83 matches
-
între parametrii de stare măsurabili în diferite sisteme, corelații funcționale care explicitează cantitativ felul în care se schimbă valorile parametrilor, când se trece de la un sistem referențial la altul. Relativismul raportat la persoana umană extinde relativismul fizic, introducând sisteme referențiale individualizante, distinct primitoare și interpretante de mesaj, adică subiecți. Există atâtea perspective constructive, descriptive și evaluante de realitate câți indivizi sunt, acționează și atribuie valori. Fiecare individ este un sistem referențial activ, intelectiv și afectiv cu propriile coordonate ale implicării, realizării
Relativism () [Corola-website/Science/309152_a_310481]
-
valorică distinctă. În orice interval istoric de timp societatea posedă o diversitate de nevoi și moduri de satisfacere, de credințe, de teorii științifice sau filozofice, de sisteme morale, curente artistice și de metode creative în artă. Fiecare ansamblu închegat și individualizant de acțiuni creative, de teorii asupra realității sau societății și moduri de viață distincte, definește o macrocultură, un ansamblu unitar de criterii observante, interactive, intelective, metafizice, etice și valorizante. Indivizii din interiorul fiecărei culturi au tendința să își considere propria
Relativism () [Corola-website/Science/309152_a_310481]
-
situație, de altfel, des întâlnită între îndrăgostiți, adică tipică: „ Toate aceste personaje sunt tipuri, nu individualități. Subiectivitatea din majoritatea compunerilor lui G. Coșbuc nu numai că este a personajului, în loc să fie a autorului, dar ea este una tipizanta în loc să fie individualizanta [...] Nu conteaza insul, ci specia, clasa sau genul din care el face parte [...] Numele li s-ar putea scrie cu majuscule: Ingenua, Cocheta, Mânioasa, Dușmancele, Glumețul etc." (N. Manolescu).
Mânioasă () [Corola-website/Science/300813_a_302142]
-
Sârbu. Prima carte, Provinciile imaginare, îi apare în 1993. În cronicile, recenziile și eseurile publicate în periodice, O. s-a arătat interesat de examinarea literaturii sub aspect tipologic (tematic și compozițional). Analizele, bine conduse, sunt orientate spre identificarea/delimitarea dimensiunilor individualizante ale operei într-un context mai larg, sistematizat în temeiul unei idei integratoare. Astfel, eseul Bacovianismul este o schiță-aplicație cu dublă deschidere: spre imaginea de ansamblu a fenomenului și spre nuanțele particulare, cristalizate original în creația unei pleiade de poeți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288552_a_289881]
-
Dar detașarea, prezentă într-un compartiment al scrisului prozastic, moderația notei sentimentale în piesele de teatru, natura temperamentală a personajelor, vizibilă în ambele compartimente, ies parțial din parametrii tendințelor dominante în epocă, prefigurând, embrionar, literatura obiectivă din perioada interbelică. Calitatea individualizantă a povestirilor din Prima durere (1906), Calea sufletului (1909), La masa calicului (1911), mai toate menținute în marginile anecdoticului, este cursivitatea, exprimată în relatarea fără artificii, în coeziunea articulației epice, în simplitatea compoziției. Lărgind teritoriul realismului mărunt cu aspecte de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
Un om în agora (1972), Gustul sâmburelui (1974), Raza de cobalt (1979), Insomnia dragonului (1989), Ieslea Minotaurului (1993). De regulă libere și nerimate, versurile comunică vibrații ale unei conștiințe active, angajată în construcția unei așa-zise „lumi noi”, nota lirică individualizantă fiind un patos al afirmării edifiante, al situării declarative în conformitate cu exigențele rațiunii, îmbinate însă cu cerințe conjuncturale. Aceasta ar implica scrutarea lucidă a realității, disocierea autenticului de fals, intoleranța față de impostură, fie ea și „socialistă”, orizontul rămânând același: societatea pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
colind la baladă, de la cîntec la descîntec. Luate laolaltă, în corpus, obligă la abordarea hermeneutică. Faptul se impune cu atît mai mult cu cît unele texte tind să se sustragă satutului de variantă, în sensul că se disting prin informații individualizante, „proprii”, chiar contradictorii în raport cu altele („maica bătrînă” din balada de curte feudală/înlocuită de Fecioara Maria în colinda creștină), dar omologabile la un nivel superior de ființare, tip coincidentia oppositorum; ceea ce este ideal pentru investigația hermeneutică eficientă. Totalul de texte
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a "frontierei" luate în sensul clasic, al marilor teoreticieni ai geopoliticii (cum ar fi Ratzel sau Mackinder). Mă refer aici la faptul că individul oarecare tinde să aibă percepția apartenenței concomitente, paradoxal, la o societate depersonalizantă și, totodată, mult mai individualizantă. Odată cu diluarea naționalismelor moderne ale fostei Europe conflictuale, cetățenia devine unul dintre conceptele centrale ale identității atât individuale, cât și colective. Noile frontiere nu mai sunt doar geopolitice; acestea se manifestă prin globalizare spirituală, inclusiv prin conflicte sau, dimpotrivă, prin
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Aniniș, Hetmanul < Hatman, Ciulniță < Ciuliniță, Iloaiei < Ilioaiei) sau gramatical (Cărbunarea < Cărbunări, Gîrnițu < Gîrniță, Gropu < Groapă, Pîrîu Scurtelui, Bordeia, Bălgrade, Iancuri, Dealul de Groapă, Rîu de Mori, Valea cu Maria, Preluca lu Paltin, Stogu lu Cale), care sunt „memorabile“, unice, deci individualizante, prin disocierea din seria apelativelor sau a numelor omonime. Un aspect care nu trebuie neglijat este denumirea apelativelor sau a antroponimelor toponimizate prin mecanismul figurii de stil denumite sinecdocă, a unei suprafețe geografice mai largi decît cea la care se
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ordinea activelor deținute în străinătate 9. Am observat, încă de la bun început, o anumită confuzie în modul în care chiar transnaționalele percep noțiuni diferite precum: valori, principii, direcții de acțiune, preocupări, politici, și am încercat să decantez în context valorile individualizante ale fiecărei corporații. Am exclus din start referirile la urmărirea satisfacerii consumatorilor și a creșterii valorii acțiunilor, care sunt preocupări esențiale și firești ale oricărei firme, nu neapărat ale corporațiilor transnaționale. Dintre cele 30 de corporații analizate, folosind o matrice
[Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
pentru Blaga una din stelele conducătoare pe firmamentul culturii europene. Dacă orientarea gândirii lui Blaga se opune în unele din opțiunile ei fundamentale orientării gândirii lui Kant aceasta se datorează, fără îndoială, ancorării ei profunde în tradiția romantismului și neoromantismului individualizant și istorizant. Această ancorare capătă o expresie pe deplin convingătoare în idei și motive care constituie pietre de temelie și axe directoare ale gândirii sale filosofice. Am în vedere distincția dintre două orizonturi ale existenței umane. Formularea ei cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
drept pretext. După 1989, fără să renunțe la cronica literară, I. s-a orientat tot mai ferm spre analiza politică propriu-zisă. Mircea Iorgulescu impresionează mai ales ca diagnostician. Analizele sale sunt exacte, având capacitatea de a specifica cu precizie trăsăturile individualizante ale unui autor, fără a pierde din vedere latura generală a fenomenului artistic. CORNEL MORARU SCRIERI: Rondul de noapte, București, 1974; Al doilea rond, București, 1976; Scriitori tineri contemporani, București, 1978; Firescul ca excepție, București, 1979; Critică și angajare, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287608_a_288937]
-
clasă de vîrstă? Dificultatea unui astfel de demers invită la prudență și conduce la tratarea RS drept ansambluri abstracte și formalizate care se realizează în configurații de grup în anumite contexte și se actualizează în raporturi sociale mai mobile și individualizante în alte circumstanțe. Studiul unei reprezentări, în afara tipului de obiect, grupul care îl produce și mizele pe care le implică, mai trebuie să se raporteze la o dinamică socială, teoretizată în jurul unor principii de identitate, opoziție și totalitate (Touraine). Am
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
pună în centrul atenției viața singularizată, regimul monumentalizării a mizat pe expresia tranzitorie a vieții, definită de experiența unui prezent și de caracterul său pasager. O viață care în același timp e lipsită și de forță modelatoare, și de profilul individualizant care dă valoare existențelor moderne: de fapt, o substanță vitală fără formă, alta decât cea a ruinei sale. Aceste percepții ale caducității, ale inconsistentului, ale clipei și ale fragilității trăirii au putut să orienteze raportul cu obiectele de artă și
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
categorizării referențiale prin nominație și, de aceea, lingvistul nu poate aborda aceste probleme decît prin acest mijloc indirect. Numele propriu, dacă nu operează ca numele comun o categorizare descriptivă, individualizează un element al realității. Prin urmare, aceasta este o categorizare individualizantă, diferită de cea transferabilă la mai mulți referenți a numelui comun, și constituie modul de semnificare al numelui propriu, iar nominația conferă statutul de individ prin ea însăși. V. definiție, etnometodologie, praxem. BENVENISTE 1966; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unul din cele mai importante testamente ale culturii noastre, preluat și îmbogățit de generațiile postmaioresciene. În binecunoscutul studiu T. Maiorescu și posteritatea lui critică 2 , E. Lovinescu fixează de altfel cu rigoarea cunoscută reprezentanții celor trei generații postmaioresciene și caracteristicile individualizante ale fiecăruia. Din prima generație fac parte: Mihail Dragomirescu, S. Mehedinți, P. P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru, D. Evolceanu, I. A. Rădulescu-Pogoneanu, G. Bogdan-Duică, Duiliu Zamfirescu, N. Petrașcu, Anghel Demetriescu. Sunt analizate la acest capitol, prin contrast, reacțiunea sămănătoristă (N. Iorgaă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
această întreagă 1 Pagini de critică literară, vol. III, p. 249 2 loc. cit. 3 Const. Ciopraga - Propilee, Iași, Editura Junimea, 1984, p. 268 13 generație o pavăză a esteticului, Vladimir Streinu aduce cu sine și o serie de trăsături individualizante. Nota dominantă a personalității sale nu e dată nici de strategia eufemismului (Perpessiciusă, nici de rigoare academică (Tudor Vianuă, nici de proteismul baroc (G. Călinescuă, nici de fixația și exactitatea demersului foiletonistic (Pompiliu Constantinescuă și nici de erudiția, maliția, perspectiva
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
lui Calistrat Hogaș în conștiința critică românească și în conștiința cititorilor de toate vârstele sunt 1 op. cit., p. 208 2 op. cit., p. 217 3 op. cit., p. 223 4 op. cit., p. 229 41 incontestabile. Micromonografia din 1968 1 are toate caracteristicile individualizante ale acestui gen de lucrări istorico-literare de tip didactic ce se adresează cu precădere profesorilor de specialitate și tineretului: compartimentarea clasică biografie-operă, excurs biografic documentat și fluent, cu fixarea reperelor esențiale, analiza atentă a operei, integrarea acesteia într-o filiație
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Vladimir Streinu comentează volumele Cântece de pierzanie (1938Ă, Cântece noi (1940Ă, Poezii (1943Ă, Orașul pierdut (1944Ă, Un om așteaptă răsăritul (1946Ă. Sunt stabilite mai întâi influențele, cu o pedantă precizie: Arghezi, Bacovia, D. Anghel, V. Voiculescu. Se decelează temele poetice individualizante: solidaritatea cu mediul natural, nostalgia vetrei țărănești, idealul socialist de viață colectivă, vibrația politicului. Este instructivă o observație de principiu a criticului: „Talentului, când există, nu i se opune nimic, nu-i rezistă nici un lacăt: este ca iarba fiarelor. De
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Sorescu, Ioan Alexandru. Ștefan Aug. Doinaș este „un neoclasic printre moderni”, „asumându-și de la ei rafinamentele expresiei, dar stăruind să fie neabătut Omul cu compasul, poet al exactității interne a lumii.”1 Criticul fixează ca de obicei cu finețe notele individualizante ale poetului: simplitatea savantă, farmecul inefabil, muzicalitatea, rigoarea formală, factura livrescă, influența baladiștilor germani (Mistrețul cu colți de argint este comparat, deși prudent, cu celebra baladă a lui Goethe Erl Konigă, asumarea experienței neoclasice, articularea exactă a versului, luminozitatea elină
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
Remember și Craii de Curtea Veche de Mateiu I. Caragiale, trasează prozatorului „un portret adânc făcut din incizii psihologice”; promotorul criticii estetice introduce în comentariu criteriul istoric (scriind despre Constant Tonegaruă. În al doilea rând, Grigurcu năzuiește spre identificarea nucleului individualizant al criticii lui Vladimir Streinu: „Instrumentul de expresie cel mai eficient al intuiției e metafora. În sugestiile profunde ale „stilului colorat” al criticului e de căutat timbrul său ireductibil, esența criticii sale estetice...”2 Încheierea micului studiu nu mai lasă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
absent, le folosește pentru a conduce din umbră acțiunea -, romanul lui P. afirmă preeminența subiectivismului ca unică modalitate de cunoaștere și creație, marcând astfel diferența, definitorie pentru modernitatea literară, dintre convenție - obiectivă, normativă și generalizatoare - și tehnică - subiectivă, autoreferențială și individualizantă. (La nivel pur teoretic, distincția apare în eseul Romanul polițist, care opune schematismului „farmaceutic” al „rețetei” literare, forța substanțială, creatoare de „autenticitate”, a imaginației personale.) Dramele eroilor camilpetrescieni nu mai sunt reconstituite convențional-mimetic, prin observație „arhimedică”, neutră și echidistantă, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
centrifuga, prin care sensul acelorași rezonează, firește, în relație cu cele contextuale, trezind în cititor impresia de vastitate, de evanescenta trăsături comune cu poetica leopardiană a vagului. La nivelul vocabulelor, tensiunea perpetua ce se naște la granița dintre caracteristicile semantice individualizante și deschiderea lor către context oferă măsură ambivalentei cuvântului quasimodian, componența definitorie a condeiului sau. În articolul citat în introducerea prezenței cercetări, Mariella Cantelmo sublinia, în alți termeni, aceasta dublă fațetă a cuvintelor ermeticului, gata să se închidă în duritatea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
direcție opusă realismului, „naturalismul întregește realismul”, îl „îngroașă”, îl „amplifică”. Demonstrația, plauzibilă, nu elucidează însă pe deplin chestiunea. Preocuparea istoricului literar de a evidenția cuantumul de realism cuprins în naturalism nu se conjugă cu aceea de a preciza statutul propriu, individualizant, al curentului. Informația și considerațiile privind naturalismul românesc sunt reluate și dezvoltate în Estetica imperfecției (1979). O încercare de a defini „condiția” poeziei românești postbelice prin surprinderea „tensiunilor” ce îi „potențează întregul spiritual și afectiv” se află în volumul Tensiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
multe evocând scene din copilărie cu specific local, transilvan, valorificând inedit procedee din folclor. Cu toată lunga tradiție a poetizării unor obiceiuri, poetul care a scris versurile din Ritualuri (1987) imprimă icoanelor construite de el un ce inedit, un inefabil individualizant, printr-o stilizare proprie. Noutatea rezultă fie din tratarea unui motiv folcloric în vers liber și alb, cu formulări pe alocuri ușor prozaice, bunăoară, în Brad sau buhaș („Bradule, care stai la fereastra mea/ înăuntru sau afară/ să încercăm să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]