3,661 matches
-
în ierarhizarea valorilor, modificări care au clătinat structura lui psihologică. Băiatul degajat, generos, distrat, lejer, atras de poezie și apreciind prietenia a devenit un businessman. Renunțările se impuneau. A supralicitat. A respins ceea ce trebuia să păstreze ca să nu-și dezagrege individualitatea, a imitat peste măsură, a preluat coduri comportamentale și etice care-i erau străine". Despre altcineva, un vechi prieten din România, devenit și el californian de decenii, constată de asemenea că e hipermimetic, priceput în a lua ,forma vasului". În
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
nivel artistic diferit, sunt muzicieni pasionați ce extind nevoia cântului în ansamblu, de la parametrii evoluției orchestrale spre cea camerală, a exigențelor supreme. Este un fapt care, indiscutabil, asigură nivelul înalt al climatului profesional în marile colective orchestrale; iar aceasta chiar dacă individualitatea artistică a cvartetului poate suferi eroziunea de personalitate datorată participării în marele colectiv simfonic. Este un ciclu complet, un circuit care asigură viața, calitatea climatului artistic al locului. Perfecțiune tehnică, respectul partiturii marelui cvartet schubertian ,Fata și moartea", un restrâns
Un florilegiu al evenimentelor muzicale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11308_a_12633]
-
că aveam în față un hibrid, un neamț hîtru, deopotrivă spiritual și reticent, pe cît de introvertit uneori, pe atît de extravertit alteori. Poate că din acest motiv ne-am acomodat fără mare străduință. Poate că tocmai datorită insolitei lui individualități am putut lesne comunica, împărtășindu-ne dezinvolt gîndurile, proiectele, afirmîndu-ne totuși continent neliniștile, într-un dialog în care schimbam cu nonșalanță dominanta cu tonica, fără a ne propune neapărat rezolvarea printr-o cadență perfectă ori plagală. Am conversat îndeosebi pe
Un neamț hîtru by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11349_a_12674]
-
posturile" (CR, 8.08.2005). Oricum, efectul stilistic produs de alde se bazează tocmai pe contradicția între sensul său de bază plural și singularitatea numelui pe care îl precede: e un fel de ,operator de minimalizare", care, prin intermediul numelui, neagă individualitatea persoanei. Regăsim în contextele actuale și un alde popular, non-depreciativ, care precedă nume de rudenie - ,Și ne-a zis și de voi, și de-alde frate-tu. De-amândoi. ... Da' a fost alde mă-sa" (atelier.liternet.ro). Adesea alde
Alde noi -II by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11347_a_12672]
-
spirit. "Lupta rațiunii este efortul de a înfrânge ceea ce intelectul a fixat"64. Autorul Științei Logicii insistă asupra transformării conceptului, legat inextricabil de intelect, în Idee, adică în rațiune, gândirea aflată în și pentru realitate și care încorporează insurmontabila să individualitate, finitudine, într-un proiect nou, bazat pe interdependenta comunicativa și practica și astfel pe abolirea distincției între subiect și obiect 65. Ideea reprezintă subiectul absolut, pentru care obiectul nu mai reprezintă exteriorul, ci propria să interioritate negata, încorporată și depășită
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
deși ideea își are realitatea într-un ansamblu material, aceasta nu este o ființă abstractă, subzistență pentru sine față de concept, ci e numai devenire, datorită negativității ființei indiferente", iar "reflectarea procesului ei absolut în sine însuși este suprimarea acestei nemijlocite individualități; prin această, conceptul, care că universalitate este în ea interiorul, face din exterioritate universalitate sau își afirmă obiectivitatea că egalitate cu sine însuși"67. Rațiunea, conceptul realității în devenire, poate fi interpretată și în termenii contradicției hegeliene între cantitate și
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
căderii Bastiliei, pentru că asta ar fi însemnat să dinamitam jumătate din orașele țării. Așa că am continuat să ne trăim destinele la conserva, încercând să regăsim între pereții prefabricați obiectele personale pe care fiecare deținut le predase la intrarea în totalitarism: individualitatea și libertatea. În anii care au urmat, betoanele care desenează hartă României urbane au devenit pentru mulți români doar o extensie multiramificata și convenabil de concretă a unui Zid al Plângerii pe care fiecare îl poartă cu sine. Mai multe
Bach la tot cartierul! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82976_a_84301]
-
dus, zădărnicia vieții care este, permanenta iritare stârnită de semnele de decrepitudine ale partenerelor de azil, oglindă a propriei decăderi, sunt liantul acțiunii comune. Meritul principal al regiei mi se pare a fi construcția și dinamica acestui grup alcătuit din individualități, armonia corului și felul cum cântă în surdină când trebuie să se audă soliștii, minuția elaborării pentru partiturile solo, strădania, de-abia acoperită, de a da tuturor satisfacția aplauzelor la scenă deschisă. Desigur, această tratare duce la scăderi de ritm
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
pare singura cale de a gândi și a ajunge dincolo de gândire și simțire, încât chiar dorința publicării și a succesului devine secundară. Scriind, vreau mereu să mă țin în dialog cu cineva, cu contemporanii mei, poate, în așa fel încât individualitatea mea și a lor să compună acea entitate stranie de viață trăită, ceva memorabil, fără timp, peste care trec umbrele misterioase ale zilelor. Și această dorință e gratuită, nelegându-mă niciodată de ea, visând să fac la fel cum fac
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
începutul secolului trecut tendința ce se profila tot mai pregnant spre colectivizarea vieții, spre mobilizarea forțelor comune sub o zodie a muncitorului, subliniază estomparea fizionomiei individuale în marea masă. În acest sens vocea își pierde la rândul ei legătura cu individualitatea "purtătorilor" și devine mijlocul de exprimare al forțelor ce-l transcend pe individ. Prin limba sonoră este perceput și exprimat acel ceva comun întregii umanități care duce la radierea diferențelor dintre limbile naturale, dialecte, idiolecte. Teoria sunetelor a lui E.
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
automată a unor date gata fabricate și preluate ca atare... Memoria deci este activă și transpațială... fiind, nu un dat, ci o acțiune, o invenție continuă... Iar memoria generală, memoria organică sau naturală nu se termină, nu se reduce la individualitatea noastră biologică, la ovul și spermatozoid, ci se durează de milioane de veacuri - diferență între eul biologic și cel psihologic secundar și general... O distincție foarte importantă, în istoria culturii, cu urmări directe în artă și literatură, explicând diferența dintre
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
de săpun... Dacă forțele ce constituie sistemul dinamic (bergsonian) se compun după legile simple ale calcului vectorial, avem un obiect secundar. Dacă ele constituie un sistem individualizat și subzistă de-a lungul timpului, vom avea o creatură a seriei principale... Individualitățile chimice, speciile chimice nu au caracterul istoric al individualităților biologice. Virusurile de ex. nu au o continuitate ereditară. În schimb, amândouă au o notă comună, esențială: au o formă proprie, persistentă, ce tinde să se reconstituie și să reapară când
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
se compun după legile simple ale calcului vectorial, avem un obiect secundar. Dacă ele constituie un sistem individualizat și subzistă de-a lungul timpului, vom avea o creatură a seriei principale... Individualitățile chimice, speciile chimice nu au caracterul istoric al individualităților biologice. Virusurile de ex. nu au o continuitate ereditară. În schimb, amândouă au o notă comună, esențială: au o formă proprie, persistentă, ce tinde să se reconstituie și să reapară când structura lor a fost alterată... Ceva în geniul "Învierii
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
în care se simt, epidermic, se aud, se armonizează și reușesc perfecțiunea de a fi împreună într-un sunet. De a-și împleti unicitatea personalităților într-un spectacol al tuturor, în care fiecare este la fel de important, de valoros, în care individualitatea fiecăruia se remarcă. O baghetă, un scaun, un pupitru, o interpretare a unei partituri... În alt limbaj, Celibidache tot despre trupă, valoare și armonie vorbea. De aici se naște miracolul, geniul. O seară cu Toma. O noapte cu Celibidache. O
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
cu opinii total negative ale lui Eugen Ionescu despre el. În textele Gabrielei Omăt se simte ca o revărsare de șuvoaie intensitatea bucuriei descoperirilor, vibrarea neobositului elan al căutării, asocierile dintre literatură, ca fapt de creație, și anecdotica vieții cotidiene, individualitatea de a apăra o teză, de a elucida conflicte, prin ocolirea clișeelor, prin pateticul situațiilor în stare să descopere sufletul omenesc, multiplu diferit în una și aceeași persoană. Faptul că reînnoiește, din spusele lui E. Lovinescu și Vlaicu Bârna, întîmplarea
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
autori ai "notelor" de a se aventura printre miile de pagini ale publicațiilor periodice românești interbelice de unde, prin deducție, susținută de solida lor pregătire, Margareta Feraru, Gabriela Omăt și Alexandru George să depisteze, în stilul propriu și cu accentuata lor individualitate, nebănuite comori de date. Din păcate, spațiul nu permite prea multe exemple. Recurg, totuși, la unul: "În bogata bibliografie a contestării lui T. Arghezi, textele anti-Rosetti și anti-Lovinescu din această campanie alcătuiesc capitole pe cît de abundente, pe atît de
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
Cornelia Ștefănescu Anul 2001 izbutește, printr-o ediție critică atunci începută, apropierea pe cât posibil organizată de opera lui Dimitrie Stelaru. Nu spun nimic în plus atunci când mă asociez atâtor cunoscători ca să mă bucur o dată în plus de individualitatea acestui mod de a scrie. Individualitate provocatoare, între suav și brutal, solemnă pedanterie a amănuntului ofensator al exteriorului și a demnității aristocratice a sufletului omenesc, cât s-a mai păstrat intactă, dacă nu amplificată prin poezie. Proiectul editurii constănțene Ex
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
2001 izbutește, printr-o ediție critică atunci începută, apropierea pe cât posibil organizată de opera lui Dimitrie Stelaru. Nu spun nimic în plus atunci când mă asociez atâtor cunoscători ca să mă bucur o dată în plus de individualitatea acestui mod de a scrie. Individualitate provocatoare, între suav și brutal, solemnă pedanterie a amănuntului ofensator al exteriorului și a demnității aristocratice a sufletului omenesc, cât s-a mai păstrat intactă, dacă nu amplificată prin poezie. Proiectul editurii constănțene Ex Ponto este pe cât de generos, pe
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
adaos al imaginarului, câtă intuiție de artist în această lume coerent particulară. Și, totodată să încercăm să ne răspundem dacă Dimitrie Stelaru a creat oameni sau doar siluete dialogante și mai ales dacă personaj este unul singur, de o puternică individualitate. Umbra de tristă ironie la colțul buzelor sale, din fotografia de pe coperta acestui volum, deschide o perspectivă în interpretarea omului, pentru un răspuns așteptat la atâtea întrebări.
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
al Europei medievale, al comunităților rurale și al societăților primitive, unde e observabil în linii îngroșate... Generalizare neîndoielnic forțată, dar teza propusă de autor convinge. în linii mari, există două paradigme de raportare la corp, două moduri de a construi individualitatea. Analiza desfășurată în carte e prin excelență una comparativă. A fi corp și a avea corp. Schimbarea verbului traduce, în rezumat, diferența dintre modelul tradițional și cel modern al corporalității. Convinge opoziția aceasta cu atît mai mult cu cît ea
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
e cea acreditată de medicina modernă, de anatomo-fiziologie, cea a echivalării lui a ști cu a vedea, în fine, cea a corpului-mașină, a cărui istorie începe prin secolul al XVII-lea, cînd începe să fie considerat ceva diferit de propria individualitate, un fel de obiect. E momentul inventării corpului în calitate de rest. Cogito-ul lui Descartes nu e străin de aceasta. Dar divorțul de tipurile de cunoaștere populară a corpului e pronunțat doar la un nivel "oficial", pentru că omul din societatea modernă uită
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
Rodica Zafiu Anormal, din punct de vedere psihologic sau cognitiv, ca un sufix colectiv să tindă spre conotații peiorative: tratarea globală a unor ființe care pretind respectarea individualității lor e percepută adesea ca un act de depreciere. Mecanismul se verifică cel mai ușor în cazul unui tip de antonomază: folosite la plural, ca substantive comune, numele proprii - ionești și popești, verdeți sau vadimi - implică frecvent o devalorizare. Sufixul
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
teorie socială Revolta Maselor în 1930. Europa trecea deja printr-un prim val de nămol fără chipuri, acel val în care, cum se spunea în Statele Unite, "to be different is to be indecent." Tot ceea ce ar fi putut aduce excelență, individualitate, calitate, tot ce nu era "comun" risca să fie exclus. Ortega își închipuia că omul maselor nu va controla procesul civilizației, că va fi zdrobit de complexitatea evenimentelor. Așa s-a dovedit a fi, dar a durat ceva. în comunism
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
viu. caut un pumn de pămînt/ mîinile merg în jos nu ating zgura sînt zile și nopți/ cînd mănînc lumea care este o plantă amară" ( mîinile merg în jos). Cu o justă intuiție poetică, Nicolae Coande săvîrșește astfel joncțiunea între individualitatea sa reducționistă, rebelă la orice act integrator, și generalitatea maximă care este lumea dorită cum un aliment de soi la ospățul unor antropofagi.
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
altora, țesînd intrigi și bîrfe nesfîrșite, într-un limbaj suburban ușor recognoscibil". Nu întîmplător este țintită cultura de performanță, adică etajul superior al conștiinței, care deranjează, stîrnind invidia celor cu pregătire subintelectuală, cu perfidie mobilizați împotriva ei. În asemenea circumstanțe, individualitatea creatoare, repudiată de "mediocritatea organizată în bisericuțe și găști", se sufocă, se dizolvă în "mizeria comună" ori, dezolată, se retrage în sine. Informatorii infiltrați printre oamenii de bună credință au înveninat și continuă să învenineze considerabil climatul diasporei. "Fantoma lui
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]