235 matches
-
Ceea ce s-a numit "plăcerea și știința de a divaga" (Eugen Simion), prezentă mai ales în poemele de după Athanor, conferă îndeosebi originalitate acestei poezii care și-a făcut de la începuturi un fel de regulă din a sugera că poezia este indisociabilă de faptul aparent anodin, pierdut adesea, cu gramul ei de aur, în minereul verbal, în ganga discursului prin care se rostesc cotidianul, obișnuitul, banalitatea suprafețelor. De aici, și nota de "realism" a poemelor sale, despre care au vorbit unii dintre
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
peisajul avangardist), această recuperare (repêchage) a conștiinței ce are aerul catastrofic că renunță la sine, dar care nu aplică decît norma hegelian-bretoniană a "negării negației". Teribilul, "monstruosul" inconformism revine în esență la punctul de plecare care e actul creator. Act indisociabil de procesul de reconstrucție a sensului, de semioză, trebuitor oricărei comunicări, pe care dezordinea pură, haosul o anihilează. Desigur fără a impieta asupra altor inconformisme posibile în creație ca și-n tîlcuirea ei, într-o zonă prevăzută "cu foarte multul
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
noie une troupe/ de sirènes mainte a l'envers : Nimic, această spumă, vers/ virgin redecupând o cupă/ sirenele cum una după/ cealaltă multe-n larg s-au șters"). Dar poate mai captivante chiar decât hiperfinisatele translații sunt glossele traducătorului, fiindcă �indisociabilă, în fond, de exegeza propriu-zisă, traducerea rămâne totuși o practică, o po(i)esie; drept care propriile-i probleme necesită, în continuare, un șir de note, separate, ale traducătorului..." E neîndoielnic că opera lui Mallarmé reprezintă pentru Șerban Foarță o �carte
La concurență cu Debussy by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14960_a_16285]
-
culminând cu o grandioasă expoziție la Centrul Georges Pompidou, unde corpus-ul lui este reconstituit minuțios printr-o împletitură de imagini, voci, texte manuscrise și tipărite, obiecte fantasmatice, deschizând neinițiaților universul în expansiune al criticului, semiologului, în fine scriitorului, ipostaze indisociabile de un Barthes plural în unul. Astfel pare să se împlinească dorința (cuvânt-cheie) pe care o enunțase chiar el în Sade, Fourier, Loyola: Dacă aș fi scriitor, și sunt, cât de mult mi-ar plăcea ca viața să-mi fie
Întoarcerea lui Roland Barthes by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14150_a_15475]
-
să prind și ea se îneacă/ fără de drum în nici o parte/ o bucurie vie fără casă/ tot dau să cînt și ea îmi scapă/ de mine-ndestulată ca-ntr-o moarte/ alienată și pură” (ibidem). O negare ontologică separă ceea ce pare indisociabil: „o legătură numai o negare/ cînd s-ar desface ochiul să separe/ apa de rîu/ și aerul de frunză” (Ci). Din pricina unei defecțiuni (epuizări) a mecanismului universal, axiologia se inversează, puterea devenind slăbiciune iar slăbiciunea devenind putere, într-o perspectivă
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
dat, dispare. Acolo apare o oază” povestește Grotowski. Parabola fundamentală. Cercul e încă o formă de afirmație, fluviul una de dispariție. Această complementaritate explică, poate, de ce Brook și Grotowski au constituit “marea prietenie” a acestui sfîrșit de secol. Ei sunt indisociabili. Pentru mine de asemeni. Brook mă reconciliază cu teatrul, Grotowski mă atrage spre acel altundeva unde poate... Unul ne invită să rămînem aici, altul să ne îndepărtăm.
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
află ,în stare pură", ci într-o inevitabilă asociere cu ,valorile auxiliare", mărci ale epocii, firește că poate fi, că este frecvent ,influențată" de ele în mediul în care ia naștere plăsmuirea de artă. Opera e un conglomerat de factori indisociabili, care acționează ca un tot, antrenînd esteticul pur, existent doar speculativ, pe calea unor compromisuri, atunci cînd conștiința auctorială le acceptă. în logica oblică a ciudatelor d-sale demonstrații, Petru Poantă ajunge și d-sa - nu se putea altminteri! - la
Un "cronicar" al Echinoxului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12351_a_13676]
-
concrete și edificatoare, de pildă printr-o lungă listă de previziuni greșite, ale unor oameni de cultură și lingviști, asupra evoluției limbii, sau printr-o enumerare a unor preferințe personale, ținînd de subiectivitatea lingvistului însuși (p. 94). Chestiunile normei sînt indisociabile de dezbaterile din jurul limbii literare, al limbii standard, de relațiile acestora cu alte varietăți ale românei: se descrie trecerea de la diferențierea regională la cea socio-culturală, raportul dintre varietăți și zona codificată implicînd noțiunile de statut privilegiat, prestigiu, conștiință lingvistică. În
Despre schimbarea lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11500_a_12825]
-
practică un tip de scriitură compactă care mă uimește de fiecare dată prin coeziunea ei (de la stil până la "idei"). De fapt, stilul (foarte ușor de recunoscut la ambii scriitori) exercită o dictatură asupra ego-ului liric, cu care se identifică, devenind indisociabil. Un timbru poetic care merită un premiu pentru consecvență. Din nefericire, ca și la Kundera - unde mi-e greu să asociez un personaj cu un roman - de la Cristian Simionescu nu rețin nici un vers. Dar, continuând paralela cu scriitorul ceh, pot
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
de un patetism dominat. Spectacole în care (am avut prilejul de-a asista la unul dintre ele, desfășurat în incinta catedralei medievale a unui burg transilvan) solemnitatea se împletește cu impulsul senzual, ambele sublimîndu-se în coloana sonoră a unei creații indisociabile. Acestui gen de reprezentație mixtă, ce reînvie o veche modalitate pierdută în Galaxia Gutenberg, îi corespunde următorul text galant-trubaduresc: "!Alba mea Soție/ Soare tămîiet/ doar din șapte-n șapte/ zile te mai văd;// sîngele ca apa/ seacă subt blestem/ îmi
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
a echilibra o existență descentrată, paradisul pierdut fiind recuperabil doar prin amintire. Trilogia se încheie pe această notă nostalgică. Accidentul biografic are aparențele unui cataclism. După aproape un secol, ciclul romanesc al lui Dinu Zarifopol închide un cerc. Medelenismul rămâne indisociabil de moldovenism, în măsura în care generalizarea este operantă. Asumarea identității e acompaniată, în cazul altora, de o doar aparent inexplicabilă ură de sine. Respingerea stigmatului moldovenismului acționează la Mircea Eliade ca un mecanism punând în mișcare o energie pe care spiritul locului
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
an orice text se regăsesc mai multe voci, sosite dintr-o anumită tradiție de gandire. Traducerile nu șanț fidele, lucru știut prea bine, dincolo de standardele cerute ale acurateții există, inevitabil, un fundal imanent de trăsături stilistice și de reflexe intelectuale, indisociabil legate de orizontul mental al unei traduceri anume. Reiau, aproape jenata de truismul spuselor mele, chestiuni evidente, tocmai pentru a explica decizia de a ignora cu desăvârșite textul tradus de George Popescu. Iată că, spre mirarea mea, o altă editură
Traduttore tradittore ... by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17474_a_18799]
-
lui N. Iorga, exercită aceeași frînare a progresului literar precum odinioară genialul istoric... La fel n-au nici un temei cei ce încearcă a despărți, cu aere de avocați subtili, revizuirea estetică de revizuirea etică. Din simplul motiv că ele sînt indisociabile, avînd ca obiect nu comportarea metatextuală a scriitorilor, ci textele lor, în care s-a prelins acidul nimicitor al oportunismului. Nu ne-ar interesa în mod deosebit împrejurarea că Arghezi sau Petru Dumitriu sau Eugen Barbu sau Marin Preda au
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
gratifiantă truda traducătorului? Bucuria echilibrează suferința? Da, da, cu siguranță. Cel puțin în cazul meu. Cu cît truda e mai mare, și reușita e mai mare, și bucuria reușitei e mai mare. Și iarăși revin la această idee de relație indisociabilă între creație și traducere; sînt niște valori care sînt aceleași: creația este răbdare. Sînt multe texte ale marilor autori care spun că este răbdare creația, traducerea este răbdare. Vă mărturisesc că vreau să scriu o carte despre aceasta, despre "poiesis
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
anulează criteriile tradiționale de selecție valorică, America obsesiei conceptului de political correctness și a aberațiilor culturale derivând din el, America universităților și științei amețitoare, Hollywood, Constituția, și tot ceea ce în mod automat se leagă de perfecționism și succes, reprezintă, elementele indisociabile de acest spațiu - metaforă a viitorului. Sanda Galopenția, Virgil Nemoianu, Alex Leo Șerban, Andrei Brezianu și Vladimir Tismăneanu sunt câțiva români care cunosc America și îi analizează realitățile cu spiritul ascuțit și critic al europeanului. Literatura americană actuală, exemplificată în
Metafora viitorului by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16983_a_18308]
-
de specialitate) să fie absența categoriei aspectului din sistemul gramatical românesc. între timp, în cercetarea altor limbi romanice categoria aspectului a apărut ca o zonă insuficient explorată și prin urmare demnă de interes: multe studii au demonstrat importanța opozițiilor aspectuale, indisociabil legate de cele temporale, în italiană, franceză, spaniolă etc. Schimbarea de perspectivă a fost posibilă o dată cu modificarea tipului de gramatici-model - de la cele centrate pe forme și reguli morfosintactice la cele mai deschise către semantică și pragmatică. în română, ca și
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
Andreea Deciu Pe la începutul anilor 80 se lansa în Statele Unite vogă unei noi direcții în teoria și critica literară, cunoscută sub numele de "deconstructivism". Indisociabil legat de numele unor Paul de Man, Jacques Derrida, J. Hillis Miller sau Barbara Johnstone, deconstructivismul nu poate fi declarat mort, la două decenii după apariția să. Dar pe lîngă faptul (oarecum inevitabil) că nu mai are vitalitatea începutului, e
Deconstructivismul - un nod de legătură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16217_a_17542]
-
de semnele sau simbolurile lor". într-un limbaj ceva mai vechi, intelectualii reprezintă conștiința critică a societății. Așadar funcția lor nu poate fi separată de un fel sau altul de a se angaja "intelectualul și angajarea, scrie Julliard, sînt termeni indisociabili". Problemă ar fi natură acestei angajări. Am comentat eu insumi acest aspect într-un eseu din 1970 despre Duplicitatea lui Gîde. Tradiția ne impune o angajare în universal: intelectualul că apărător al drepturilor omului. Julien Benda consideră, cu trei sferturi
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
valorizantă a existenței. Geniul: maximă deschidere a sensibilității și a intelectului pentru a evalua lumea, și pentru a primi dicteul în vederea transvaluării Ființei cât mai aproape de vecinătatea absolutului. Mecanismul dicteului Schematic, fenomenologia dicteului ni se pare că parcurge următorii timpi indisociabili: Viziunea: o țâșnire originară incontrolabilă, un văz insolit al ochiului interior ochiul transcendental receptând imaginea unei lumi superioare ontologic latentă în rezervele axiologice ale spiritului universal (vidul cuantic, un preaplin de potențialități, despre care vorbesc fizicienii), și care folosește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Ca și cum întreaga forță a trecutului l-ar mai reține o clipă la hotarul dintre viață și moarte. Iar acest spațiu-frontieră este tocmai spațiul teatrului, după cum dorința unei ultime retrăiri - înainte de eliberarea și de dispariția finală - instituie timpul teatral. Un timp indisociabil de intensitatea amintirilor, de vigoarea unei memorii care, în nÜ, este mai întâi aceea a morților și abia apoi o memorie a celor vii. Căci, pentru ca fantoma să "retrăiască", ea are nevoie de un martor al evenimentelor petrecute, waki, și
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
din punct de vedere spiritual, de o crasă materialitate, se strecoară ceva din măreția, din sublimul unui altundeva (situat "de cealaltă parte", cum spune Kantor), ceva ce trădează " Prezența invizibilă a lumii care există dincolo de real", provocân-du-ne acea "înfiorare metafizică" indisociabilă, după Kantor, de relația dintre spectator și actor. Actorul care intră în scenă trebuie perceput de către spectatori ca un străin venit de pe tărâmurile morții, purtându-i însemnele, dar semănând atât de izbitor cu ei, cu oamenii vii! "Imagine însuflețită ieșind
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
2007 o vîrstă aproape de pensie, 60 de ani. Eu, într-o dimineață, am descoperit că, la rîndu-mi, îmi puteam sărbători 30 de ani de prezență acolo: sărbătoare publică și sărbătoare personală reunite! Toată această lună ele au fost, pentru mine, indisociabile și, fără îndoială, aceasta mi-a explicat melancolia și ușoara distanță. Cum să te eliberezi de timp, care nu e obligatoriu festiv și de scepticismul motivului care mi s-a impus de la început: "aceeași piesă cu aceeași actori"? Și eu
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
și înmiresmată/ plină de propriul meu sânge//în definitiv de propria singurătate" (18 aprilie). Dacă acestea sunt cele mai frumoase versuri ale plachetei, cele caracteristice (tot așa, într-o modalitate intensivă și cu o expresie fulgurantă) devoalează condiția poetului, legată indisociabil de cea a artei sale. Ale-gându-și cu infinită grijă termenii lirici, autorul reflectează constant asupra capacității lor de iradiere semantică. Visează la "poemul dintr-un singur cuvânt", revine frecvent asupra notațiilor mai vechi, corectând sau nuanțând cele deja spuse. Vrea
Jurnal de poet by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7474_a_8799]
-
pasul în mediile intelectuale franceze antebelice, dominate de stângism. Dacă este să rezumăm sever problematica din Dicțiunea ideilor, sacrificând nuanțele, vom spune că ea gravitează în jurul raporturilor dintre idee și expresie. Teza unghiulară este aceea că ideile și expresia sunt indisociabile și toată demonstrația, în al cărei sprijin sunt convocați Valéry, Marcel Raymond, Vianu, G. Călinescu, Roland Barthes, Matei Călinescu și încă alții, conduce la încheierea că ideile trăiesc în măsura în care cineva le articulează, le formulează într-un anume chip. Și aceasta
Idee și expresie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6050_a_7375]
-
altor texte fundaționale. Concepte relevante, utilizate în varii culturi, gravitează în jurul unor asemenea fertili topoi identitari. Există o taxonomie a speciilor florale, ce poate fi asociată identităților culturale distincte, așa după cum există flori favorite sau preferințe onomastice în toate tradițiile. Indisociabila de istoria culturală, însăși istoria cunoașterii, a scrierii și a cărții are adânci rădăcini în istoria florala, spre a reaminti doar asemenea concepte fundamentale precum: paradisul, grădină, cultura pământului, sau cea pastorala. Antologiile sau florilegiile sunt tot atâtea buchete simbolice
Frânturi lusitane - Erudită participare românească la un congres despre flori by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/5248_a_6573]