268 matches
-
curbe , învăluitoare. Acoperișuri de culoarea țiglei, un colț de stradă, în pantă, coloane de arbori, instantanee în port, toate vorbesc de un creator deschis poeticului, preocupat nu de descripția unei flori, de carnația unui fruct, ci de redarea esențelor. Ceva indicibil, greu de pus în cuvinte, exprimă la Vasile Parizescu un complex sentiment al timpului, în modulații întotdeauna luminoase. http://www.e-galerie.ro/main.php/v/Vasile+Parizescu/
Vasile Parizescu () [Corola-website/Science/317422_a_318751]
-
în sânul acelui „trib poetic etern” căruia îi aparține orice pasionat al poeziei, sau, altfel zis, am regăsit acel spațiu psiho-mental unde se manifestă tot ceea ce experiența poetică are mai specific, mai entuziasmant și mai ireductibil, un altceva dicibil și indicibil în același timp, sublim și aproape divin prin accesul la un nivel mai intens sau mai înalt al făpturii noastre terestre. Sublim, divin, iată două concepte pentru experiențe emoționale pe care aproape că mi-e jenă sau frică să le
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
care sîntem și cu inteligența globală, universală. Și nu cumva experiența poetică, precum orice experiență veritabilă a ființei noastre, este tocmai apropierea ezitantă, bîjbîită și asimptotică, de miezul cel mai profund al creierului nostru? Această „sfântă a sfintelor” iradiantă și indicibilă din centrul minții noastre, unde se concentrează totalitatea arborescențelor neuronale, deci perceptive și intelective, unde se sublimează toate pragurile de senzitivitate existente și toate nivelurile de înțelegere precedente, unde se cuibărește, încă înfășurat în sine însuși, întregul potențial al gîndirii
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
la vămile durerii/ și-ale morții/ n-a stat nimeni/ sub floare și-ndurare/ totu-i noapte/ și nu mai este/ nimeni pe pămînt" (O, adierea vieții ei). Consecința desprinderii de materie este deverbalizarea. Graiul uman se topește în perfecțiune indicibilă a Logosului primordial - laolaltă gînd și Cuvînt demiurgic: În seara lină/ din veacuri/ am abur pe față/ sînt ca o rugă pierdută/ de orice cuvînt/ se petrece departele/ E-un gînd peste ape/ Sîngele cît e de singur/ pustiul de
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
abandonați, uitați, eșuați, cândva fericiți, cândva iubiți, cândva plini de speranță. Toate aceste fotografii dintr-un vast cimitir al amintirilor altora alcătuiesc o inefabilă familie pentru John May. Este mai mult decât atât în aceste fotografii și regizorul speculează acel indicibil pe care fotografia îl emană și pe care Roland Barthes în Camera luminoasă, cartea pe care o dedică fotografiei, îl numește pur și simplu „aer”: „Aerul nu e un dat schematic, intelectual, așa cum este o siluetă. Aerul nu este nici o
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
-l pot inchipui decât pe fundalul orașului său, care timp de aproape trei decenii a fost și al meu, Oradea. Oraș subtil și cochet, neîndoios, cu o tradiție barocă filtrată printr-un secession melancolic, fumuriu, dar și cu o prospețime indicibilă a văzduhului său, cu o adolescență perpetuă a ușoarelor adieri ale acestuia, încărcat de miresmele aspre ale șesului și de cele mai conciliante, blajine, ale dealurilor între care se află. Iluzie, s-ar putea replica, ficțiune! Desigur dar numai până la
Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Science/299159_a_300488]
-
maeștri coregrafi, muzicieni instrumentiști și vocaliști, maeștri scenografi, regizori, maeștri ai mișcării scenice, cum sunt Hervé Niquet, muzician-pedagog ce își asumă direcția muzicală a manifestării, regizorul Jacques Osinski, coregraful Marie-Genevičve Massé, specialistă în domeniul dansului baroc. Transparență, lumină, culoare, farmec indicibil, impresionantă coerență în acțiune, dinamism, firesc al comunicării, voci orientate în specificul declamației intonate de limbă franceză... Asta ne-au adus tinerii artiști, de asemenea, maeștrii lor de la Academia barocă de la Ambronay.
Muzica veche în actualitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9063_a_10388]
-
pielea de pe obrajii mei, de pe nas, de pe gură, de pe bărbie se zbârcește, se jupoaie, e de-ajuns o clipă și, cum sunt tras din nou În sus de păr, fața mea e acum de nerecunoscut, o putreziciune, o variolă, un indicibil neant, un imn Închinat repugnanței, mă voi Întoarce În celulă cum se Întorc mulți dintre fugarii ce au avut curajul să se desfigureze ca să nu mai fie prinși din nou. Ah, urlu eu Înfrânt și, după spusa naratorului, un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
abandonat pe fundul unui athanor acum găurit, aruncat la gunoi În fața casei lui Flamet. Apoi un pește templier, Împlătoșat de sus până jos În negru, Îl caută pe Noffo Dei. Trece pe lângă isihastul astmatic, care navighează absorbit și Încruntat către indicibil, Întorc privirea, pe partea cealaltă a străzii zăresc firma unui alt restaurant, CHEZ R... Roza-Cruce? Reuchlin? Rosispergius? Racikovskiragotzitzarogi? Signaturae, signaturae... ca În Paracelsus. Ia să vedem, unicul mod de a-l pune pe dracul În Încurcătură e să-l faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de pe cele două continente și care la noi joacă înaintea unei săli totdeauna goale. Aseară d-na Pezzana a jucat înspăimîntătoarea tragedie bourgeoise a lui Zola, Tereza Raquin. Emoțiunea ce a simțit-o puținul public care asista la reprezentație este indicibilă. Ceea ce face d-na Pezzana în actele 3 și 4 în Tereza Raquin este o producție fenomenală, prodigioasă, despre care nu-și poate face cineva o idee cât de slabă fără s-o vază. {EminescuOpXII 125} În Sora Tereza, ca
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
surse de prima mână, de o calitate ce exclude ab initio orice dubiu. Ipotezele critice, avansate fără precauții superflue și fastidioase de către autor, sunt seducătoare și așază cititorul pe un plan intelectual, elevat. Există în scrisul lui Theodor Codreanu o indicibilă vibrație a ideilor, care îl apropie, în opinia noastră, de Ibrăileanu și desigur de întemeietorul criticii literare românești, Titu Maiorescu. Provocarea valorilor mizează programatic pe o ambiguitate. Valorile clasice, prin chiar condiția lor axiologică perenă, reprezintă pentru criticul tânăr o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
decât fondatorul acestei doctrine. "Scormonitor" de documente, Th. Codreanu se simte cel mai bine când trebuie să ia apărarea poetului. Tot acum se dezvăluie și mijloacele scrierii sale, în care argumentul serios, rigoarea aproape clasică se amestecă într-o maniera indicibila cu patosul... O bună parte din articolele volumului se concentrează în jurul unor apariții eminesciene. Preferații domniei sale în ale eminescologiei sunt: Edgar Papu, George Munteanu, D. Vatamaniuc. La Edgar Papu identifică prima "încercare de cercetare structuralistă, a poeziei eminesciene", în cazul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din școala lui Ingmar Bergman, de la fotografii formați de marele maestru. Azi încă privim cu stupoare puritatea imaginilor din primele lui filme, mai puțin cunoscute, de exemplu Închisoarea, în care figurile separate de film sunt adevărate „icoane”, de o frumusețe indicibilă. Februarie Războiul continuă, amintindu-ne de precaritatea vieții. Aici se cântă ca în timpul celui de-al doilea război mondial. Ne vom revedea, nu știu când și unde, dar ne vom revedea, într-o bună zi... Aceste cuvinte cheamă lacrimile în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
semănând cu netimpul. Apoi, apare necesitatea „citirii” imaginilor - la început, aflate într-o nebuloasă din care treptat apar figuri distincte, chiar motive care se pot contura, dezvolta. Alegerea mea depinde de factori necunoscuți, de starea mea de spirit și altceva indicibil. Apoi se pune viață în desen sau în cuvinte, în mod inconștient. Privitorul unui desen sau cititorul unui text însă nu vor vedea decât sfârșitul „filmului”, pentru că tot procesul a fost o succesiune de mișcări care au dus, după alegeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
animismul sau cu panteismul. Deci, cu păgânismul. Adică, l-au acuzat fățiș că atentează la ideea unicității lui Dumnezeu, rostește Avocatul. Greșeau, greșeau, nenorociții, fără doar și poate, oftează Dănuț. Se înșelau. Îți dai seama? Mustește aici ceva mistic. Necartezian. Indicibil. Imun. Transcendent. Mai frumos, mai plin, mai electrizant și mai adânc, decât logica: Partea este egală cu Întregul, iar Întregul este Minte. Ce ne mai spune înțelepciunea hermetică a Kybalionului? În curgerea universală a rosturilor, extremele se ating, tensiunile se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o dată la doi ani (recent s-a ținut, în Mexic, al șaptelea congres) în prezența fondatorului, s-a diversificat și s-a rafinat, dar a și pierdut ceva din culoarea primară. Deși inițial se prezenta cu un statut de noțiune indicibilă, având un aer nou, original, „reprezentarea socială” a devenit prin difuzare un concept comun, și-a pierdut aerul de inefabil, puterea de sugerare pe care o are un cuvânt (sau o expresie) ce se sustrage definițiilor unificatoare. Or, Moscovici refuză
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
doi ani (recent, a avut loc la Roma cel de al optulea congres) în prezența fondatorului, s-a diversificat și s-a rafinat, dar a și pierdut ceva din culoarea primară. Deși inițial se prezenta cu un statut de noțiune indicibilă, având un aer nou, original, a devenit prin difuzare un concept comun, și-a pierdut aerul de inefabil, puterea de sugerare pe care o are un cuvânt (sau expresie) ce se sustrage definițiilor unificatoare. Or Moscovici refuză și acum să
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
să se sinucidă, poate și dintr-o emulație cu eroii poetici din trecutul imaginativ rowleyan - astfel el deschidea calea misterului, acceptînd moartea, îmbrățișînd-o, abia în moarte începea adevărata aventură a existenței, ca spirit destrupat el urmînd să intre în spații indicibile, ce aveau să îl umple etern cu fericire. Vezi Stroe 2013 unde ne-am concentrat asupra acestui complex de probleme privind presupusul suicid al lui Chatterton.] Ælla - "un subiect nemărginit"; "Saxonii-au cîștigat sceptrul englezesc, / Care-a făcut oștiri întregi
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
într-un râu din Carpați Numele celui pe care-l iubesc e Hans, pe românește Ion Și vin de bunăvoie să mă judecați.” (Ondina) Ca în Strigoii iui Eminescu sau ca în Edgar Poe, este în poezia Ilenei Mălăncioiu o indicibilă și dureroasă fascinație față de frumusețea pe care moartea o așterne pe chipuri: „Ca ochiul moartei tale e cerul azi, iubite, De plumb e neclintirea cu care se înclină Mereu tot mai aproape, mereu tot mai încet Într-o privite lungă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pornire - și aici mă disociez de domnul profesor Muthu - nu este după mine ontologic, ci punctul de pornire este viața, este ceea ce spunea Marius. Deci viața are acea consistență proteică ce te pune În situație, care Îți lasă un anumit indicibil, Îl lași cu voie să fie. Ruxandra Cesereanu: Poate că metafora submarinului scufundat s-ar potrivi și aici și acum, În această discuție. Sanda Cordoș: Eu mai am niște Întrebări mititele. La un moment dat, Corin, distingi, chiar dacă nu cu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
construind astfel un lanț indestructibil: iubire - noblețe - frumusețe - virtute. Iubirea devine catharsis, purificatoare de patimi. Atât Beatrice, cât și Laura provocau poeților ce le-au dat viață o stare de laudatio, căci nu aparțineau întru-totul acestei lumi, natura lor fiind indicibilă, umanul le era metamorfozat prin virtute, aduceau liniște și aspirația spre o iubire ideală, dezgolită de păcat, o dorință de a accede spre înalt și purificare. Venerația pentru Beatrice este generală, colectivă, amintind de cultul Fecioarei Maria. După moarte, Beatrice
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
n-a reușit prezentul. De aceea, unitatea în diversitate reprezintă zeul căruia, intuitiv, i se închină noul cititor. În fine, „romanul polițist trebuie să fie rezonabil de onest cu cititorul”. Să recunoaștem: bemolul introdus de adjectivul „rezonabil” are un farmec indicibil! Oricâte sinonime i-ai găsi (de la „echitabil” la „just” și de la „potrivit” la „rațional”), nimic nu va șterge impresia că scriitorul păstrează pentru sine tușa finală, ultimul acord, nota psihologică definitivă. A fi onest în raport cu cititorul nu înseamnă doar a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ironic este demistificarea. Un receptor avizat va putea reconstitui dimensiunea gravă (serioasă) a mesajului ironic și, în funcție de forța de penetrare a acestuia, se va solidariza intelectual și afectiv cu ironistul. Rațional, el va depista impostura, iar emoțional, el va priza indicibilul. Această combinație face din ironie figura predilectă a polemicii literare urbane: nici vehemență în exces, nici violență ostentativă, ea menține discursul în arena deschisă, unde competiția este indisolubil legată de norme. Pentru polemist, ironia este singura modalitate de a "fenta
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prostia și superficialitatea lumii pervertite. Din perspectiva receptării, transpunerea unui fenomen abstract (de pildă snobismul, ipocrizia, ignoranța etalată zgomotos, ca teme predilecte ale satirei dintotdeauna) într-un scenariu concret mizează întotdeauna pe psihologia asociaționistă care determină lectorul să reconstituie mental indicibilul și, evident, să-i aplice o grilă morală comună cu a autorului. Fără îndoială că autorul Scrisorii pierdute e primul și cel mai subtil cartograf al mentalității românești într-un interval istoric determinat. Arghezi l-a asimilat într-o manieră
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fel, violența acuzațiilor este atenuată de suita interogativă. E o stratagemă prin care polemistul se sustrage atacului direct și pasează, subtil, lectorului această sarcină. Aici, interogația retorică incită la ofensivă, mizând pe reacția rațională a oricărui receptor care-și reprezintă indicibilul printr-o evidență. "Naționaliștii nu pierd niciun prilej ca să speculeze pentru ochii prostimii ceea ce prostimea nu știe, și cu o seninătate imbecilă, dacă n-ar fi tendențioasă și vinovată, pentru nepuțința lor și mișcările intelectuale temeinice au inventat cuvântul jidov
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]