266 matches
-
în românește - căci autorii de idile, ai noștri, sunt din alt secol) ne scapă și rumoarea ei (aceasta, evident, nu numai nouă). E pentru ce traducătoru-i optim rămâne, deocamdată, Debussy". Concurându-l pe impresionistul muzician, Șerban Foarță surprinde deseori �rumoarea", indicibilul. Chiar conștient - cu argumente care amintesc de Lauda Consoanelor a lui Ernst Jünger - că �șopotitoarea torche e, în română, o flacără țiuitoare: torță!", echivalările sale mallarméene au perfecțiune sinestezică, sunt o partitură pe care nu numai romaniștii ar trebui să
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
110 milioane de exemplare și traduse în aproape 50 de limbi străine printre care și româna) nu mai reprezintă o inițiere doar în tainele magiei, ci și ale educației de bună calitate. Erou este un puști orfan, interpretat cu farmec indicibil de către Daniel Radcliffe, care glisează - la propriu - dintr-o contemporană lume pencilensiană (sic) într-un univers fantastic al unei epoci revolute ce uzează însă de cele mai extravagante tehnologii, cu un real simț al umorului și ironiei care molipsește nu
Carte - film - carte by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15432_a_16757]
-
unul, care orbea din cînd în cînd asistența cu lumina intensă a blițului: Iosif Constantin Drăgan. El venise să petreacă pesemne Paștele pe plaiurile strămoșești și aducea acum un pios omagiu ultimei reprezentante a ilustrului neam. Momentul căpătase o perfecțiune indicibilă, greu de uitat.
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
bielele mărunte, urnindu-se, angrenate unele într-altele, vibrând, urmăream acul înaintând tremurat pe cadran. Dacă-mi ridicam degetul, totul revenea instantaneu la repaosul inert de la început. Plăcerea de a fi cel ce dă mișcare, viață, mașinăriei acesteia iscusite, era indicibilă. Desfătare contrară celei din obișnuitele mele jocuri: nu era într-însa încercarea de a te arăta cât mai tare, de a apăsa, de a lovi, de a arunca mai departe, în întrecere cu alții, ci dimpotrivă, acea de a te
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
în așa măsură expresia talentului încât constat că ea, vocea, mi s-a fixat în auz ca o componentă esențială a personalității lui unice. Vocea actorului este indisolubil legată de ființa lui. Jocul ni se întipărește în memorie prin acel indicibil sunet al vocii. Nu mi-i pot aminti pe Birlic, pe Giugaru, pe Calboreanu, pe Elvira Godeanu, pe Leopoldina Bălănuță sau pe Irina Răchițeanu ( altă fiică a Brăilei, ca și Vasilica Tastaman) fără să-i aud. A tăcut pentru totdeauna
VOCEA by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/14045_a_15370]
-
de moarte xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul a strigat îngerul a coborât îngerul s-a cuibărit la sânul Ștefanei care se uită la noi fără să ne vadă căci în ochii ei cândva luminoși joacă acum umbrele unei indicibile melancolii o boabă de lacrimă a căzut pe dale xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul a ațipit în fața ochilor tăi îi poți săruta ridurile de pe frunte și palmele de femeie bătrână i le poți săruta îi poți mângâia coatele
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
Pantofarul făcea pantofi care zburau vrăjiți; Grădinarul planta tufe de flori ale căror lujeri se rupeau Sub greutatea mierii; Zidarul făcea ziduri care apărau perfect definitul de marele inamic care stă ascuns, de veacuri, în nedefinit. Ziua venea cu o indicibilă plăcere. Luna se cățăra pe munți sveltă - un atlet al zeilor gata oricînd să arunce săgeata în căpriorul rătăcit. Dar poetul? Desculț, flămînd, cu hainele numai zdrențe Cerșea la poarta dinspre nord, pe acolo pe unde intrau în oraș Învingătorii
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
Pantofarul făcea pantofi care zburau vrăjiți; Grădinarul planta tufe de flori ale căror lujeri se rupeau Sub greutatea mierii; Zidarul făcea ziduri care apărau perfect definitul de marele inamic care stă ascuns, de veacuri, în nedefinit Ziua venea cu o indicibilă plăcere. Luna se cățăra pe munți sveltă - un atlet al zeilor gata oricînd să arunce săgeata în căpriorul rătăcit Dar într-o zi - lampa care trebuia să lumineze tocmai a scuipat sînge -pantofarul a murit. O,......! Nevasta pantofarului și-a
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
Pantofarul făcea pantofi care zburau vrăjiți; Grădinarul planta tufe de flori ale căror lujeri se rupeau Sub greutatea mierii; Zidarul făcea ziduri care apărau perfect definitul de marele inamic care stă ascuns, de veacuri, în nedefinit. Ziua venea cu o indicibilă plăcere. Luna se cățăra pe munți sveltă -un atlet al zeilor gata oricînd să arunce săgeata în căpriorul rătăcit
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
precauțiile printr-un capitol introductiv, care fixează cadrul teoretic al aplicației sale. Și a intuit, prin ideea de înțelegere ipotetică, dificultățile mari (la drept vorbind, insurmontabile) pe care le ridică în calea interpretării forma operei de artă. Cu alte cuvinte: indicibilul care conferă originalitate unui autor. Este reproșul ultim și cel mai frecvent adus psihanalizelor exercitate stângaci și excesiv, care deformează prin clișee și reducționism. Multe sunt aspectele care pot fi puse în discuție în cartea lui Valentin Protopopescu. Discutabilă mi
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
pogorâtă printre noi, într-un moment de ciumă a minții, pentru a ne reaminti că nu suntem neapărat fiare. Că există și altfel de relații umane decât cele dictate de mojicie și rapacitate. Discutând cu egală dezinvoltură și cu un indicibil șarm, cu un calm aproape inimaginabil în isterica lume românească, despre subiecte de interes public sau privat, Marie-Rose Mociornița poate constitui modelul de normalitate de care avem nevoie. Ultimii ani au impus pe ecrane două tipuri feminine: fie vampa cu
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
contrastul dintre matematicul structural și haoticul liric mai mult apropie decât să disperseze unghiul percepției. Un zoom focalizat într-o zonă distinctă, pe deplin nici a cuvântului și nici a imaginii, ci a emoției de dincolo, acolo unde iminența unei indicibile armonii a descompus definitiv contururile riguros limitatoare. Poezia devine astfel o fascinantă abordare a infinit-simetricelor crescențe fractalice: "Răspântia lor e-o pată stranie / cu bule,-n jur, ca de șampanie, / sau ca un șir de peri tactili / înfrigurați și retractili
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
soarele sterp al unei Spanii mai mult africane decât europene, în interpretarea nefiresc de firească a lui Maxim Belciug. Și o voce pătrunzătoare și clară - înțelegând rostul și cadența necesare unei redări verosimile a sonorităților peninsulare, aspre în melancolia lor indicibilă - aparținând Mariei Răducanu, renunțând, în acest album, în spiritul riguros al cadenței latine, la intonațiile de jazz cu care își obișnuise admiratorii. Într-o exprimare mai sintetică, o excelentă servire a muzicii cu rol de sublimare a sunetului, rol pe
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
de experiment, ci de tehnică, de meșteșug. Deși vede și simte enorm, monstruos, Caragiale, ființă muzicală, operează o de-realizare - materia e sunet sau imagine interioară, o virtualitate - care nu dă senzația declinului, ci pe a armoniei. O armonie în indicibil. Aproximarea neantului și pierderea în infinit prilejuiesc nu angoase, ci excese euforice. Cinicul Caragiale nu e un nihilist; fascinat de spectacolul lumii, el îl și creează. Tocmai de aceea funcționarul de la ghișeu e un Dumnezeu, dar și un demon: el
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
dlui Alexandru Lungu, am ales pentru bunul cititor doar câteva propoziții sub semnătura lui Al. Cistelecan: "Sentimentul lumii e unul al prezenței, al unei vecinătăți deopotrivă diafane și impetuoase a misterului, ceea ce creează o relație de intimitate cu indefinibilul și indicibilul. Discursul ia turnura murmurului imnic, lăsând limbajul să se contamineze de aceste influxuri tainice și să exulte în peripeția iluminării. Melancolia e ghidată, ineluctabil, spre reverie căci starea de bază a poetului e una a împărtășirii. Imanența iradiază iar iminența
Alexandru Lungu - 80 - by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/12903_a_14228]
-
cu toporul a paserii de către „domnișoara”) Ca să nu mai vorbesc de Desideriu 1), de doamna Venturia!... „O caisă a căzut lîngă farfuria doamnei Letiția și a pătat fața de masă.” Pentru ce îmi vine să plîng? Dar domnul director? * Farmecul indicibil al acestei cărți vine, cred, din importanța, din greutatea cu care se înfăptuiesc gesturile, treburile cele mai simple, mai banale. Din minuțiozitatea profundă, ceremonioasă, a (de exemplu) culegerii perelor. , ca fiece pară pe care, c-o grijă infinită, domnul director
Fiecare clipă e grea, coaptă, mustoasă, esențială by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12926_a_14251]
-
privitoare la persoana mea: "Așadar, nu e ușor să te cheme azi Gheorghe Grigurcu - din cauza mitului contradictoriu, edificat pe admirația câtorva, pe ura celor mai mulți". Mi-ar fi greu, negreșit, să admit "admirația" ce mi s-ar purta (subiectivitatea criticilor e indicibil complicată, inclusiv, hélas, în cazul unor sancțiuni "pozitive"), dar la fel de greu mi-ar venit să accept că aș avea parte de... "ura celor mai mulți". Nu mai puțin decât de... "ură"! Oare de ce? Deși de-atâtea ori imperfect, cum aș fi meritat
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
aceste glose ce se vor un necrolog, ar rîde, poate, de toate acestea. Sau n-ar rîde: m-ar privi cu zîmbetul lui ce se închidea treptat, ca anumite flori, seara, pînă la a semăna cu o mască de o indicibilă melancolie și m-ar lăsa la fel de nedumerit ca întotdeauna. După Marian Papahagi, după Ioana și Liviu Petrescu, iată, nici Mircea Zaciu nu mai este. îmbătrînim tot mai singuri și mai triști.
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]
-
puțin dezgustătoare în fața urmașilor". A fost sau nu frumoasă Veronica Micle? Se vede că, neatestată suficient, în calitate de "femeie frumoasă", prin fotografiile ce ni s-au transmis (am spune azi: nefiind îndeajuns de fotogenică), muza lui Eminescu poseda, totuși, un farmec indicibil, un inefabil misterios care-i acorda o alură erotică irezistibilă: "figura-i trebuie să mai fi avut ceva, ce scapă lentilelor și plăcii fotografice moarte, ceva imposibil de imprimat doar prin optică și chimie. E poate tocmai acel un "nu știu ce
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
dar nu ca să moară, ci ca să trăiască (adaug: să fie, adică adevărată viața)", Călinescu operează la propriu o atare suprapunere, în așa fel încât viața scriitorului și opera să, formând un "continuum", dau naștere unor asemenea "scene închipuite" de o indicibila savoare: "Mi l-am închipuit o dată pe Flaubert mergând în vârful picioarelor, noaptea, încercând să se obișnuiască cu obscuritatea (casă e cufundata în întuneric, iar Charles doarme undeva, într-o cameră de la parter), pipăind cu grijă pereții, tresărind ori de câte ori i
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
putin conștient, să nu creeze apăsat de spaimă ontologica de temporalitate, dar la Nichita Stănescu strategiile lirice desfășurate la nesfârșit pentru a ănvinge ori măcar amăgi timpul formează an sine ănsăsi substanță ireductibila a liricii sale, timbrul ei inconfundabil, amestecul indicibil ăntre concret și abstract, sentimentul ciudat că poetul ănfruntă, ca Iacob pe ăngerul sau, ceva invizibil pentru ceilalți, dar ăngrozitor de palpabil pentru sine. De aici și dificultatea reală de a percepe și ăntelege an concretul ei poezia stănesciană an
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
al geniului. Ce repunere în nobilele drepturi! Au fost aduse, din depozitul de la Posada, lucrurile de preț (cine-o fi avut, atunci, ideea salvării lor!?) și totul, absolut totul arată acum că în ceasul dinții al casei de vis. Parfumuri indicibile: de rășina și de lavanda. România cealaltă! Pași spre vila 7, unde stau. Phii, dar uite, ce-mi văd ochii, nu cumva... Da, în spatele restaurantului, între magaziile burdușite cu sticle goale și lăzi putrede... scenă, vai... scenă în aer liber
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
abandonați, uitați, eșuați, cândva fericiți, cândva iubiți, cândva plini de speranță. Toate aceste fotografii dintr-un vast cimitir al amintirilor altora alcătuiesc o inefabilă familie pentru John May. Este mai mult decât atât în aceste fotografii și regizorul speculează acel indicibil pe care fotografia îl emană și pe care Roland Barthes în Camera luminoasă, cartea pe care o dedică fotografiei, îl numește pur și simplu „aer”: „Aerul nu e un dat schematic, intelectual, așa cum este o siluetă. Aerul nu este nici o
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
la un imaginar livrat nemijlocit de simțuri, precum o eliberare pe care nu șovăie însă a o jertfi, intrînd în blînda captivitate a ritmului și rimelor. Vădit, Ion Horea luptă cu golul. Gol al cărui corelativ este, în economia creației, indicibilul. Un mijloc al defensivei îl formează fără doar și poate cultura formulei poetice anterioare, care-i acordă bardului un echilibru, o certitudine că utopia poate fi consemnată ca atare. Altă tactică: rememorarea copilăriei. Ceea ce înseamnă descinderea într-o zonă agrestă
„În asfințit“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2544_a_3869]
-
ea spune: „e bine că tai, cât mai am timp, tot ceea ce nu vreau să apară vreodată, cum ar fi prieteniile trădate sau frazele prea crude, răutăcioase, despre oameni care nu mi-au făcut niciun rău, sau altele despre stări indicibile. Dacă ajung până la capăt, tot îmi las casa curată”. Această luciditate luminoasă traversează scrisul ei ultim. Și, totodată, e limpede pentru cititorul fidel, că Monica Lovinescu nu a avut, de fapt, umori definitive. La finalul lecturii jurnalelor, în ciuda polemicilor nesfârșite
O casă curată by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2453_a_3778]