56,780 matches
-
acesta, devine un agent activ al propriei sale sufocări, adică sinucideri. Oricum am lua-o, proprietatea continuă să rămână la noi un termen dubios, dacă nu de-a dreptul un indiciu al vinovăției. Cum să accepți proprietatea, adică dreptul unui individ anume asupra unui obiect, serviciu sau acțiune, când trei sferturi de veac de mancurtizare te-au învățat că tu ești stăpânul a tot ce mișcă sub privirea-ți de vultur? Cum să-ți intre în cap că există limite în
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
învățat de mic s-o iei ,spre comunism, în zbor?" Cum să accepți teroarea nesomnului și a muncii până dincolo de limita puterilor, când ai fost dresat să ,ți se dea" totul pe gratis? La acest nivel, al orbirii voluntare a indivizilor, comunismul a fost, într-adevăr, o utopie. O utopie a leneșilor și a hoților. Când, prin modificarea legii, molatecul cuvânt ,ocrotește" a fost înlocuit cu mult mai fermul ,garantează", lumea a ieșit, triumfalist, la un șpriț, convinsă că ultima redută
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
In acest prim plan al existenței, în peisagistica naturală, deși apar semnele unei umanități vagi și ale unui anumit tip de civilizație, omul explicit, fie într-o formulă generică, sub forma colectivității sau a grupului, fie într-una directă, ca individ determinat, lipsește cu desăvîrșire. După cum el este absent în aceeași măsură și din episodul imediat următor al spațiului exterior, și anume din peisajul citadin. Chiar dacă aici peisajul se umanizează, pentru că el se compune exclusiv din atributele definite ale civilizației, conducînd
Organicismul picturii lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11262_a_12587]
-
umanului, în accepțiune biologică, sociologică, morală și formală, pe care pictorul să n-o fi avut în vedere, să n-o fi investigat asiduu, prin reveniri și prin variante, și a cărei salvare să n-o fi rîvnit în absolut. Individul și grupul, copilul și tînărul, maturul și bătrînul, bărbatul și femeia, nudul și drapajul opulent, pubertatea și maternitatea, acțiunea și odihna, țăranul și muncitorul, intelectualul rafinat și anonimul abrutizat, strălucirea și ruina, vigoarea și disperarea, aroganța și sacrificiul, toate și
Organicismul picturii lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11262_a_12587]
-
Gheorghe Grigurcu Fără dificultate ne dăm seama că Nicolae Tzone e un poet dintr-o speță mai puțin frecventă. în locul habitualei ființe fragile, vulnerate, inadaptabile ne întîmpină un individ robust, cu un surplus de energie, rostindu-se într-un interminabil discurs gîlgîitor (impulsul vital din care purcede îl oprește cît mai mult posibil a recurge la punct), într-o avalanșă de corespondențe care par a îneca peisajele, tîrînd în
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
au dreptul să lupte pentru libertate și în aceste circumstanțe naționalismul poate apărea ca un liant social, cu anumite trăsături pozitive. Dar dacă supui naționalismul unei analize raționale, descoperi că este o ideologie de tip colectivist, care tinde să definească individul nu în funcție de propriile sale merite și de propria sa valoare, ci în mod fundamental, în funcție de apartenența sa la o colectivitate. Ca și cum, faptul de a se fi născut într-o anumită colectivitate ar putea fi un privilegiu sau un merit și
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
de propria sa valoare, ci în mod fundamental, în funcție de apartenența sa la o colectivitate. Ca și cum, faptul de a se fi născut într-o anumită colectivitate ar putea fi un privilegiu sau un merit și nu un simplu accident în destinul indivizilor. Cred că naționalismul trebuie să fie combătut pentru că a fost sursa celor mai mari catastrofe din istoria omenirii: cele două războaie mondiale care au devastat Europa și-au avut originea în ideologia naționalistă. O bună parte a tragediilor din lumea
"Fără literatură, civilizația umană ar fi mult mai săracă, iar libertatea ar avea de suferit" by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11282_a_12607]
-
uzul colocvial și jurnalistic actual. Alde - cu varianta de construcție de-alde - e folosit în prezent cu aproape toate valorile sale tradiționale, ba chiar și în asocieri noi, inedite. Mai rar se întîlnește semnificația populară de bază - de desemnare a individului împreună cu familia sa - ,Dar d-alde Becali (neam de bișnițari) ce zici?" (forum.softpedia.com); în schimb, abundă utilizările ironic-depreciative în care numele propriu desemnează categoria ("oameni de felul lui...") sau prezintă persoana ca fiind un ins oarecare, căruia nu
Alde noi -II by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11347_a_12672]
-
prin perturbarea sau paralizarea funcționarii sistemelor critice pentru economie, rețelelor financiare informatice sau sistemelor aparținând unor instituții ale statului. Pirateria și răpirea echipajelor vaselor comerciale în largul coastelor Africii și Asiei de Sud-Est reprezintă un risc curent atât la adresa securității indivizilor, cât și privind funcționarea normală a rutelor comerciale 39. Statele eșuate, prin lipsa controlului legal asupra propriilor teritorii, reprezintă surse de risc pentru securitatea națională a Bulgariei. În combinație cu nivelul crescut al sărăciei populației și instabilitatea politică, reprezintă un
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
important în publicitate - imaginea sau informația? Teme de campanie ale PDM Familia - prioritate națională Femeia Locuri de muncă Cât de important este mesajul (textul) în spotul electoral? Cacioppo și Petty, referindu-se la ruta centrală de persuasiune, au descoperit că indivizii se deosebesc prin efortul intelectual pe care-l fac pentru a se implica în mesaj sau ceea ce ei numesc nevoie cognitivă (NC). Oamenilor cu o puternică NC le place să rezolve probleme dificile, să caute indicii, să facă distincții subtile
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
comunismului, impunându-se adecvarea abordărilor teoretice la noile realități economice, sociale și politice. Lumea economică actuala este marcată de salturi spectaculoase ale progresului tehnologic care nu se mai lovesc de barierele frontierelor naționale, informația circulă cu viteză undelor electomagnetice, iar indivizii iau decizii cu mult mai mare viteză decât în urmă cu doar câteva zeci de ani. Pentru Paolo Savona cele patru caracteristici principale ale economiei începutului secolului XXI: liberalizare, finanțare, informatizare și globalizare, fug de sub controlul statului, ce "a rămas
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
caftane, ișlicuri, șalvari, benișuri, contese etc.2, ci și un anumit mod "ritualic" de raportare la transcendență puterii 3. În lipsă reperelor materiale precum clădirile, instituțiile, lucrările de specialitate, textele de legi etc., oamenii moderni se trezesc în ipostaza de indivizi fără memorie politică. Cadrele ideologice importate din Occident se grefează acum pe un discurs al puterii destul de imprecis, nevoit să recurgă la legitimări literare și la figuri retorice 4. Nu întâmplător, se va constata mai târziu că melanjul de noțiuni
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
prima. Principala activitate a intelectului este aceea de "abstragere", de separare din totalitatea lumii exterioare a unor elemente pe care, din diferite motive, particulare, le privilegiază. Apoi, intelectual are tot dreptul să opereze prin diferențierea "accidentalului" de "esențial" și, ca individ înzestrat cu inteligență și discernământ, să își urmărească propriile scopuri 26. Este vizibilă deja distanță la care ne aflam față de intelectul kantian; spre deosebire de acesta, intelectul hegelian are capacitate de discernământ, pe care la Kant o posedă doar facultatea de judecată
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
nu vede în alții decât particularități"36. Intelectul este o astfel de particularitate incapabilă să vadă și să treacă dincolo de sine pentru a avea acces la realitate că proces, nu ca abstracție fixă, goală și lipsită de viață. Intelectul este individul incapabil de a înțelege altceva decât fenomenul, incapabil de a se identifică cu și de a acționa în baza intereselor percepute că generale ale unei societăți, ale unui stat. Intelectul este pur si simplu negativitatea; pentru spirit, tocmai el reprezintă
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
tip superior, rațională, reclamă deci imperativul de a nu fi "prizonierul categoriilor intelectului"40. Acesta din urmă se menține cu obstinație în contradicție cu rațiunea, cu lumea exterioară reală, esențială, cu absolutul, înțeles drept echilibru dinamic, ființând intru spirit, între individ și societate, între particular și general, subiect și obiect - luându-și propria subiectivitate drept scop ultim 41. Intelectul contrazice deci rațiunea. Dar pentru că " Toate lucrurile sunt în ele însele contradictorii" și "Contradicția este (...) rădăcina oricărei mișcări și vieți; numai întrucât
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Intelecția pură este deci în căutarea intelecției pure universale 48. Ce este deci conceptul? O negare de sine a subiectului în planul gândirii, în sensul de gandire de sine; negativitatea este utilizată aici nu în sensul social, public, al termenului, individul fiind negativitate în raport cu societatea, o abstracție goală care subzista izolat, neavând șansă de a își depăși condiția decât în măsura în care dezvoltă conștiința civică și se implică voluntar în activitățile societății civile, echivalând scopurile sale personale cu scopurile instituționale ale statului și
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
conceptului sau"58. Extinzând această constatare, fiecare om, în măsura în care nu își dezvoltă și nu se lasă dezvoltat de către propriul său concept este, din acest punct de vedere, mai mult sau mai putin sclav, supus mai degrabă necesității decât libertății. Destinul individului este conceptul sau, universalitatea să subiectivă, așa cum destinul realului este, mai întâi, conceptul spiritului, spiritul ființând în sine, si de abia mai apoi spiritul în sine și pentru sine, nivel al existenței în care realul și conceptul au fost reconciliate
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
este dei ființă restabilită, dar că infinită mijlocire și negativitate în sine însăși a ei"60. În raport cu intelectul, acesta reprezintă un nou nivel, atât în ceea ce privește natură, suma necesităților, cât și în ceea ce privește spiritul, suma prospectiva a libertăților pentru care contradicția interior (individ) - exterior (lume) a fost depășită 61. Dar conceptele singulare nu contribuie la extinderea cunoașterii de sine a esenței 62. Numai obiectivat sub forma ideii, a rațiunii că lume a conceptelor, amintind de acel imperiu al scopurilor teoretizat de Kant, conceptul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de cunoaștere de sine și pentru sine integrale ale umanității, Hegel îl consideră pe mentorul sau un moralist subiectiv: nu este suficient că binele, scopul suprem al rațiunii care ghidează umanitatea, să fie obținut pentru și limitat doar la interioritatea individului; acesta trebuie "să se realizeze"77 sub forma comunității. În acest punct putem identifica deosebit de clar preferință kantiana pentru intelect, și deci pentru individ, cum nu se poate mai distinctă de preferință hegeliana pentru rațiune, pentru pozitiv, pentru dezvoltarea și
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
scopul suprem al rațiunii care ghidează umanitatea, să fie obținut pentru și limitat doar la interioritatea individului; acesta trebuie "să se realizeze"77 sub forma comunității. În acest punct putem identifica deosebit de clar preferință kantiana pentru intelect, și deci pentru individ, cum nu se poate mai distinctă de preferință hegeliana pentru rațiune, pentru pozitiv, pentru dezvoltarea și împlinirea binelui la nivelul eticului, adică al statului, instituția fundamentală a societății moderne 78. Cât de mult contează comportamentul moral ireproșabil după care ne
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
lumea este pentru ea, în mod strict, propria să voința, si aceasta este voința universală. Și anume această voința nu este gândul gol al voinței care este situat în asentimentul tăcut, adică reprezentat, ci este voința reală, universală, voința tuturor indivizilor singulari ca atare. Căci voința este în sine conștiința personalității, adică a fiecăruia; și ea trebuie să fie ca aceasta voința adevărată, reală, că esența conștientă-de-sine a tuturor și a fiecărei personalități, așa încât fiecare să facă, neîmpărțit, totul, și ceea ce
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
rigth of the human person to be protected from negative excessive stress, urban habitat. Spre o definiție juridică a stresului negativ excesiv Concept introdus de Hans Hugo Bruno Selve 2, stresul reprezintă, într-o definiție, "sindromul de adaptare realizat de individ în urmă agresiunilor mediului", adaptare compusă dintr-un ansamblu de reacții specifice ale organismului uman care sunt diferite, în funcție de caracteristicile individuale. Stresul mai poate fi definit și că "un ansamblu ce cuprinde reacții precum încordare, tensiune, constrângere, forța, solicitare, realizat
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
urmă agresiunilor mediului", adaptare compusă dintr-un ansamblu de reacții specifice ale organismului uman care sunt diferite, în funcție de caracteristicile individuale. Stresul mai poate fi definit și că "un ansamblu ce cuprinde reacții precum încordare, tensiune, constrângere, forța, solicitare, realizat de individ în fața acțiunii externe a unor agenți cauzali (fizici, chimici, psihici, biologici), constând în modificări morfo-funcționale, cel mai adesea, endocrine". Trebuie efectuată, totodată, o distincție între stres și sindromul general de adaptare (în ultimul caz, agentul stresor presupunând o acțiune de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Trebuie efectuată, totodată, o distincție între stres și sindromul general de adaptare (în ultimul caz, agentul stresor presupunând o acțiune de durată)3. Esență conceptului de "stres" este, așa cum s-a remarcat în doctrina, "un dezechilibru intens, perceput subiectiv de către individ, între cerințele organismului și ale mediului și posibilitățile de raspuns individuale"4. Perturbarea echilibrului dinamic cu mediul, presupusa de adaptarea continuă a organismului uman la acestă (ceea ce presupune păstrarea integrității organismului, sub acțiunea necontenita a agenților stresori de diferite tipuri
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
clasificați în: unici și multipli (după numărul lor); în conglomerați și configurați (în funcție de asociere); în principali și secundări (în funcție de dominantă acțiunii lor); în agenți fizici (sonori, luminoși), chimici, biologici, psihologici; în agenți stresori cu semnificație individuală sau colectivă (în funcție de numărul indivizilor afectați)6. În ceea ce privește stresul psihic, se admite îndeobște, că situațiile ce îl pot genera sunt: semnificația unui eveniment, apariția unor circumstanțe neobișnuite pentru individ, care îl surprind nepregătit să le înfrunte; angajarea individului într-o relație sau acțiune exagerată; particularități
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]