172 matches
-
verso Dio: è allora îl sacrificio, cioè îl limes e îl limen del martirio attraverso îl tempo, che riflette la santità come unico senso mistico possibile della vită e a questa vită. Invariabilità e molteplicità dell'istante: dal tempo mistico indeterminato all'esperienza mistica indeterminabile În tale ambito ermeneutico del mistico, possiamo affermare come îl concetto di universale și traducă în esperienza di rivelazione di Dio în Cristo. Questa esperienza però sarebbe impossibile se non fosse stată rivelata esclusivamente, ed în
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în cui îl cielo pare unirsi a essa. Quella stessa luce, però, percepisce pur sempre qualcos'altro quasi ignorato, che aveva canzonato la sua attenzione eppure canonizzato la sua minuziosa osservazione, qualcosa di maggiore che non oppone all'illimitatezza l'indeterminato, che non colpisce la pluralità di osservazioni dello spazio e del tempo, cioè un'isometria che non possiede questi ultimi principi, mă che tuttavia li consumă e li rigenera în una formă del mondo continuamente eternă perché indeterminabilmente accanto all
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în stare a satisface ambele categorii: "Viața și moartea/ nu o stîrni cu simple cuvinte -/ îți poruncește adesea, poemul,/ iar tu ca o femeie ascultătoare/ îmbraci rochia versului și cînți osanale/ în locul cîntecelor ritualice" (Pisica rațiunii). între "osanalele" aduse vieții indeterminate și "cîntecele ritualice' dedicate sexului se plasează micul Purgatoriu al acestui amplu impact uman care este sexualitatea.
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
Celan din imediata apropiere, are convingerea că drumul propriu către poezia acestuia este mai potrivit tocmai deoarece contestă „inocența” subiectivă și mimată cu care cei mai mulți interpreți pretind a o citi, și, concomitent, acea deschidere către aleatoriu, către virtualitatea pură și indeterminată”, dezaprobată și de către Celan - căci „a spune adevărul înseamnă a vorbi despre tine însuți”. Pentru cititor, aceasta înseamnă că ori se știe „despre ce este vorba acolo, ori nu se știe”; dacă lectura conduce către „fapte”, rezultă că doar „cunoașterea
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
făcând apel la îndemnul “înapoi la Maiorescu”. Calea aleasă de Maiorescu s-a dovedit a fi cea mai trainică și constructivă (“capacitatea de absorbție a canonului maiorescian e concurată numai de forța sa modelatoare, într-un interval de timp aproape indeterminat”), iar angoasa formelor goale a amendat la timpul potrivit orice inconsistență euforică. Exuberanțe de tip protocronist au existat de când lumea, or spiritul junimist punea înainte de toate criteriile severe ale “adevărului absolut universal”: Pentru noi patriotismul nu poate fi identic cu
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
el e produsul unor tratamente aplicate de conștiința poetică realului banal. În fond, prin această demonstrație, teoreticianul stabilește, în relația spirit poetic-real, locul esențial al subiectului poetic, deoarece acesta e elementul genetic al realității poetice. Realitatea obișnuită reprezintă un fond indeterminat asupra căruia lucrează spiritul poetic, oferindu-i șansa formei.Întreaga operă teoretică și poetică a lui Ștefan Aug. Doinaș poate fi reprezentată ca o aventură fascinantă a formei. Firește, gîndind astfel, poți spune că nu există realitate în sine, că
Șt. Aug. Doinaș, teoretician al poeziei by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/9324_a_10649]
-
și va consacră, o dată cu fiecare aspect neliniștitor sau doar insignifiant al vieții, si pe cei care vor lua parte la ea. Personajele se consumă în obsesia "punerii la cale", a bifurcării datelor realului într-o sumedenie de probabilități, a rearanjării indeterminatului într-o matrice coerentă. Obsesia planului pornește din povestirile unui personaj și se termină tot într-o povestire, își va păstra virtualitatea din dorința acestuia de a conserva un prezent etern, un timp simultan, de a depăși implacabilul curgerii heraclitiene
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
permite umplerea fără riscuri a pungilor și crearea unor avantaje din care vor profita ani îndelungați. Dacă nu vom deveni un stat pus în slujba cetățeanului - si însuși înțelesul cuvântului "cetățean" ar trebui redefinit -, vom riscă să rămânem în aceeași indeterminata identitate națională, în care se combină nefericit tendințele autocratice ale asiatismului cu un "occidentalism" înțeles a la Roumanie, adică anarhic, prostesc și nerușinat. Această operație trebuie să aibă loc de urgență. Ea va stârni, desigur, revoltă autohtoniștilor, a naționaliștilor și
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18177_a_19502]
-
de dogme, doctrine și teorii. Din câte s-a văzut (și se vede chiar și la noi), până în prezent, eclectismul nu este soluția problemelor importante ale adevărului și nici soluția cea mai bună de viață, deoarece, chiar prin natura sa indeterminată, generează frecvente dileme și confuzii. Nevoia noastră de adevăr insistă că unele explicații trebuie să fie false și că trebuie să existe tot timpul, măcar, o explicație adevărată. Simțul de adevăr și de veridicitate este considerat a fi ori inerent
Marea Adunare Națională, singurul Parlament consensual la români. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_446]
-
celui mai primejdios, de natură spirituală, care e concesia axiologică. Nu ne putem, în unele momente, desprinde de gîndul că justețea acută a analizelor practicate de Virgil Ierunca devansează momentul în care au fost scrise, păstrîndu-și semnificația într-o durată indeterminată. Unele din ele dobîndesc un ton vaticinar. Într-o Românie ce se vrea democratică, nu bîntuie oare fantoma naționalismului deșănțat, de la Vadim și Păunescu la Funar și la îndeajuns de numeroșii lor suporteri ce oglindesc cu fidelitate ceaușismul? Oare PDSR
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
de la o situație de exil, de dezrădăcinare și de rătăcire, la căutarea unui loc în care el să poată să înțeleagă, să se înțeleagă, să se surprindă și să se accepte, fiindcă expulzări, rupturi, exil au drept consecință o libertate indeterminată, care este deschidere către toate posibilele, dar și către o lume fără repere. Această poziție în situație de exterioritate și de străin va permite ajungerea la esențiala acceptare de sine, care caracterizează în mod fundamental ospitalitatea internă. E destul să
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
Park este un spațiu al insecurității totale, desprins parcă din viziunile expresionismului catatonic, un loc al skaterilor, care adună felurite triburi, o fauna aparte a dezmoșteniților, a adolescenților fără căpătîi, a băieților de cartier, a exclușilor trăind într-un orizont indeterminat de dizolvare lentă, de dezorganizare rebela, de premeditare sinucigașa comprimate parcă la zeci de atmosfere în cadă de ciment unde ei rulează obsesiv. Ceva mocnește acolo, locul exercita un fascin aparte, îi provoacă pe cei doi prieteni, îi reține, îi
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
teritoriu al viziunii. Termenul de visare acoperă oarecum starea dominantă a eului, în ipostaza să de ființă reflexiva, întoarsă spre lumea lăuntrica și învăluind-o pe cea din afara într-o aură încetosat-luminoasă, în care particularul se pierde în favoarea unor prezente indeterminate: "Ascultăm totul Tot vorbea Si-ntr-o tăcere/ fiecare lucru în cuvântu-si se năștea/ Nu mai eram în nici o parte Umpleau alții golul ce-l lăsăm în umbră. Eu umblam singur drumu-mi singur/ Cu mine și cu voi de
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
Dimancea pare să simpatizeze la un moment dat cu apetența pentru revoluție a fratelui său Ștefan. Dar, paradoxal, vrea să pregătească revoluția în paginile unei reviste burgheze - incompatibilitate pe care o sesizează necruțător prietenul său Milan. Epoca dă impresia de indeterminat, tendințele sale, aglomerate, confuze, n-au lăsat să se contureze un vector clar, o direcție sigură. Provizoratul, vagul îl pun pe Gabriel în situația nefastă de a nu putea alege, de a nu avea ce alege, pentru că nu se întâmplă
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
vierme, un pește sau o muscă. Cu toate acestea, astăzi luăm în serios ceea ce Einstein, din cauza tendințelor panteiste, avea încă dificultăți să accepte: faptul că ordinea ("Cosmosul") și necesitatea sunt doar o parte a universului. O alta este dezordinea ("Haosul"), indeterminatul, indistinctul, cazualul, dovedit de întreaga dezvoltare a cosmosului și în special mecanica cuantică pe care Einstein o refuzase tocmai din acest motiv. Oricine cunoaște admirabilele progrese ale științelor naturale din ultimile două secole începând cu Kant nu poate decât să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de cunoașterea pe care fiecare o poartă în sine în calitate de fiind, dacă este adevărat că la această cunoaștere prealabilă și presupusă se raportează fiecare dintre determinările ideale din care este făcută știința? Oare nu această cunoaștere prealabilă, chipurile vagă și indeterminată (ea nu este astfel decât în ceea ce privește proiectul obiectivist al științei), este mai curând cea pe care se cuvine s-o aprofundăm, și aceasta într-o analiză filozofică? A înțelege un singur act erotic, independent de faptul de a ști când
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Pășcănești aveau tabietul acesta. După mai multe încercări, cocoana Profirița găsi că și în servițul acesta Maria escela"(Emanciparea țiganilor, VIII). Dintr-o astfel de distanțare rezultă și farmecul suprem al Suvenirelor. Sion cufundă narațiunea extrem de adînc, într-un trecut indeterminat. Obișnuit să speculeze diferența dintre lumea contemporană (adică cea a cititorilor săi) și îndepărtata lume regulamentară sau cea din secolul al XVIII-lea, memorialistul îndepărtează, ca perspectivă, atît de mult evocarea, încît o transformă în basm. Tabloul pierde contururile cronologice
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
de perceput. În limbaj blagian, „el ține parcă totdeauna loc de altceva”. Ceea ce evocă simbolul e ceva indefinibil, ce cunoaște, în diferite receptări ale sale, epifanii repetate. Chiar actul constituirii simbolului și simbolul însuși nu sînt decît aproximări ale unui indeterminat ce cunoaște, astfel, multiple întrupări. Lucrul absent la care trimite simbolul definit de Durand poate fi un sinonim al substanței „creațiilor (ce) nu posedă o semnificație prin ea însăși”. Imaginația simbolică devine astfel o transfigurare a unei reprezentări concrete, în funcție de
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
de după bătălie, dar bătălia nu e deloc sigur c-ar fi avut loc. Sfărâmături, rămășițe, chestii vag morbide...”, abia tulburate de „o umbră de împurpurare agresivă”. Omul ca țintă în mișcare e convocat pe „scândura scenei” în Fuga cu Henri. Indeterminat, cameleonic, nestatornic („ceva ori cineva între un călugăr și un spadasin. Purta o robă, sau o rochie, sau un anteriu, iar chipul îi era acoperit de o mască argintie”), i se acordă soluția autoreflexivității: „un vânt rece îmi cutreieră oasele
(Auto)portret cu himere by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4928_a_6253]
-
cea care îl îngrozește". Apetența deschiderii reclamă, însă, în textul bacovian, impulsul contrar, într-o mișcare dialectică de acțiune și reacțiune, prin care limitarea și ilimitarea își găsesc justificarea deopotrivă în conștiința alienată a eului liric: „Bacovia construiește înfricoșătoarele spații indeterminate din grija prea mare de a evita închiderea. Un exces generează altul, contrar. Instinctiv, Bacovia sparge limitele, estompează contururile existente, până când ele se volatilizează; dar absența se dovedește la fel de neliniștitoare ca prezența lor! Extrapolarea marginilor, deschiderea spațiilor poate avea efect
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
înfundate și blocându- te în fața unor false uși desenate pe perete. Realitatea, atât de impenetrabilă adesea, dintr-o dată cedează, se destramă; călătorul, spune Cees Noteboom, simte «curenții de aer printre crăpăturile clădirii cauzale». Realul se arată într-o formă probabilistă, indeterminat, supus neașteptatelor colapsuri cuantice care fac să dispară unele din elementele sale, înghițite, devorate de vârtejurile spațiului și ale timpului, turbioane ale mortalității tuturor lucrurilor, dar și ale imprevizibilei nașteri ale unei noi vieți. Călătoria este o experiență musiliană, încredințată
Utopie și deziluzie by Claudio Magris () [Corola-journal/Journalistic/5848_a_7173]
-
sufletul zgribulit peste văi de venin, în timp ce plante de apă cresc din durerile apuse, gîndul se lovește de ciocîrlii, privirea capătă scame și spuză. Astfel învolburarea imageriei înclină către neotradiționalism. Sub agitația cu iz suprarealist a ciocnirilor cu o materie indeterminată, se descoperă treptat o structură specifică a locului. Materia nu mai e neutră, dobîndind note etnice, grație unor inserții silvatice și campestre, „de acasă”: „Libertatea se desprinde din coji de copac, / de mii de ani dospește în întunericul trunchiului/ cum
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
cu o imagerie anume gândită pentru a conspira și deconspira în același timp o comoară ascunsă”. Ce altceva este, oare, Adevărul ca poveste decât modularea extazului transcendenței în carnea catifelată a unei epici exemplare, ce transpune, inefabil, nevăzutul în văzut, indeterminatul în determinat, necuprinsul în spațiul minimal al enunțului aforistic. Theodor Baconschi observa, de altfel, că „Hristos fiind Cuvântul, descifrarea parabolelor este necesarmente logocentrică - dar deloc platonizantă - într-o totalizatoare armonie a contrariilor. Căci Domnul însuși Se prezintă (adică rămâne prezent
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
criticului până la ștergere. Fundoianu e „slab, firav, cu o figură inexpresivă, fadă, cu o privire ștearsă, absentă ca de pe urma unui vițiu intim, cu o frunte deprimată” (218). La capătul acestor portrete încă individualizate, Lovinescu plasează în mod semnificativ cinci profile indeterminate deja prin categoria care le cuprinde: „Siluete evreiești anonime”. În fond, nu e decât expresia limpezită a sensului în care a fost conceput întregul demers de portretizare a evreității. Țin să remarc însă că anonimatul nu e aici sinonim nici
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
capodopere de extracție dificilă” (557). Poate că de aici trebuie pornit ca să înțelegem gestul neașteptat al lui Lovinescu de a se căuta și „recunoaște” în portretizarea literaturii făcute de evrei. Pentru că nu numai scriitorii alogeni au trupurile fragile și siluetele indeterminate, ci și Lovinescu trece prin tablou, cu un corp deja pe jumătate estompat: „eu înalt, slab, famelic și incert” (237). Femeia anonimă E oarecum impropriu să vorbim de un grup al scriitoarelor în Memorii, similar cu cel al autorilor evrei
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]