146 matches
-
proprio come se questa stessa esistenza non fosse più soltanto individuabile nel tempo passato o nell'aspettativa futură, mă anche unicamente determinabile nel presente della fede în Cristo, da cui tutto è origine e moto, durata e fondamento e misura indefinibili în quanto imperscrutabili, cioè definitivi proprio perché constatazione diretta di una testimonianza viva da parte dell'uomo di rinunciare e di rifiutarsi un ritorno al giorno della disperazione. Per questo la speranza diviene imprescindibile avvenimento della fede nel momento în
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
rivelazione del mondo quale segreto racchiuso nel tempo. Peraltro îl confine ultimo aristotelico, l'αἰών, ultimo în quanto però comprendente di ogni possibile confine del cielo, cioè proprio l'intero tempo mistico nella sua pienezza di svolgimento în uno spazio indefinibile, în virtù del fatto di comprendere ogni cosa, questione poștă già da Anassagora, ritorna a un livello di riflessione superiore e però nuova, giacché questo limite è "incorporeo" e ci introduce all'Empireo. Note 1 Cfr. Salvatore Natoli, L'esperienza
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
discuțiile se transformă într-un soi de denigrare miștocărească a optzecismului și postmodernismului: că n-ar exista o asemenea generație, că nu știu să povestească, că n-au opere, că postmodernismul a murit deja în lume, că e un concept indefinibil etc. Când se încearcă o discuție despre necesitatea unei strategii care să revitalizeze cartea și lectura, totul se transformă într-un haos din care nu mai străbat decât contradicțiile. Pornind de la ceea ce se spune aici se pot alege - previzibil aș
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
nerăbdător începe cumva să bată, îl opresc cu toții, imediat. La douăsprezece fix, o dată cu primul dangăt de clopot, un bubuit asurzitor, aidoma unui tunet cumplit, cade și zdrobește satul cu o forță copleșitoare. Toate tobele bat în același timp. O emoție indefinibilă, care se transformă imediat într-un fel de beție, pune stăpânire pe oameni. Trec două ore în care se bat astfel tobele, după care se formează o procesiune, numită El Pregón (vestitorul, cel care bate, oficial, toba) care iese din
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
care le mărturisesc. Pentru cititorul obișnuit (care nu este preocupat de filiația manuscriselor, de istoria limbii, de complicatele drumuri ale evoluției temelor și simbolurilor), conținutul copiilor făcute cu mâna până către mijlocul secolului al XIX-lea rămâne viu prin frumusețea indefinibilă a imaginilor, a «asemănărilor neasemenea» și prin suflul de vechime pierdută în timp al credințelor.” Cu acest paragraf își începe Cătălina Velculescu studiul său, serioasă aprofundare a unui material care restituie strălucit Bibliotecii Academiei Române transparența și sensul său revelator de
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
tabloului pe un ecran, comentând-o spre a satisface curiozitatea unor oaspeți. Când privești însă lucrarea realizezi că între tine și ea se interpune nu simpla și banala realitate, ci spiritul creativ care transformă această realitate în ceva neașteptat și indefinibil, pentru că sfidează tot ce ni se pare obișnuit. Umbra lui Picasso e pretextul unei prezențe care se vrea exterioară, un misterios "uite-mă fără să fiu!", care se strecoară în tablou ca o nălucă întunecată, rămasă în contemplarea interiorului intim
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
orientare. Conform expresiei de instantaneitate, durabilitatea formală poate fi analogată sintactic prin conceptul de textură albă. Deși nu avem o materialitate sonoră decât ca iluzie, în presupusa ei estetică o putem imagina ca pe un câmp radiind în neant o indefinibilă mulțime de șoapte ininteligibile, cu densități aleatorii și fără articulații (accente). Așadar, într-un timp gol și acardinal, OS se disipează instantaneu în nimic, ca neansonie. Pentru conștiința tresărită astfel, neansonia este viziunea (inefabila urmă a) unei treceri virtuale. Mentalul
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
Chișinău, 2013”. ,,Parastasul lui Eminescu, săvârșit miercuri, 14 ianuarie 2014, în biserica Mănăstirii Putna, de un sobor de preoți ai sfântului locaș, în frunte cu starețul acesteia, arhimandritul Melchisedec Velnic, a avut, ca întotdeauna, sobrietate, eleganță, substanță și acel ceva, indefinibil, care te răscolește până la sentimentul pomenirii cuiva foarte drag, foarte apropiat. Vibrația ceremonialului religios a fost intensificată de cuvântul aparte al starețului (...) și de prezentarea volumului Eminescu.Viața de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, editat de Fundația <Credință și Creație. Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga-Maica
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
leșinuri și făceau necesare flacoanele cu săruri. Dacă întârziem însă puțin asupra ei începem să simțim că ceva nu este în regulă. Autorul își recită cu atâta grație și, mai ales, cu atâta delectare "oh"-ul, încât totul capătă o indefinibilă tentă parodică. Emil Brumaru este naiv știind că este naiv, vrând să fie naiv, bucurându-se că este naiv�. Este vorba, cu alte cuvinte, de o naivitate calculată, premeditată, regizată de un poet iubitor de ambianță, pentru care atmosfera lirică
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
poetice a dlui Alexandru Lungu, am ales pentru bunul cititor doar câteva propoziții sub semnătura lui Al. Cistelecan: "Sentimentul lumii e unul al prezenței, al unei vecinătăți deopotrivă diafane și impetuoase a misterului, ceea ce creează o relație de intimitate cu indefinibilul și indicibilul. Discursul ia turnura murmurului imnic, lăsând limbajul să se contamineze de aceste influxuri tainice și să exulte în peripeția iluminării. Melancolia e ghidată, ineluctabil, spre reverie căci starea de bază a poetului e una a împărtășirii. Imanența iradiază
Alexandru Lungu - 80 - by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/12903_a_14228]
-
niște ființe vii și nu pot căpăta contur. ... A scoate pe om din starea de umbră înseamnă de cele mai multe ori a-i răpi din farmec..." Și chiar, pînă la urmă, a-i răpi din "realitate", din acea "realitate" imponderabilă, misterioasă, indefinibilă, care poate fi la fel de "reală ca orice prezență, ca oamenii în carne și oase, ca obiectele..." Toată această estetică a "umbrei" - inclusiv umbra adevărului, sau minciuna care nu minte, adică arta, teoretizată în prelungirea paradoxurilor din The Decay of Lying
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
blagian) - , până în punctul în care devin contrariul lor, în accepțiune dorcesciană. În această stare, de dincolo de orice cunoaștere, dar nu și de dincolo de orice trăire, -se poate descoperi chintesența existenței, care, în viziunea lui Eugen Dorcescu, se află în spațiul, indefinibil și imposibil de reprezentat, dintre întunericul subconștientului și lumina conștiinței: „Ființa se află la intersecția dintre penumbra luminoasă și penumbra nocturnă. Întunericul, urcând spre lumină, devine penumbră. Lumina neapropiată, apropiindu-se de Samsara, devine tot penumbră, dar diferită ca substanță
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
Cine este autorul, dacă povestea îi scapă de sub control și se transformă în altceva, repetat peste voința sa? (...) Cine este așadar autorul? întrebare complicată, la care nu am priceperea să răspund: autorul - un eu difuz, cu mari probleme identitare, probabil indefinibil..." Rezultă astfel suprapunerea în roman a mai multor instanțe narative, începând cu autorul real, până la autorii "simulați", naratori omodiegetici, integrați universului ficțional din care relatează: Cesar autorul resimte scrisul ca refulare într-un spațiu compensatoriu, ca evadare din banalul cotidian
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
tradiții (vechi) de patru sute de ani a muzicii umaniste, sfârșitul 'Renașterii', minimalismul reprezentând o ultima suflare, un sfârșit al sfârșitului acesteia. După acest colaps, continuă Meyer, urmează sfârșitul istoriei muzicale: fără orientări principale (mainstreams), fără progresie stilistica, doar o perioadă indefinibila a unei staze fluctuante pe a cărei durată vor apărea mai multe stiluri, artiștii vor avea libertatea de a se deplasa liber între ele, iar criteriul succesului va fi elegantă și nu originalitatea<footnote Robert Fink, pp. 539-540. footnote>. Astfel
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
până la epuizarea tuturor semnificațiilor posibile. Procedează că un conferențiar care ar vorbi mereu reverențios și distant, indiferent dacă sala în care vorbește ia foc sau daca lui însuși îi cad pantalonii. Politețea desăvârșită a discursului lui Matei Visniec are o indefinibila tentă ironică, dar și ceva neliniștitor, ca obiectivitatea ceremonioasa a discursului lui Kafka. Tot acest arsenal de seducție literară este folosit însă nu pentru a obtine aplauze, ci pentru a ajunge la conștiința cititorului și a-i comunica situații de
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
deslușită și definită ferm - ea aparține până la urmă unei intuiții instinctive. Dacă Ștefan Stoenescu apreciază că actul critic este pentru Eliot o circumscriere lejeră a obiectului, se poate observa și că rămâne enigmatic, bazat pur și simplu pe simțul critic indefinibil. E o iluzie, oricum, faptul că, printr-o analiză obstinată, critica ar lămuri poezia. Eliot nu se declară în favoarea interpretării, dimpotrivă, spune că un exces în această direcție ar sărăci opera. Faptele sunt importante - cele aduse, lămuritor, de critic, care
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
sau salvarea cuiva de la înec, dar puțini ar reuși să descrie modul cum accede un om simplu la literatură. Eugen Șerbănescu reușește; scenariul său s-ar putea intitula (și) Aventura transformării unui om simplu în scriitor. Dragostea se amestecă, bineînțeles, indefinibil în pedagogia pe care Milena i-o aplică lui Manu. După cum în această pedagogie se amestecă și teroarea, specifică unui regim totalitar. Autorul povestește ce s-a întâmplat în timpul comunismului pe înțelesul celor din Occident. El știe că este nevoie
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
Lîngă tine viață, lîngă tine moarte). Declarîndu-și sufletul "un azil al săracilor", arătîndu-se gata a executa munci umile ("Voi freca podelele mai tîrziu,/ voi coace plăcinte" - Paznicul cel bun), poeta se simte expurgată treptat de ispitirile lumescului, situată în perspectiva indefinibilă a absolutului: "Eu cred că Dumnezeu/ mi-a sortit acest peron/ spre Purgatoriu/ unde se despart rădăcinile/ de florile lor ziliere.// Acum ați venit/ cu microfoanele voastre lustruite/ și-mi cereți "să mă definesc"/ ca și cum sufletul meu/ ar avea început
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
numerice are posibilități nelimitate și - odată ce i-ai pășit pragul și ai adoptat unghiul de vedere al camerei virtuale (ca în orice joc video!) - ești aspirat de turbionul fanteziei și abisul privirilor artificiale ale eroilor. Fascinat de performanțele infinite și indefinibile...
Reciclări... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15926_a_17251]
-
cu succes, trecând de "vămile" cenzurii. Și până la urmă, nu poate fi cenzurat decât ceea ce se potrivește cu universul de gîndire și de imaginație al cenzorului; iar "ceva"-ul acela absolut original al artei autentice, cu înțeles subiacent și aproape indefinibil, face ca foarfecele să-i scape cenzorului din mâini. În aceste condiții un cenzor nu ar mai fi putut decât cel mult să interzică difuzarea filmului în sălile de cinematograf - lucru devenit cu timpul tot mai dificil." Spontaneitatea lui Ion
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16442_a_17767]
-
Cosmin Ciotloș Devenită, la un moment dat, loc comun al eseisticii de la noi, împreună cu alte mici paradoxuri narative borgesiene, formula care leagă omul nu de operă, ci de unitățile indefinibile ale amintirii trebuie folosită cu maxime precauții. Dacă, în mod cu totul excepțional, la autorul argentinian un personaj oarecare primea, pe nepusă masă, telefonic, darul de a stăpâni, prin propriul efort cerebral, memoria lui William Shakespeare, e de presupus că
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
Marian Victor Buciu Criticul N. Balotă calcă mai cu seamă pe urmele străine ale lui T. S. Eliot, prin care (se) citește. În acest apropiat și indefinibil volum - termeni ca antologie ori sinteză comportă ghilimele -, De la Homer la Joyce, eseuri, Ed. Ideea Europeană, 2007, puțini și aproape întâmplător sunt criticii români citați: G. Călinescu, E. Papu, A. Marino. Când rolul îi este potrivit, criticul deposedează autorul, ia
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
mi s-a spus că rușii sunt un popor mesianic. Le-am răspuns că nu: rușii sunt un popor numeros cu o obrăznicie mesianică și care au preluat Bizanțul, considerându-se continuatorii strălucirii bizantine. Rușii au un fel de umanitate indefinibilă. Am fost la Moscova și nu pot spune despre ei că sunt individual tirani, deși au practicat tirania. Pe de altă parte, nu cred să fi întâlnit vreun rus care să fie normal; asta nu mi-o pot explica decât
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
în general principiilor logicii deductive, reliefând un mesaj concret, inconfundabil, în lumea muzicii narativitatea este mai curând solidară ideii de câmp, cu varietatea lui de cauze și efecte, de determinări și neprecizări, de continuități și intermitențe, relevând un mesaj abstract, indefinibil. Narativitatea unei opere muzicale se apropie de ceea ce Jean-Paul Sartre numea Abschattungen, adică profiluri, opera neputând fi redusă la o serie finită de manifestări, fiecare din ele conturând un mesaj în continuă schimbare. Profilurile mesajului sonor stau la baza oricărui
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
scriitorul român se grăbește să-și publice volume de "opere complete" înainte de a fi ajuns la punctul culminant al creației. Exemplul a doi autori care-mi sunt dragi ca oameni, Bujor Nedelcovici și Mircea Pora, mă înduioșază într-un mod indefinibil. Voi citi, cu siguranță, câteva cărți din "Raftul Denisei", la rivalitate cu cele din "Biblioteca Polirom", girată de tânărul și inspiratul Bogdan Alexandru Stănescu. Cum ar zice un Călinescu al epocii noastre, când cartea a ajuns o marfă la morman
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]