302 matches
-
șapte prizonieri de război americani din Dresda care au supraviețuit în celula unui depozit de carne cunoscut ca "Schlachthof Fünf" în germană, sau "Slaughterhouse Five" în engleză, adică „Abatorul cinci”. „"Utter destruction"” („Distrugere totală”), și-a amintit, „"carnage unfathomable"” („măcel indescriptibil”). Germanii i-au ordonat să adune cadavre pentru o groapă comună. Dar ar fi trebuit îngropate prea multe cadavre. Așa că naziștii au trimis trupe cu aruncătoare de flăcări. Toate resturile umane au ajuns cenușă". Această experiență a stat la baza
Kurt Vonnegut () [Corola-website/Science/310035_a_311364]
-
al Basarabiei, ne omoară, nu alta. Toți suntem buimaci. Nu ne putem găsi loc. Câțiva dintre noi coborâm, ne închinăm spre răsărit și îngenunchind sărutăm pământul sfânt scăldat de lacrimile ce nu mai încetează să curgă. Momentul e unic și indescriptibil... Plâng copiii, bătrânii, plâng cei ce pleacă, cei ce rămân, plânge parcă și natura". Dintr-o lacrimă neostoită pentru Basarabia s-au născut multe dintre paginile încredințate zilnic ziarului de preotul-gazetar. Șiruri în care răzbate, de multe ori, tristețea, cu
Din Lacrima Basarabiei.. by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11362_a_12687]
-
schimbe foarte repede. Nobunaga avea senzația că tigrul din spatele lui dispăruse în sfârșit, și era șocat. Ar fi vrut să creadă povestea, dar în același timp nu putea. De cum auzi vestea, simți un incredibil val de ușurare și o bucurie indescriptibilă se înteți într-însul. — Dacă e adevărat, un general foarte înzestrat a părăsit această lume, spuse el. Și, de-acum încolo, istoria e încredințată mâinilor noastre. Expresia lui nu era nici pe departe atât de complexă ca a lui Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
din depărtare se auzi prin văzduh sunetul unui corn. Era chemarea de la cartierul general din Templul Hoyo, semnalizându-le trupelor din tot orașul să fie gata. Auzit în arena sângerosului război, semnalul de corn era un sunet de o groaznă indescriptibilă, reverberând de ecouri triste. Dar, auzit într-o asemenea dimineață, glasul cornului era blând și aproape liniștitor. Curând, Mitsuhide se urcă și el în șa. Fruntea lui, la fel ca munții din Kai, era în dimineața aceea neadumbrită și aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
o relație importantă, atunci nu se lega nimeni de el. Deci nu era așa de grav. Sigur că au fost situații În care chestia s-a Întâmplat. Dar era o portiță de salvare. Era, cum să spun, o atmosferă aproape indescriptibilă. Vreau să-ți spun ceva aproape de necrezut. Pentru mine - lagărul la care nu m-am așteptat deloc, nici nu credeam că există așa ceva... - nu a fost mai bulversant decât ce a fost Între 1940 și 1944. Pentru că, În primul rând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
viziunea nazistă, a intrat În lagăr, În ’34 sau ’35. Nu mai țin minte. Asta s-a petrecut În ’44, ce-ți povestesc eu. Omul ăsta a stat În lagăr nouă ani. Era de o severitate și de o duritate indescriptibile. Dar de o corectitudine cum nu am văzut niciodată la un om. Pedepsele erau realmente gradate: pe grade, subgrade și sub-subgrade. Adică nu pedepsea decât atunci când era el convins că trebuie să dea o pedeapsă. Iar când o dădea, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
așa, continuă el degradîndu-și bunăvoința printr-o fină batjocură, ai fost pe catedră și ai predat filozofia?" " Da", răspunsei. "Și studenții te ascultau?" "Bineînțeles!" "Bineînțeles? repetă el tărăgănat și pleoapele i se închiseră și din gâtlej îi ieși aceeași exclamație indescriptibilă: Aîîîaaa!" Ai fi zis că glumea asemeni golanilor, dacă pleoapele nu i s-ar fi ridicat brusc și nu mi-ar fi aruncat o privire de gheață. Apoi continuă: "Și la Baia Sprie ce făceai tu acolo?"' "Lucram în mină
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și chiar și pentru grasul și stupidul Calistrat, ca și pentru rizibilul Bacaloglu? Încercam să-i readuc pe oameni în mine unul câte unul, chiar și pe abjecți? Nu-mi plăcuse mie și Olaru, cel de la cadre, cu exclamația lui indescriptibilă de superioritate scârbită (aaîaaa!) și nu fusesem eu emoționat de directorul Bularca (patern și suferind în fața mea de o cumplită migrenă)? "Ce serviți?" mă trezi un chelner, și când mă uitai la el făcui ochii mari. Era cel de pe atunci
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Anul trecut a luat Premiul de Stat..." Se uita la mine stupefiată și se vedea cum patetismul o părăsește și i se anunță pe chip râsul, până ce izbucni, întîi înalt, apoi repetat, pe trepte mai joase, fermecător ca și surâsul indescriptibil. Apoi brusc redeveni stupefiată, ca să izbucnească iar. Avea un râs cu o coloratură bogată, e tot ce pot spune. Era o surpriză, ca și surâsul, ceva profund atașant, de o tandrețe turburătoare. "De ce rîzi? o întrebai cu aceeași melancolie. Ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
după încredințarea tuturor îndrăgostiților, care simt, și li se confirmă când se revăd, că amândoi au așteptat cu aceeași febrilitate trecerea timpului, pentru ca apoi toate acestea, dor, visări, șoapte spuse în intimitate, minunata plutire în mers, senzația de zbor, sentimentul indescriptibil de împlinire, de atașament și părăsire, o îmbrățișare pasionată, să se transforme într-o curgere acum comună, continuă și amplificată de încredere, entuziasm, golire a întregii noastre ființe de sentimentul ascuns al tragicului, contopire pe care o numim fericire... Dar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
invitații: una aici, la gazdele noastre, și alta jos, la frații Berea... Unde ți-ar plăcea?"' Se ridică în genunchi și rămase câteva clipe cu capul în jos, reflectând, apoi se uită la mine îndelung cu un joc de expresie indescriptibil: admirație ironică, protecție maternă (sau filială!?), neliniște (era chiar bună cartea mea?!), ar fi vrut să dea înapoi, dar... apoi deodată o fermă detașare (probabil că era bună, altfel...). Sări jos și reveni la realitate: "Ce să căutăm noi la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care are aceeași naționalitate nu i se recunoaște nici un privilegiu, indivizii având vocația comunicării cu oricine, Întâlnirea punând În legătură indivizi unici, și nu membri ai unei colectivități date. Societatea este văzută ca o pagină albă, cu alte cuvinte „ceva indescriptibil, mișcător, fără limite și fără frontiere” (Duchesne, 1997b, p. 43). Prin natura sa, omul nu este legat de nimic și se schimbă În funcție de Întâlnirile pe care le are de-a lungul vieții. Nu-l definește nici o identitate de grup; nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
realitățile românești, considera că "există o singură religie care mai cere sacrificii omenești: religia Patriei". La fel ca Ion Vinea, N.D. Cocea sau Tudor Arghezi, Pamfil Șeicaru a fost un redutabil polemist, articolele sale pline de substanță și de o indescriptibilă savoare portretistică, nu lipsită de culoare, de multe ori vitriolante, erau gustate în epocă și așteptate totdeauna cu interes. Observator atent al perioadei interbelice, al frămîntărilor economice, dar și politice, într-o Românie aflată de această dată în granițele ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
trăiesc viața mea de netrăit" și "să găsesc pacea, liniștea, ușurarea". Astfel, el poate trage concluzia că în "superfluul vieții" rezidă bogăția sa, "sursa eventuală a creației" unde "se manifestă singura mea existență demnă de acest nume". Este etica implicită, indescriptibilă a experienței de la Auschwitz, a cărei lecție nu a fost încă învățată pînă în prezent. Un răspuns dat lumii Etica practicată de Kertész constînd în a se disocia de lumea înconjurătoare, de a o privi din punct de vedere al
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
întrebat. Important e să nu te oprești... Am mai plutit o vreme, timpul fiind absolut relativ în acel moment al infinitului... am depășit apoi ramurile arborelui și am întrezărit orizontul, un ocean imens, colorat de răsăritul soarelui și o liniște indescriptibilă. Într-un fel, revenisem de unde plecasem, la răsăritul soarelui, din partea cealaltă a lumii. Încet-încet, ni s-au conturat aripile înapoi și am văzut cometa zburătoare lângă mine, lansând un arc de scântei prin imensitatea cerului. Înțelepciunea veșnică Am ajuns, la
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
o păstrez. M-am așezat pe iarbă, privind în sus la coroana ei de raze. Ea se uita la mine cu o căldură prietenoasă, răbdătoare și apreciativă, de parcă m-ar fi cunoscut demult, și în ochii ei se amestecau imensitatea indescriptibilă a infinitului și intensitatea bucuriei de a fi în libertate absolută... Atunci, în concluzie? am auzit-o la un moment dat murmurând. În concluzie, ce?... Ai o întrebare să-mi pui? a susurat ea aproape imperceptibil. M-am gândit câteva
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
atunci, aștept... și luminez. Vezi că vine vaporul, mergi cu bine! M-am grăbit să prind vaporul înapoi și după ce am sărit pe punte am privit iarăși spre statuia care rămânea pe insulă, impasibilă la vremuri și iradiind o lumină indescriptibilă ... Valea incertă Am văzut în drumul meu cum în lumea amestecată în umbre și raze de lumină se ducea o luptă permanentă între forțele întunericului și ale luminii. Întunericul, neobosit, necinstit și ascuns, neprevăzut și dezastruos, pândind cu răutate și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
fericire... în zare am observat razele coroanei imense a libertății - ca o apariție și o minune, fiind de fapt, dincolo de aparențe, însuși arborele universal care-mi zâmbea cu bunăvoință invizibilă... iar eu am rămas cu foaia în mâini, bucurându-mă indescriptibil de miracolul acela... am înțeles că iubirea este prezentă mereu ca adevăr etern al vieții, că libertatea mă însoțește la fiecare pas și cu fiecare clipă, că timpul nu există iar arborele universal este acolo unde mă aflu... în infinitul
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ceva mai aproape decât credeam și mai departe decât crezusem, constatând că mă aflam chiar în mijlocul ramurilor, fiind acum și eu ceva indefinit, infinit și luminos, alunecând, intensificândumă și avansând odată cu incandescența solară de energie prin crengile universale, spre esențialul indescriptibil al adevărului etern... observând că imaginile diferite pe care le întâlnisem până atunci se estompau, dispăreau, se asimilau în lumina arborelui... ca și cum nimic nu fusese real, nimic nu fusese altceva decât fragmente de iluzii, impresii, fulgerări trecătoare și instabile ale
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
am răspuns eu, sec. „Doar nu mă credeți un antisemit. Unii dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt evrei. Eu mă gândesc la un anume fel de evrei...“ „Care?“ „Știu eu care...“ 79 Își deschise cufărașul. Într-o dezordine indescriptibilă se aflau acolo gulerașe, elastice, ustensile de bucătărie, insigne de pe la diferite școli tehnice, până și monograma Împărătesei Alexandra Feodorovna și crucea Legiunii de Onoare. Pe toate astea, halucinația Îi arăta clar sigiliul lui Anticrist, sub forma unui triunghi sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Îi lovea cu lopata pe unde Îi nimerea”. Ieșirile făcute de muncitorii garajului În str. Alecsandri pentru a bate evrei din convoaie erau inițiative particulare, care le-au provocat multă plăcere personală, făcute cu sălbăticie, cu bucurie, cu o răutate indescriptibilă și fără nici o presiune din partea unui factor extern. Taxatorul Mihai Aelenei XE "Aelenei, Mihai (taxator)" și-a amintit că a auzit deodată „Împușcături puternice de arme automate din curtea Poliției și de pe străzi ale orașului, și În aceeași clipă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
căzuse În stare de inconștiență. În timpul nopții eu cu mama mea ne-am furișat pe câmp și am scăpat de a fi din nou Împușcate, dându-ne drept ucrainence”22. Ultima noapte a rămășițelor Comunității din Sculeni XE "Sculeni" este indescriptibilă. Soldați beți și veseli care stau În jurul unor focuri și smulg cu forța fete și femei tinere evreice la violuri colective, În timp ce părinții și frații bătuți și Înjosiți Înțeleg ce urmează să se Întâmple cu ei a doua zi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
evident numai acele În care nu figurau soldați germani. Starea de spirit era alarmantă. Soldații nu mai ascultau de nimeni, umblau izolați prin oraș, jefuiau și maltratau, schingiuiau și chiar omorau fără nici un frâu. Se formase o stare de anarhie indescriptibilă la care participau soldați români și germani; gardienii În special cei trimiși din alte localități și diferiți derbedei. Ceva mai mult populația română de toate categoriile intrigată de anumiți agenți și convinsă că focurile se trăgeau de evrei au Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
lăsa să-și revină. Nu le da timp să cheme avioanele de bombardament. Eu nu mai pot face nimic. Am fost ars de flacăra unei suflante. Curăță clădirea și întoarce-te. Repede! Sunt grav rănit!" Rănit! Cuprins de o groază indescriptibilă, Gosseyn și-l imagină pe bătrân dându-și sufletul înainte de a-l fi putut întreba ceva. Febril, căută o sursă de energie și, în mai puțin de 10 minute, pustii imobilul și scuarul. Coridoarele erau adevărate furnale în care huiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
care cântau - dându-i astfel ocazia să creadă că era ceva de ascuns În prieteniile acelea. Începu să facă mofturi cu colegii lui Antonio și chiar cu superiorii lui. Antonio, ascultându-i telefoanele, căutând În lenjeria ei, descoperind cu amărăciune indescriptibilă măruntele și pateticele ei minciuni și trimițând-o de trei ori la spital. Sau de patru? Trebuia să vorbească acum, imediat, fără să mai aștepte, despre anii aceia de anchete, de litigii, de insulte și interogatorii, de umiliri și subterfugii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]