78 matches
-
factură spirituală. Trecând în revistă și, apoi, stăruind asupra amplei suite a busturilor și portretelor, am constatat că pot fi identificate, în cazul tuturor, trei niveluri structurale, analiza înaintând dinspre sensibil spre intelectiv, de la elementele de ordin iconic (eventual, și indicial sau lingvistic), la cele de ordin moral, intelectual, chiar metafizic. În viziunea noastră, aceste niveluri sunt: 1. Asemănarea (altfel spus, aparența, omul social). Evocarea asemănării cere talent și meșteșug; 2. Chipul (omul lăuntric, deseori disimulat, non-confesiv). Suprinderea lui îi pretinde
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_1401251215.html [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
a umanității gândită de noi aici poate fi încadrabilă în ceea denumim, conform teoriei barthesiene, drept „paradoxul unui mesaj fără cod” anume, cu un foarte ridicat grad de irealism virtualicește conturat, dar care statuează cu certitudine o relație de tip indicial între ceea ce există de facto în natură și reprezentarea vizuală corespunzătoare. Căci, așa precum arta abstractă însăși încearcă „să abstragă forme și raporturi plastice din același context omniprezent al realității înconjurătoare” (Mihai Dinu), la fel și semantica unei complexe imagini
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_pornografia_magdalena_albu_1376563202.html [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
teribila căutătură a șarpelui din Primul păcat. (Și dinții aceluiași șarpe pot fi întâlniți frecvent la ipochimenii din anume scene, inclusiv în pomenita Cafea cu papagal). Ar mai trebui adăugat că privirea personajelor, în multe împrejurări, este un puternic semn indicial, orientând atenția celui ce contemplă spre nucleele de sens. Așadar, avem de-a face, pretutindeni, și exclusiv, în acest univers post-cădere, cu sărbători, reuniuni, șuete, lenevire la bazinul de înot, jocuri (Jocuri de iarnă), cu spectacole, priveliști (Peisaj la Balcic
EUGEN DORCESCU, PICTURILE DENISEI MIHĂILĂ SAU “ÎN CĂUTAREA PARADISULUI PIERDUT” de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1411637542.html [Corola-blog/BlogPost/353158_a_354487]
-
valențele persuasive ale discursului. Acesta pare a fi destinul artistului: să viețuiască în spațiul incert, ambiguu, dar cât de uman, cât de tulburător, dintre Meditație și Iluzie, dintre Dhyana și Maya. Imaginea simbol, definiția sincretică (semn iconic, semn lingvistic, semn indicial) ale volumului, ale semnificației sale, sunt sintetizate în acel memorabil tablou al copilului călare, în nemărginirea Câmpiei, cu o carte în mână, citind. Altfel spus, spre a esențializa și decripta o atare stampă: omul singur, omul de pământ, ha’adham
EUGEN DORCESCU, ÎNTRE DHYANA ŞI MAYA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1467869259.html [Corola-blog/BlogPost/370648_a_371977]
-
faptică, proza cu care avem de a face imaginează personaje fără probleme de conștiință. Figurile romanești nu trăiesc decât prin ceea ce se vede din exterior. Din acest unghi, narațiunea intră într-un profil de roman cinematografic. Faptele alcătuiesc existența socială. Indicial, ele denotă și sentimente, gânduri, îndoieli, neliniști și incertitudini. Acestea rămân însă în afara scriiturii și a întâmplărilor ființei. Interioritatea personajelor este goală: uneori seacă și pustie, alteori deșertică și necultivată. Faptele deconspiră o interioritate, dar întrucât nu umplu cu gânduri
NICOLAE PÂRVULESCU: Un roman al interiorităților goale, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/nicolae-parvulescu-cv-un-roman-al-interioritatilor-goale-de-stefan-vladutescu/ [Corola-blog/BlogPost/339682_a_341011]
-
imaginilor. Deși se întemeiază pe trei tipuri diferite de relații posibile între semnificant și obiect sau interpretant, se poate constata că există semnificanți care s-au constituit prin acțiunea concomitentă a relației de tip iconic și a celei de tip indicial. Acesta este cazul imaginilor produse cu ajutorul unor dispozitive de tipul aparatului de fotografiat sau a ecografului. Semnificantul vizual este o configurație grafică, ce permite o multitudine infinită de alcătuiri distincte, fiecare dintre acestea fiind identificabilă și recognoscibilă ca atare, pe
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
dacă nu s-ar hrăni, mult mai mult decât cea din urmă, din dinamismele profunde ale psihismului, procesele primare ale visului, jocului, râsului. Și din angoasă. Ea are forță de precedență și de prospectare chiar în măsura în care este în mod simptomatic indicială și primitivă. Dincoace, deci dincolo. Pentru că ea este dinainte, arta presimte mai bine decât inteligența ce va fi după. Viciul ereditar Metoda mediologică combate un viciu de raționament din care filosofia contemporană și-a făcut o virtute ereditară: ruptura dintre
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
el se descifrează cu ajutorul unui cod. Astfel, cuvântul "albastru" față de culoarea albastră. Aceste distincții contemporane, foarte utile pentru subiectul nostru, nu au decât cusurul că interferează cu un registru mai vechi și mai bine acreditat. Icoana ortodoxă, de pildă, este "indicială" prin proprietățile ei miraculoase ori taumaturgice (cerșetorii din Rusia își atârnau icoane la gît ca pe niște amulete). Primatul statuarului asupra picturii, la antici, exprimă apropierea lor de indice, să spunem de fizica trupurilor. Volumul, modelatul, cele trei dimensiuni mulaj
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
XV-lea și al XVI-lea. Iconoclasmul calvinist se dezvoltă în elanul lui Gutenberg și reprezintă a doua dispută a imaginilor din Occidentul creștin. Întemeiată pe sola scriptura, adică pe simbolicul absolut, prin propagarea cărții, Reforma denunță perversiunile magice sau indiciale ale imageriei creștine (care atinge în aria germanică, prin statuile de lemn pictat, un grad de iluzionism uimitor la începutul secolului al XVI-lea). Dumnezeu trebuie venerat, nu imaginea lui, proclamă Luther, preluînd firul lui Tertulian, care-i acuza pe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mod decisiv analogicul, concretețea și capacitatea halucinatorie a amprentei. Precum caracterul scris negru pe alb, semnul tipărit pe pagină, abstracția distantă a alb-negrului păstrează față de privitor o distanță convențională, depeizantă și rece. Alb-negrul ține de detașarea simbolică; culoarea, de atașarea indicială. Mai puțin exigentă și mai amabilă, ea desăvârșește "efectul de realitate", care este aptitudinea unei imagini de a nu apărea așa cum este, ci drept lumea însăși în plenitudinea și concretețea ei, adusă ca atare până la noi în învelișul ei sonor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să mergem la rădăcini. Imaginea care ne face să gândim nu se gândește pe sine. Nu-i vom descoperi punctele oarbe fără a ne întoarce întâi ochii dinspre ea. De pildă, spre a-i îndrepta spre cărți 106. Imaginea fizică (indicială sau analogică: fotografie, televiziune, cinema) ignoră enunțul negativ. Un non-arbore, o non-apariție, o absență pot fi spuse, dar nu arătate. O interdicție, o posibilitate, un program sau un proiect tot ce neagă sau depășește realul efectiv nu trec în imagine
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
realitate" Cea de-a patra antinomie privește valoarea de realitate. "Televiziunea este un operator de realitate, televiziunea este o fabrică de amăgeli." Chiar mai mult decât muta și încremenita fotografie, imaginea video are în comun cu marea familie a captațiilor indiciale forța fără replică a constatativului: "lucrul acesta s-a întâmplat". Ducând la apogeu suveranitatea referentului, ea oferă certificatul de autenticitate tip. Dovedirea prin imagine anulează discursurile și puterile. Când patru polițiști albi din Los Angeles neagă în fața judecătorului, cu toată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nume "date de zei", "numele derivate" fiind rezultatul unei "devieri", care a răsturnat "sensul auroral al cuvintelor", mutând accentul de pe adevărat pe eufonic 54. Cuvintele derivate, însă, au încărcătură pragmatică, arată spre realitate, spre natura lucrurilor, sunt indici sau semne indiciale (Ch. Peirce)55 sunt, în termenii de azi, identificabili pe cale ostensibilă ("dacă noi nu am avea voce, nici limbă, dar am vrea să ne indicăm unii altora lucrurile"56). În Pe strada Mântuleasa apare de mai multe ori, în legătură cu varii
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
numele 63 despre "spectrul semic" al numelui, "variabil în timp", care adaugă sau retrage elemente, despre calitatea numelui de a fi "catalizabil", ceea ce înseamnă că "interstițiile armăturii sale semice" pot fi umplute cu o "infinitate de adăugiri", despre respingerea naturii indiciale și pledoaria pentru caracterul semnificant al numelui, realizarea motivației fonetice, "culturale", funcția ecumenică a numelui propriu, funcția emblematică a raportului semnificant-semnificat, caracterul cratylean al numelui). În general, studiile se opun concepției semanticii clasice care nu recunoaște numelui propriu decât relația
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului, ca fiind ora secretă în care șamanii își pot exercita puterea asupra focului sacru, asupra căldurii magice, timp favorabil trecerii în universurile secundare, unde misterul viu se manifestă plenar 485. Căldura este un semn indicial, un semn de referință (alături de altele ca melancolia, neliniștea, uitarea), în directă relație cu obiectul sacru la care se referă povestea 486. Lăcrămioara Berechet echivala strada care găzduiește întâlnirile cu substitutul său ezoteric, cale, și pe Bătrânul Fărâmă cu Învățătorul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de ani de întunerec, o să vă aduceți aminte. Și o s-o luați de la început..." 511. Numele manifest, epifanic îl desemnează pe bătrânul satului, "stratul legendei, existența posibilă a mitului"512, așadar un bătrân al timpului, un nou Zalmoxis (un semn indicial - peretele odăii unde e privegheat Moșu, este "mai rece ca piatra peșterii"513 lui Zalmoxis) retras - după o mie de ani cât "a rămas cu voi" - în peștera lui. Într-o scenă dramatică, Moșu se ridică de pe patul morții și
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
demonstrativ este un pronume nepersona,l dar conținutul său semantic specific este orientat de raportarea spațială la protagoniștii actului lingvistic sau de raportarea la temporalitatea actului de comunicare. Această trăsătură semantică se înscrie în corelația apropiere-depărtare. Pronumele demonstrativ poate funcționa indicial, prin absolutizarea trăsăturilor semantice de apropiere sau depărtare, când „obiectul” situat între cei doi poli, apropiere-depărtare, rămâne fără expresie lingvistică, fiind implicit în grade și moduri diferite în planul semantic al unui substantiv introdus mai târziu în linearitatea textului: „Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
muzica, pădurea,/ Pe acestea le-ndrăgii.” (M. Eminescu, I, p. 102) În funcție de cei doi termeni ai corelației, pronumele demonstrativ se organizează în două prime subclase: • pronume demonstrativ de apropiere: acesta • pronume demonstrativ de depărtare: acela Pronumele demonstrativ de apropiere situează indicial „obiectele” sau substituie anaforic substantive (sintagme nominale, sintagme propoziționale) din perspectiva locutorului sau a prezentului comunicării lingvistice: „Acesta este pinul lui Pirandello.” șAcesta = pinul de lângă mine.ț, „Pe acesta-l aleg eu, zise Făt-Frumos, arătând la calul cel slab.” (M.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 18), „Doamna mea, o mulțămire ca aceasta n-o mai voi.” (M. Eminescu, I, p. 166), „Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l.../ Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrânul dascăl?” (Ibidem, p. 133) Pronumele demonstrativ de depărtare situează indicial „obiecte” sau substituie anaforic substantive (sintagme nominale, sintagme propoziționale) din perspectiva interlocutorului sau a unei persoane absente, dintr-un alt spațiu și timp decât cele ale prezentului comunicării: „Aceea este vioara mea.” șaceea = vioara de lângă tineț, „O, nu-i umbra
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Omonimiile nominativ-acuzativ și genitiv-dativ se anulează ca și în flexiunea substantivului: N./Ac.: aceștia/pe aceștia G./D.: contra acestora/datorită acestora casa acestora/dau (favorabil) acestora a, al, ai, ale acestora/acestora SINTAXA PRONUMELUI DEMONSTRATIVTC "SINTAXA PRONUMELUI DEMONSTRATIV" Întrebuințate indicial sau anaforic, pronumele demonstrative intră în toate tipurile de relații sintactice. În desfășurarea relației de interdependență realizează funcția de subiect: „O, nu-i umbra ei aceea - este îngeru-i de pază.” (M. Eminescu, I, p. 51) sau participă, în complementaritate cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
elementelor aparținând unor entități diferite ale realității (mâncare versus transport sau școală) creează o alotopie semiotica: semnificantul perceput /ardeiul iute/ ia locul altor părți relevante (stradă, nota, culoarea roșie a semaforului, trunchiul unui copac) ale elementelor concepute, care devin semne indiciale primare aparținând unor izotopii sociale (școală, transportul sau natură). Deoarece imaginile nu promovează nici produsul /ardei iute/ și nici instituții publice sau private, aceste unități minimale ale semnului plastic /ardei iute/ constituie doar o parte a calculului topic. Axate mai
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
cu referentul, filozoful susținea existența a trei clase de semne, repartizate în trei categorii: 1) semne motivate printr-o proprietate comună sau printr-un raport de contiguitate, în categoria cărora sunt incluse semnele iconice (imagini, grafuri și metafore); 2) semne indiciale. Acestor două clase li se opun semnele simbolice, definite printr-o legătură pur convențională, nemotivată cu referentul, din categoria cărora fac parte semnele lingvistice. Funcția iconică se referă la trăsăturile comune semnului și referentului (fotografia este o imagine iconică, strigătul
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
nemotivată cu referentul, din categoria cărora fac parte semnele lingvistice. Funcția iconică se referă la trăsăturile comune semnului și referentului (fotografia este o imagine iconică, strigătul cocoșului, redat în oricare limbă prin patru silabe etc.) și generează figuri metaforice. Funcția indicială are în vedere un raport de contiguitate al semnului cu referentul, privind relația cauză-efect, parte-întreg. Legată doctrinar de filozofia deterministă asupra lumii, funcția indicială ridică la rândul ei, alte aspecte controversate tocmai datorită variatei sfere de acțiune. Limbile naturale utilizează
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
iconică, strigătul cocoșului, redat în oricare limbă prin patru silabe etc.) și generează figuri metaforice. Funcția indicială are în vedere un raport de contiguitate al semnului cu referentul, privind relația cauză-efect, parte-întreg. Legată doctrinar de filozofia deterministă asupra lumii, funcția indicială ridică la rândul ei, alte aspecte controversate tocmai datorită variatei sfere de acțiune. Limbile naturale utilizează funcția indicială prin intermediul construcțiilor deictice/ semnele indiciale generează figuri metonimice (la fel de importante în discursul științific, unde au un caracter general și nemotivat, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
în vedere un raport de contiguitate al semnului cu referentul, privind relația cauză-efect, parte-întreg. Legată doctrinar de filozofia deterministă asupra lumii, funcția indicială ridică la rândul ei, alte aspecte controversate tocmai datorită variatei sfere de acțiune. Limbile naturale utilizează funcția indicială prin intermediul construcțiilor deictice/ semnele indiciale generează figuri metonimice (la fel de importante în discursul științific, unde au un caracter general și nemotivat, ca și în cel poetic, unde se impun prin trăsăturile de originalitate și individualitate). Lumea științei este stăpânită de semne
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]