu putem decide, a căror valoare de posibilitate trebuie Însă reținută și pusă În legătură cu indecidabilele derrideene). Această nouă logică ar putea fi logica toposurilor 1, În care observatori diferiți, care raportează corect ceea ce văd și adună maximum de informații accesibile, stabilesc o aceeași valoare de adevăr pentru propria situație de observare. O cosmologie a observatorului
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
același timp originalitatea istorică a paradigmei pe care o trăim este logica pe care ea se fundamentează, care nu mai este o logică dualistă (logica lui Ares), ci una care ia În calcul prezența observatorului, alterantă și alterată, care prețuiește indecidabilele și vede lumea ca o rețea de obiecte imposibil de descris În propoziții cu certă valoare de adevăr. Discursul larg al criticii literare (și mai ales al teoriilor receptării) este de mult conștient de relația de permanentă devenire și interdependență
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
clasică este regizat de o finalitate univocă, excitarea cititorului, și întreține relații agresive cu literatura, aceste texte mimează parțial și totodată minează economia acestei scriituri, îi alterează finalitatea, fără însă a o înlocui cu alta. Ele intră astfel în relații indecidabile cu literatura deschisă, ca și cu scriitura pornografică. Cartea lui C. Millet se încheie, semnificativ, cu un film care-i permite naratoarei să-și privească propriul corp: "Coapsele și gambele larg desfăcute se înscriau perfect într-un pătrat. Asta văd
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
erudită a referințelor culturale pe care le asociază, le condensează, deplasează, încrucișând cele mai savante aluzii cu generalitatea inutilă cu cele mai banale idei primite și toate acestea în scopul de a atinge un alt fel de pertinență, cea a indecidabilului" (Pierre- Marc Biasi). Astfel Orientul, în profuziunea sa simbolică este asociat cu un proces general de desimbolizare. Folosirea mitului ca și a simbolului țin totodată de o referință gravă și de ideea primită, de profunzimea filozofică și de "panoplia culturală
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
vedere. În plus, un talent remarcabil și o particulară forță de absorbție a tehnicilor poeziei beatnicilor americani. Mircea Cărtărescu definește poemele lui C. ca pe niște „scenarii elaborate, spirale strălucitoare construite cu ajutorul laitmotivelor și al imaginilor recurente, într-un registru indecidabil între ludic și elegiac. Stări de spirit efemere sunt evocate printr-o comedie arcimboldescă a obiectelor care tind să se organizeze compunând lumi absurde și tandre, ca de desen animat sau videoclip. Peste puritatea sentimentului inițial e suprapus un colaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
pentru a se refugia în împărăția extramundană a vieții mistice sau a fraternității de raporturi imediate dintre indivizi 126. Consecința dezvrăjirii este politeismul valorilor, coexistența dintre instanțe și alegeri ultime ale vieții aflate în conflict, al căror antagonism apare ca indecidabil din punct de vedere rațional. Isostenia valorilor conduce la deprecierea și, în sfârșit, la indiferența față de valori. Politeismul nu mai este politeism al valorilor, ci al deciziilor. Nici măcar arta nu mai este în stare să creeze noi valori împărtășite: în raport cu
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
acestea să-și afle disponibilitatea de a fi acceptate și aplicate au dispărut. Chiar și în acest caz trebuie să constatăm: Paradigm lost. Referințele tradiționale miturile, zeii, transcendențele, valorile au fost erodate de dezvrăjirea lumii. Raționalizarea științifico-tehnică a produs caracterul indecidabil al alegerilor ultime doar în planul rațiunii. Rezultatul este politeismul valorilor și isostenia deciziilor, aceeași stupiditate a prescripțiilor și aceeași inutilitate a interdicțiilor. Într-o lume guvernată de știință și tehnică, eficiența imperativelor morale pare să fie aceea a unei
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Principia Mathematica (1903), înțeles ca model exemplar al oricărui sistem matematic, ordonat prin câteva axiome (termenii primitivi indemonstrabili, dar adevărați prin convenție) și reguli de deducție a propozițiilor logice. Gödel susținea că „în orice clasă de formule necontradictorii există propoziții indecidabile”, ceea ce echivalează cu a spune că orice sistem formal poate conține propoziții adevărate ce nu sunt nici demonstrabile, nici rejectabile. Existența astfel a unor enunțuri indecidabile într-un sistem axiomatic deductiv și necontradictoriu îi demonstrează incompletitudinea 1. Cea de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a propozițiilor logice. Gödel susținea că „în orice clasă de formule necontradictorii există propoziții indecidabile”, ceea ce echivalează cu a spune că orice sistem formal poate conține propoziții adevărate ce nu sunt nici demonstrabile, nici rejectabile. Existența astfel a unor enunțuri indecidabile într-un sistem axiomatic deductiv și necontradictoriu îi demonstrează incompletitudinea 1. Cea de-a doua teoremă a lui Gödel afirmă imposibilitatea demonstrării noncontradicției unui sistem clasic prin mijloacele sale interne finite (pe care Hilbert le postulase). Alături de teorema Löwenheim-Skolem din
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
antimecaniciste. În primul rând, fenomenul „salturilor cuantice” (tranziență discontinuă) a impus trecerea de la uzul categoriei de cauzalitate la cel al categoriei de probabilitate, înțeleasă nu ca semn al unei ignoranțe pasagere (cum credea Laplace), ci ca permanență epistemică. Există ceva indecidabil în statutul ontic al electronilor, care, fiind supuși unei radiații electromagnetice, îi dădeau lui Einstein impresia deconcertantă a unui comportament inteligent, ghidat de un „liber arbitru” (în alegerea impulsului și traiectoriei proprii). Două teoreme fundamentale, care aparțin lui Niels Bohr
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
inevitabila mediere lingvistică a oricărui tip de cunoaștere. Conceptul de „narativitate” îi permite lui Milbank să integreze „explicația” și „comprehensiunea” într-un cerc hermeneutic complet. Conflictele generate de medierea lingvistică a cunoașterii impun recursul de ultimă instanță la hermeneutică. Caracterul indecidabil al anumitor propoziții științifice nu ține doar de limitele unui travaliu epistemic, ci și de barierele de comunicare. Un argument puternic în sprijinul acestei idei îl propun avocații „gândirii slabe”1. Numeroși teoreticieni relativiști au subliniat componenta retorică a intenționalității
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de tip fenomenologic. Accentul cade, în Ateliers de sémiotique visuelle, pe emiterea - receptarea mesajului și pe intenționalitatea care propune indicatoare de lizibilitate mai puternice decât cele din semiotica tradițională. Este promovată ideea că expresivitatea picturii moderne, în manifestările ei glisante, indecidabile, de graniță, ar putea fi analizate cu mult mai multă suplețe. Se subliniază faptul că, dincolo de inventarul unităților segmentabile, în înlănțuirea care constitue textele plastice, există o textură de semnificanți vizuali care oferă posibilitatea unei lecturi mai eficiente decât simpla
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
incredibilă și ciudată fațetă a revoluției din România" (Silviu Brucan, op. cit., p.228). Totuși, cel supranumit "Oracolul din Dămăroaia" continuă să fie sceptic asupra posibilității ca istoricii viitorului să elucideze misterul. Iată cum problema originii terorismului românesc ajunge să fie indecidabilă, precum originea religiei, gnosticismului sau șamanismului. În materie de teroriști, noi, românii, i-am depășit și pe americani, consideră Brucan. Referința sa precisă este la celebrul asasinat al președintelui Kennedy "în care toți indivizii suspecți au fost asasinați și toți
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
propagat de discipolii săi, odată cu secolul al XX-lea. Teoreticienii din această epocă au realizat faimoasa distincție între "enunțurile cu sens", susceptibile a fi adevărate sau false printr-o procedură de verificare și "enunțurile lipsite de sens", mai precis cele indecidabile, realizându-se, astfel, o demarcație netă între știință și non-știință. Această demarcație conceptuală constituia premisele realizării unui limbaj științific unificat, unde enunțurile și conceptele erau delimitate prin trepte progresive de înțelegere, ceea ce de fapt era îndeplinirea visului lui Carnap. Prin
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
tehnologiei doar ca aparat de stat (Dominique Gonzalez-Foerster), oferind condițiile fabricării unor instrumente de explorare pentru a stabili noi conexiuni între genul documentarului și cel al ficțiunii printr-o reprocesare politică și ridicând problema incompletitudinii operei de artă ca rezultat indecidabil al mecanizării ori al intervenției umane (Liam Gillick), creând conflicte insolente și scoțând în evidență comedia burlescă care subîntinde relațiile de putere din interiorul sistemului artei (Maurizio Cattelan) ori locuind activ printre imagini și nu în fața lor, dezvoltând relații ludice
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
combinatorică a unui corpus extins de fenomene, obiecte și relații care ar putea fi numite cu cuvântul "artă". Relativitatea oricărui demers presupune o abordare extensivă și comprehensivă, de pe poziția activării unor habitusuri concurențiale, cu consecințe solipsiste sau tautologice, a conceptului indecidabil, deschis și indeterminat de "artă". Orice încercare de a spune ceva despre artă sfârșește, teoretic, în precizarea nominalistă că "arta este un nume" pentru ceea ce am putea desemna epistemologic ori în virtutea unei judecăți de gust. Dincolo de acest verdict teoretic există
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
algoritmică nesfârșită. Expozeul discursiv este o realitate logică presărată cu devieri de opțiune, cu sincope ale liniei despărțitoare între demersuri coerente punctuale, cu adăugiri de comentariu lămuritor sau de explicitări încărcate de virtualitate vizionară, cu încercări retorice aflate la granița indecidabilă a unei probabilități inevitabile. El este imaginea așezată și definitivată a parcursului întortocheat la care obligă dificultatea temei investigative și onorează această dificultate prin adiție personalistă legitimă la o derulare consecvent calculatorie. Aici conștiința de sine ajunge să servească bunei
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
mulțimea tuturor mulțimilor apare ca paradoxală și suntem nevoiți să-i negăm existența. Dacă este, însă, privită din perspectivă dinamică, ea capătă un sens: "Privit dinamic, MTM există, dar este un obiect pe care îl prindem și ne scapă mereu, indecidabil dacă îl prindem sau nu, dacă există sau nu cu adevărat. MTM există dinamic un timp, dar nu putem decide dacă există sau nu în orice timp finit"611. Concluzia pe care o trage de aici merge spre un sens
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este în acord cu unul dintre cele mai importante rezultate științifice din secolul al XX-lea, teorema lui Gödel, demonstrată în 1931, care spune, pentru cazul aritmeticii, că un sistem de axiome suficient de bogat duce inevitabil la rezultate fie indecidabile, fie contradictorii 658. Ea înseamnă, din punct de vedere epistemologic, că o teorie științifică completă este iluzorie. Aplicând acest rezultat la discuția sa, Basarab Nicolescu conchide că este imposibilă o teorie completă care să descrie ansamblul nivelurilor de realitate, cunoașterea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ci plauzibilă 872. O altă breșă în suveranitatea logicii și în mitul raționalității totale a științei o realiza Gödel, care, prin teorema sa de indecidabilitate, formulată în 1931, "demonstra că orice sistem formalizat comportând aritmetica (...) presupune în mod necesar enunțuri indecidabile (nici demonstrabile, nici refutabile) și că noncontradicția sistemului constituie o propoziție non-demonstrabilă în acel sistem"873. Așadar, logica nu poate găsi în ea însăși un fundament absolut cert. Aceste breșe în raționalitatea cunoașteri, în logicitatea ei, duc la două lecții
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este "deschiderea, dincolo-ul", deoarece, în mod paradoxal, orice limitare a cunoașterii deschide căi noi ale acesteia. Aici, Morin vede debutul ideii complexe de progres al cunoașterii, "care se efectuează nu prin reformulare și disoluție, ci prin recunoașterea și înfruntarea indecidabilului sau misterului"875. În această perspectivă, contradicția și incertitudinea se pot transforma în favoarea complexității. Logica clasică se articulează perfect pe ceea ce este izolabil, segmentar, parcelar, determinist, mecanic. Edgar Morin vede în aceasta semnul că ea corespunde mai degrabă unor nevoi
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]