114 matches
-
munca, oamenii sunt siliți astăzi să-și alieneze și răgazul” ... Antidogmatismul poate ajunge dogmatism antiideologic, antiumanist” ... „Omul este singura ființă care a reușit să folosească audibilul și vizibilul pentru a comunica semenilor săi idei”...”Mitul androginului exprimă nostalgia după vremea indistincției dintre bine și rău... Între bine și rău există o unitate contradictorie care nu trebuie evitată, ci asumată”... „Creația este un act de răvrătire. Omul, nemulțumit de natură, îi adaugă cultura” ... „Fără a fi liniștită, natura e tăcută. Grăitoare nu
HENRI WALD, HOMO LOQUENS de BORIS MEHR în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 by http://confluente.ro/_henri_wald_homo_loquens_boris_mehr_1386858339.html [Corola-blog/BlogPost/363282_a_364611]
-
1688 a Sfintei Scripturi). Acest verb (pe care l-am diferențiat grafic de celelalte) nu se mai adresează strict viei (logica nu îngăduie, decât cu oarecare dificultate, o asemenea asociere), ci, deopotrivă, viei - om (și omului - vie), adică unește, până la indistincție, personificarea și depersonificarea. Este o probă clară de geneză a simbolului, în accepțiunea dată de noi acestei noțiuni. De altfel, textele profetice însele, și nu doar ele, îi conferă viei un atare rol (Isaia 5, 7; Ieremia 2, 21; Iezechiel
EUGEN DORCESCU, METAFORA ÎN PSALMUL 79 (80) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_1402584274.html [Corola-blog/BlogPost/349798_a_351127]
-
munca, oamenii sunt siliți astăzi să-și alieneze și răgazul” ... Antidogmatismul poate ajunge dogmatism antiideologic, antiumanist” ... „Omul este singura ființă care a reușit să folosească audibilul și vizibilul pentru a comunica semenilor săi idei”...”Mitul androginului exprimă nostalgia după vremea indistincției dintre bine și rău... Între bine și rău există o unitate contradictorie care nu trebuie evitată, ci asumată”... „Creația este un act de răvrătire. Omul, nemulțumit de natură, îi adaugă cultura” ... „Fără a fi liniștită, natura e tăcută. Grăitoare nu
HENRI WALD de BORIS MEHR în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 by http://confluente.ro/Henri_wald_boris_mehr_1339043408.html [Corola-blog/BlogPost/340689_a_342018]
-
munca, oamenii sunt siliți astăzi să-și alieneze și răgazul” ... Antidogmatismul poate ajunge dogmatism antiideologic, antiumanist” ... „Omul este singura ființă care a reușit să folosească audibilul și vizibilul pentru a comunica semenilor săi idei”...”Mitul androginului exprimă nostalgia după vremea indistincției dintre bine și rău... Între bine și rău există o unitate contradictorie care nu trebuie evitată, ci asumată”... „Creația este un act de răvrătire. Omul, nemulțumit de natură, îi adaugă cultura” ... „Fără a fi liniștită, natura e tăcută. Grăitoare nu
H.WALD de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/H_wald.html [Corola-blog/BlogPost/364547_a_365876]
-
erudiția în sensibilitate și face din aceasta cutia de rezonanță a lecturilor proprii și a gândirii în context. Nu zice el "interpretări libere după realități americane"? "Libere", adică atât cât asigură declicul reflexiv, în afara acestuia nefiind decât pășire oarbă și indistincție a metaforizării. Tentația de a recupera individualul, chiar în cazul în care actele gândirii l-au pierdut, se vede în acțiunea de a aduce gândirea pe calea simțurilor, să-i dea aura caldă a sentimentului. În poezia analitică ochii poetului
Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
de excepție ca o formă de guvernare" care separă în toate domeniile formele de viață, din coeziunea lor, într-o formă-de-viață"17. Scenariul avut în vedere de Agamben este următorul: suveranul decretează starea de excepție și suspendă acțiunea legii, marcând indistincția dintre violență și drept. În termenii expuși de Carl Schmitt este suveran cel care decide asupra stării de excepție. Aceeași indistincție caracterizează și activitatea poliției, în special atunci când declară că are în vedere salvarea ordinii publice. Agamben citează o remarcă
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
17. Scenariul avut în vedere de Agamben este următorul: suveranul decretează starea de excepție și suspendă acțiunea legii, marcând indistincția dintre violență și drept. În termenii expuși de Carl Schmitt este suveran cel care decide asupra stării de excepție. Aceeași indistincție caracterizează și activitatea poliției, în special atunci când declară că are în vedere salvarea ordinii publice. Agamben citează o remarcă a lui Walter Benjamin conform căreia scopurile poliției nu sunt identice cu scopurile dreptului și că "în fond, "dreptul" poliției indică
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Memoria se Întrupează În corp și se perpetuează prin gesturi cotidiene și prin acțiuni rituale. În lingvistică, este numită sincretică fuzionarea a două funcții de-a lungul timpului: genitivul grec a moștenit funcțiile ablativului. Psihologia numește „sincretism inițial” faza de indistincție a eului de mediul Înconjurător sau teama confuză de obiecte, care precedă la copilul mic percepția clară și distinctă. Antropologia vede În societățile primitive o nediferențiere a politicului și a economicului. Ea desemnează sub numele de sincretism rezultatul amestecării mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de resursele personale disponibile, de capacitatea de a înlătura disonanța cognitivă prin construirea consonanței elementelor cognitive disparate. Unii preferă preluarea și cantonarea într-o identitate etnică, religioasă sau culturală colectivă, alții se asociază cu o personalitate căreia îi imită până la indistincție felul de a fi și de a reacționa pe scena socială; unii folosesc substanțe halucinogene pentru a evada din realitatea prea solicitantă, alții aplică strategii compensatorii pentru a face față unor evenimente neprevăzute, ca pierderea locului de muncă sau a
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
adăpostește. Strada e apoplectică, metrourile agonizează, magazinele sunt în pragul exploziei. Nu se mai poate deosebi între turiști și localnici. Localnicii, stingheri în invazia planetară cu care se confruntă, au căpătat ei înșiși un halou de dezrădăcinare, o notă de indistincție. Sunt turiști în propria lor ogradă. Îmi amintesc de o carte poștală trimisă, cu ani în urmă, de Cioran lui Constantin Noica: "Mă uit în jurul meu în metrou și îmi dau seama că sunt singurul francez din vagon". [...] Parisul este
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
citit ca un sistem factual și nu metaforic 51. Rezultă similitudinea dintre real și ideal, dintre existență și interpretarea ei, atât în reprezentări cât și în practică 52. Imaginea înlocuiește lucrul, este lucrul însuși, acționează ca și el53. E o indistincție specifică gândirii mitice care operează totdeauna cu niște conținuturi concrete, excluzând abstractul și punând semnificațiile în ceva material, sensibil, spre a le putea conserva și ține sub observație 54. Ostil oricărui hazard, discursul mitizant, asemeni celui marxist, acordă o mare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Humanitas, 1999, a programa un viitor deja trăit. Istoria revoluției proletare era introdusă în grafic, cu epoci diferite drept variabile și cu lupta de clasă a „celor mulți“ drept constantă. Proletarul era, în acest caz, bunul sălbatic al epocii moderne, indistincția și promiscuitatea în care trăia fiind identificate, pieziș, cu egalitarismul teoretic al marxismului, spiritul comunitar cu cel de clasă, ignoranța cu inocența, iar sărăcia cu inapetența pentru corupătoarea proprietate privată. Similitudinea conduitelor dă naștere oricând anonimatului, tipologiei 160. Marx căuta
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
într-un ținut oarecare, nu mai știa de cât timp anume, prin însuși faptul existenței sale și totul se împlinea cu ușurința cu care se întâmplă în vis"368*. Această indeterminare conferă o natură halucinatorie întregului episod. O astfel de indistincție 369 dezvăluie în miezul textului sentimentul unui Eu indistinct, cu limite nesigure (va trebui să așteptăm ca trupul să invadeze și să umple coliba lui Iulian pentru ca răsturnarea să aibă loc)370. Iulian percepe lucrurile în mod neclar, lipsit de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a dezincarnat pictura și chiar fotografia. Albumele, cataloagele și cărțile de artă desprind formele și culorile de suporturile, siturile și mediul lor, abolind grosimea, proporțiile reale, valorile tactile. Reunirea sau alăturarea operelor celor mai îndepărtate într-o flatantă și fluctuantă indistincție fotografică egalizează deosebirile de materiale, raporturile de mărime și teritoriu, facilitând astfel constituirea unor corpusuri fictive și a unor clasamente după bunul plac. Aceste imagini de hârtie, ușor de mânuit, ne permit să jonglăm nu cu obiecte, ca până acum
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
regresează de la analiză la contact, de la citit la văzut. Se droghează cu propria-i icoană, prinsă în dorința de vizibilitate de boala timpului nostru, narcisismul. Și de fratele lui mai mic, voyeurismul. Cei mai curajoși își filmează agonia în direct; indistincția a înlocuit luarea de poziție cu adoptarea unei poze la locurile de reportaj. Reflexe de adaptare care țin mai mult de ecologie decât de morală. Televiziunea (și în al doilea rând radioul) fixează scara prestigiilor și retribuțiilor, unde omul de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
conduce la amalgamarea elementelor de psihologie individuală. Mai precis, fenomenul blogosferei se destramă în mai multe componente: a) individualismul fractal, prin care posesorul de blog așteaptă reacții repetitive din partea cititorilor; b) pierderea intimității individuale, în marea masă a blogerilor, prin indistincția creată. Spun "indistincție", deoarece numărul sentimentelor, impresiilor, judecăților logice sau de valoare este restrâns. Atâta vreme cât fostele jurnale "intime" sunt publicate de milioane de personae, conținutul acestora elimină caracterul elitist, de connaisseur, al scriitorului profesionist. Altfel spus, blogosfera poate deveni un
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
elementelor de psihologie individuală. Mai precis, fenomenul blogosferei se destramă în mai multe componente: a) individualismul fractal, prin care posesorul de blog așteaptă reacții repetitive din partea cititorilor; b) pierderea intimității individuale, în marea masă a blogerilor, prin indistincția creată. Spun "indistincție", deoarece numărul sentimentelor, impresiilor, judecăților logice sau de valoare este restrâns. Atâta vreme cât fostele jurnale "intime" sunt publicate de milioane de personae, conținutul acestora elimină caracterul elitist, de connaisseur, al scriitorului profesionist. Altfel spus, blogosfera poate deveni un medium al gustului
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
imaginativă a inaptitudinii pentru viața adevărată sau o propensiune autentică congenitală spre crimă. Hățișurile de stări sufletești se complică prin apariția, la un moment dat, a sentimentului de impostură, de „minciună”, și a unei anxietăți obscure, ce amintește de Kafka. Indistincția între situațiile reale și cele onirice, întreținută în Minciuna și în Înapoi la Savina, se accentuează în Ramayana, roman totalmente oniric, definit în subtitlu prin calificativul „zadarnic”. SCRIERI: Minciuna, București, 1969; Ramayana. Roman zadarnic, București, 1970; Înapoi la Savina, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]
-
aria universal omenească, inclusiv cea creștină; sfințenia, dimpotrivă, are o arie istorică mult mai restrânsă, fiindcă e numai aria creștină. A confunda, din acest punct de vedere, genialitatea cu sfințenia, înseamnă a contopi creștinismul cu lumea păgână într-o primejdioasă indistincție, care ar anula însuși rostul venirii Mântuitorului pe pământ. Dacă sfântul stă pe picior de egalitate cu geniul, atunci Homer e totuna cu Ioan Damaschin, iar Grigore de Nazianz totuna cu Calidassa, dramaturgul hindus, ideea de har supranatural dispărând cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ale comportamentului, atât de comunicare cât și de cunoaștere; ele sunt sisteme de semne și structuri semiologice. 68 9. Semn și epistemă: o semiologie a cunoașterii Dacă în decursul celei de-a doua tematizări, comunicarea sau semnificarea erau contrase până la indistincție în cunoaștere, o dată cu cea de-a treia tematizare survine operația inversă. Acum gândirea este interogată din perspectiva puterii organizatoare a limbajului, cunoașterea este analizată dinspre comunicare. Desigur astfel de tentative s-au putut petrece și în afara acestei tematizări. Am putea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
la memorie. Legitimitatea construită prin ideologizarea istoriei (a luptei de clasă) de către comunism se află Într-un conflict evident, prin validarea sa reală, prin raportarea sa la adevăr 15. Lipsa unei culturi sau a unui „habitus” al legitimității produce o indistincție Între „drept” și „putere”, Între „adevăr” și „putere”, Între „memorie” și „scrisul istoric”, Între „mit” și „rațiune”16 Ieșirea din comunism și, mai exact, delegitimarea lui se fac - În condițiile În care memoria era Înăbușită sau cenzurată - prin memorie. Se
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
nici un chip pătrunde până la capăt” (107). Cine e Hans? Cine e acel francez? De ce Smaranda și servitoarea Îi menționează cu acea insistență? Sensul prevenirii e limpede: numai cineva avertizat putea descifra secretul lui Honigberger, pe care Zerlendi Îl dublează până la indistincție. Un dezechilibru strategic trebuie totuși avut În vedere: dacă Honigberger (În Întregime cel inventat) Îi Încredințează acelui J.E. un document excepțional despre experiențele sale - iar J.E. Îi confundă, deci Îi zădărnicește sensul -, Zerlendi va proceda ca un avertizat, Împotrivindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sa". Nu se poate înțelege semnificația profundă a acestei culturi a Duhului fără a ne raporta la o valoare esențială a creștinismului, la atributul său primordial, libertatea credinței. În forma mistică a cunoașterii, realismul scoate omul din lumea vizibilă, transgresând indistincțiile dintre exterior și interior și situând ființa în orizontul arhetipurilor. În plan uman, potrivit concepției lui Petre Țuțea, Realul nu se identifică cu obiectul cunoașterii - fenomenalismul kantian, ficționalismul -, iar sub raport mistic, Realul echivalează cu Adevărul Unic. Iată de ce gânditorul
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
în prefață insistă asupra nevoii de "a aduna aceste monumente rătăcitoare ale istoriei noastre" evocă de mai multe ori "colecțiunea mea" și documentele pe care le "posed"12: pentru el, în mod vizibil, procedura tehnică a editării se suprapune până la indistincție cu gestul colecționării. Angajamentul său științific în restituirea documentelor referitoare la români era dublat de nevoia mult mai intimă și mai greu analizabilă de a aduna acele documente și de a le deține, de a reproduce "tezaurul" în propria lui
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
63, Săulescu lucra "cu zel neadormit pururea spre lățirea științelor, a moralului și a naționalității"64. Biografii făceau diferența dintre "zelul" patriotic și chemarea propriu-zis literară? Probabil că nu. Dacă privim aceleași figuri ale retoricii zelului, vom găsi semne ale indistincției celor două domenii. Sintagmele și contextele sunt aproape imposibil de diferențiat: din perspectiva biografului pare să fie același lucru dacă numește o aplecare spre lucrurile națiunii sau spre cele ale literaturii. Iacob Stamati arată "zel fierbinte" pentru "naintăciunea literaturei naționale
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]