205 matches
-
imaturitate iată că se aplică, dar mai ales în caz de implacabilitate perceptivă față de afecțiunea ce reiese din ordine, disciplină și poruncă. Dar, să le luăm pe rând, revenind la cap. 2 „Valoarea și semnificația unirii pentru individ”. Amintind de „individuația” lui C.G.Jung, vedeam cum atitudinea unui membru de cuplu sau familie acționează după modul cum se desfășoară comportamentul datorat atitudinilor presupuse în sens, a viziunilor generale și a misiunilor unei persoane, mai exact după modul cum valorile și credințele
RELAŢIILE ÎNTRE SEXE (III)- FERICIREA CE POATE FI DATĂ ŞI CEA PROCURATĂ. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1417090920.html [Corola-blog/BlogPost/382091_a_383420]
-
dar folosiți ca mijloace pentru scopurile personale. Exemplul cel mai simplu am văzut în aceste zile cum ar fi cu manipularea electoratului. Egoismul unei grupări sau grup politic... Pe bună dreptate că fericirea personală ne-o procuram înainte de toate prin individuație, adică prin efortul propriu, iar cealaltă jumătate ne este oferită de ceilalți. Din aceasta rezultă că, dacă noi căutăm să ne procurăm acea jumătate de fericire personală de care suntem direct răspunzători, cealaltă jumătate aproape automat ne este dată de
RELAŢIILE ÎNTRE SEXE (III)- FERICIREA CE POATE FI DATĂ ŞI CEA PROCURATĂ. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1417090920.html [Corola-blog/BlogPost/382091_a_383420]
-
sau cuplului. Scopul misiunilor fiind fericirea personală și a celor din jur. Fericirea este scopul suprem al fiecărei ființe umane, iar exercitarea ei pentru individ nu are cum s-o îngrădească pe a celorlalți din jur, ba chiar devine molipsitoare! „Individuația”, după cum este la C.G.Jung, concentrează umanitatea în individ printr-o sinteză, unde descoperind „Sinele” omul se vede unit prin acest „bătrân milenar” (C.G. Jung) cu ceilalți. Astfel, disponibilitatea de a iubi intervine după aceasta constare personală; după cum și Erich
RELAŢIILE ÎNTRE SEXE – VALORI ŞI ATITUDINI. (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1414407260.html [Corola-blog/BlogPost/377912_a_379241]
-
Nae Ionescu când mi-am dat seama că există în anumiți oameni iradieri personale cărora ai vrea să le cazi victimă, să nu mai fii tu, să mori în viața altuia. Infinitul de vrajă personală te face să abandonezi orgoliul individuației și să încerci să devii totul în altul (...) Și aș fi nesincer dacă n-aș spune că sunt atâția între tineri care trăiesc în el.” Mircea Eliade - “Începând din anul 1922, studențimea bucureșteană trăiește sub influența spirituală a Profesorului Na
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1493272693.html [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
de terapie. Tratatul de psihologie jungiană, editat de Renos K. Papadopoulos, este un volum mult așteptat de psihoterapeuții români. Este o sinteză adusă la zi a principalelor teme ale psihologiei analitice sau tangențiale acesteia: arhetipurile, umbra, anima/animus, procesul de individuație, imaginația activă, alchimia sau religia. Ghidul de lectură la Cartea Roșie de C.G. Jung, de Sanford L. Drob, este o lucrare de referință pentru toți cei interesați să pătrundă tainele Cărții Roșii. Lucrarea este o veritabilă călăuză pe un drum
Noutăți editoriale la “Editura Polirom” și “Trei” la Gaudeamus by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/104252_a_105544]
-
că aceste universalii nu sunt,, fictiones intellectus'', ele sunt rezultatul unor operații logice.Acest filosof vede o legatura esențială între logică și metafizica,logica studiind existența așa cum apare ea în sufletul omului, iar filosofia studiind existența că și existența. Principiul individuației este de ordin calitativ, metafizica și teologia sunt reduse la logică și la problemele de logică , deci existența individuală e redusă , explicată prin existența specifică. William d' Occam [1280-1349 ] a fost și el călugăr franciscan, nominalist pur,criticând intelectul care
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 by http://confluente.ro/Contributia_gandirii_medievale_la_dezvoltarea_logicii.html [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
ante rem, in rem și post rem,ceea ce înseamnă ; universalul are o existență în intelectul divin, o existență materială și una doar în actul gândirii. Influențat de neoplatonism, Toma concepe intelectul uman că o imagine imperfecta a intelectului divin.,, Principiul individuației'' este materia cuantificata,[...] o mărime discretă, limitată în timp și spațiu. 8. CONCLUZII Logică Stagiritului , faimosul ,, Organon'', preluată și dezvoltată de filosofii medievali, ai scolasticii, a reprezentat un pas înainte în evoluția științei gândirii, întrucât ,,disputa universaliilor '' le-a permis
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 by http://confluente.ro/Contributia_gandirii_medievale_la_dezvoltarea_logicii.html [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
Nae Ionescu când mi-am dat seama că există în anumiți oameni iradieri personale cărora ai vrea să le cazi victimă, să nu mai fii tu, să mori în viața altuia. Infinitul de vrajă personală te face să abandonezi orgoliul individuației și să încerci să devii totul în altul (...) Și aș fi nesincer dacă n-aș spune că sunt atâția între tineri care trăiesc în el.” Mircea Eliade - “Începând din anul 1922, studențimea bucureșteană trăiește sub influența spirituală a Profesorului Na
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ by http://confluente.ro/Filosoful_si_ganditorul_crestin_nae_i_stelian_gombos_1340604283.html [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
ideologiei comuniste - interlocutorul său ne asigură că „Sunt șanse reduse, pentru că psihanaliza este chiar opusul ideologiei. Ea implică o experiență reală care asigură desprinderea de idoli, de falșii lideri. Ea este o practică și o teorie a demistificării și a individuației” (p. 95). Însă imediat mai departe aflăm cât de mult luptă psihanaliza cu idolii: psihanaliștii pun mare preț pe „genealogie” în rândul breslei. V.D. Zamfirescu afirmă că această sursă de legitimitate este „și ca un fel de titlu de noblețe
DE LA FILOSOFIE LA PSIHANALIZĂ ŞI APOI... ÎNCOTRO? REFLECŢII PE MARGINEA UNEI CĂRŢI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 by http://confluente.ro/alexandru_marchidan_1436805951.html [Corola-blog/BlogPost/384447_a_385776]
-
să cauzeze fiindul ca mod de a fi comun mai multor indivizi, nu pentru fiecare individ în parte (căci astfel esența ar fi individuală și nu specifică). Sau, invers, avem nevoie să înțelegem materia astfel încât ea să rămână principiu de individuație numai pentru fiind, nu și pentru esența fiindului. Va trebui să asumăm două perspective asupra materiei. În primul rând, materia stă ca principiu de individualizare pentru fiind, iar în acest sens vorbim despre materie ca ceva ce desemnăm prin atribute
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
sensibile actuale. În acest sens, materia individualizează, „maschează” forma (nesensibilă) sub înfățișarea vizibilă a unui individ și o numim, astfel, materie desemnată (lat.: „signata”). Va trebui să știm, avertizează Toma, că „nu materia luată într-un sens comun este principiul individuației, ci numai materia desemnată” . Aceasta nu este materia așa cum fusese definită de Aristotel, ca „potență pură”, ci mai degrabă materia în sensul de material concret, al unei substanțe anumite (să zicem „Socrate”), „luată în considerare sub dimensiuni determinate”. De bună
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
în sensul de material concret, al unei substanțe anumite (să zicem „Socrate”), „luată în considerare sub dimensiuni determinate”. De bună seamă că, înțeleasă astfel, materia nu poate fi cuprinsă în definiție, prin urmare nu poate funcționa nici ca principiu de individuație al esenței. Cel mult, cu ajutorul ei l-am putea „defini” pe „individul cutare” (de pildă pe Socrate), deși este absurd să gândim că individualul ar putea fi definit. Am avea mai degrabă o descriere de genul: „Socrate este acest om
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
că nu este cel vizat de definiție. „Corpul lui Toma” este desemnat dar particular, în timp ce „corpul omului în general” este nedesemnat și universal. Cele două sensuri ale materiei sunt prin urmare: a) materia desemnată (o materie particulară, deci principiu al individuației) și b) materia comună sau nedesemnată („materie universală”, care nu individualizează). Cu ajutorul acestei distincții Toma oferă o soluție pentru una din problemele fundamentale ale aristotelismului scolastic, de fapt o problemă eternă a filosofiei: cea legată de raportul dintre universal și
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
materie universală”, care nu individualizează). Cu ajutorul acestei distincții Toma oferă o soluție pentru una din problemele fundamentale ale aristotelismului scolastic, de fapt o problemă eternă a filosofiei: cea legată de raportul dintre universal și individual. La întrebarea „care este principiul individuației?”, răspunsul tomist trebuie înțeles nuanțat: „materia în sensul de materie desemnată”. Materia desemnată este elementul care individualizează, deosebind indivizii de aceeași specie între ei. Este substratul schimbării, cauzând generarea și coruperea. Forma pe care o primește materia este actul. Deci
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
că este particularizat material. Astfel, natura omului (umanitatea) este dată de forma substanțială sau suflet. Sufletul este universal, dar deoarece fiecare individ are materie (corp), configurația corpului fiind de fiecare dată unică și irepetabilă, ea funcționează ca un principiu al individuației; dacă sufletul este forma corpului, înseamnă că fiecare suflet este, în felul său, unic, diferit de celelalte: este forma sau actul corpului său. Aceasta înseamnă că sufletele sunt diferențiate per corpora (prin corpuri), iar gradul de perfecțiune intelectivă al fiecărui
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]
-
curentele sahajya practicate în Bengal (India). Din punct de vedere științific tehnica Sahaja Yoga are cele mai mari afinități cu abordarea psihanalitică a lui Carl Gustav Jung în ceea ce privește procesul de dezvoltare a ființei umane, existînd puternice similitudini teoretice cu metoda individuației dezvoltată de Jung. Metoda mai are conexiuni cu medicina holistică, aplicații practice în psihologie, agricultură etc. dar reușitele trebuie supuse în continuare experimentului științific.
Sahaja Yoga () [Corola-website/Science/298634_a_299963]
-
Voi și Cartea-mi" (Cartea deschisă). Apropierea de "marea trecere" și de "tristețea metafizica" blagiene, ce s-ar impune la prima vedere, trebuie făcută totuși cu rezerve. Motivația simbolică a sentimentului blagian de înstrăinare - apariția, pe urme romantice, a conștiinței individuației, definitorii pentru "omul problematic", tulburat de întrebări fără răspuns în fața misterului lumii - nu se regăsește în viziunea lui Alexandru Busuioceanu. "Omul" propus de acesta nu este - cum observa și V. Ierunca - o "conștiința nefericită", "căzută", exclusă din Edenul originar, ivnovată
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
s-a considerat pe el însuși filosof și a criticat filosofii. Problemele discutate în cursul acestei perioade sunt relația dintre credință și rațiune, existența și simplitatea lui Dumnezeu, scopul teologiei și metafizicii, problema cunoașterii, cea a universalelor și cea a individuației. Filosofia medievală are caracter "teologic". Cu excepții posibile precum Avicenna și Averroes, gânditorii medievali nu s-au considerat ei înșiși filosofi: pentru ei, filosofii erau scriitori antici pagâni precum Platon și Aristotel. Oricum, teologia lor a folosit metode și tehnici
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
paradoxal, întâlnirea culturii oficiale cu contracultura a fost favorizată tocmai de tendința evazionistă a experimentelor poetice stănesciene, de absența sentimentului identității și responsabilității: Nicăieri ca la poetul Oului și sferei faptul că „intimitatea” nu are nimic de-a face cu individuația și cu procesul de instituire a eului nu este mai evident. Chiar de la început, lirica sa și-a vădit preferința pentru evocarea originilor, a increatului, și-a construit o mitologie a simțurilor libere și suverane, o magie a cifrelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
împărtășit-o în teza din 1978, Modelarea în științele omului, care ar putea fi completată și cu perspectiva filosofiei religioase sugerată de tradiție. Un alt postulat al similarității este non-dualitatea, vizibilă în imaginile hermetice intitulate Mandala sau simbolul oniric al individuației, Arborele, Roza crucienilor, Treimea creștină cu "a patra persoană", care le cuprinde pe celelalte trei. Toate sunt quaternioni. Nu triada dialectică a tezei cu antiteza și sinteza, ci, cum am mai spus, un al patrulea, după termenul mediator ce ține
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
toate culturile, altele decât cea a Occidentului Extrem". (Op. cit., p. 232) Pentru aceasta, trebuie renunțat la "triedrul" propus de Foucault în anul 1966, cu psihologia, sociologia, lingvistica-istoria. Mai potrivit ar fi "tetraedrul" lui E. Morin din 1973, cu ecosistemul, cultura-societatea, individuația, specia. Și întrucât ecologia se unifică cu individul, pentru noua antropologie rămân ecologia cazuistică, etnologia socio-istorică și etologia speciei homo sapiens. Până la urmă tot un triedru, vizibil și în astrologia tradițională: Soarele, Luna și Mercur, în ecosistemul imediat. Jupiter, Marte
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
explicate, dar, nemulțumiți, după alte experiențe adaugă altele, cele vechi nu îi mai satisfac, definițiile se îmbogățesc cu nuanțe noi. E cazul unor noțiuni precum inconștientul (din care se desprind inconștientul personal și cel colectiv), sinele și sineificarea (sinonimă cu individuația), persona, anima, imaginea și imaginarul, asupra cărora Jung a considerat că e cazul să revină până spre sfârșitul vieții sale. Prin acumulări succesive, psihanaliza se convertește, din unghiul de vedere al limbajului uzitat, într-o mitopoieză, limbaj mitic adiacent, sau
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
colectivă, aceasta scoate în evidență o condiție larvară, nedesprinsă de sinele universal, mai concret o prelungire a devenirii. Secvența obsedantă, în întregul ei, este de o tulburătoare complexitate și desemnează două concepte fundamentale din psihanaliza lui C.G. Jung: sinele și individuația. Vom încerca să surprindem doar câteva repere ale acestor noțiuni, asupra cărora cercetătorul elvețian a revenit în nenumărate rânduri în voluminoasa-i operă: "Ca noțiune empirică, sinele desemnează întreg cuprinsul fenomenelor psihice ale omului. El exprimă unitatea și totalitatea personalității
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
omizii, ființă deopotrivă nearticulată și subliminală. La polul opus, trenul devine o metaforă abisală pentru procesul de cristalizare și particularizare a individului, cu precădere în latura sa psihologică, oferindu-i specificitatea și împlinirea ca personalitate. Acest mecanism formativ e tocmai individuația: Noțiunea joacă un rol nu lipsit de importanță în psihologia noastră. Individuația este, în genere, un proces de formare și particularizare a individului, în special de dezvoltare a individului psihologic, ca ființă distinctă de ansamblu, de psihologia colectivă. Individuația este
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
metaforă abisală pentru procesul de cristalizare și particularizare a individului, cu precădere în latura sa psihologică, oferindu-i specificitatea și împlinirea ca personalitate. Acest mecanism formativ e tocmai individuația: Noțiunea joacă un rol nu lipsit de importanță în psihologia noastră. Individuația este, în genere, un proces de formare și particularizare a individului, în special de dezvoltare a individului psihologic, ca ființă distinctă de ansamblu, de psihologia colectivă. Individuația este deci un proces de diferențiere, al cărei țel stă în dezvoltarea personalității
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]