20 matches
-
latină, care era cultivată, pe când daca era barbară, înapoiată. Fals. Sunt unii cercetători care afirmă că limba latină ar fi plecat de la noi și că ea ar fi revenit în totalitate neschimbată. Chiar dacă admitem că latina s-a desprins de indo-europeana comună cam acum 3000-3300 ani (mai precis de la Dunărea de Mijloc) e de presupus că ea a suferit schimbări majore, deoarece în Pen. Italică a avut de înfruntat alte idiomuri care au schimbat-o în așa măsură încât la revenirea
LIMBA DACO-GEŢILOR, CONTINUITATE MULTIMILENARĂ de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1455528923.html [Corola-blog/BlogPost/369869_a_371198]
-
Al. Graur, a venit vorba despre originea cuvântului câine, care provine din lat. caniș. Acesta, la rândul lui din i.e. *kuen/ *kuon și mai departe nu putem ști, pe vremea aceea se discută foarte timid de limbă nostratică de la bază indo-europenei, semito-hamiticei, uralo-altaicei, dravidienei, bantu etc. din Europa, Asia, Africa. Acest lucru l-a recunoscut și în scris acad. Al. Graur afirmând în 1972: „(Numele comune) vechi au fost date cu o justificare, dar astăzi în general nu o mai cunoaștem
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ion_c%C3%A2rstoiu/canal [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
Al. Graur, a venit vorba despre originea cuvântului câine, care provine din lat. caniș. Acesta, la rândul lui din i.e. *kuen/ *kuon și mai departe nu putem ști, pe vremea aceea se discută foarte timid de limbă nostratică de la bază indo-europenei, semito-hamiticei, uralo-altaicei, dravidienei, bantu etc. din Europa, Asia, Africa.Acest lucru l-a recunoscut și în scris acad. Al. Graur afirmând în 1972: „(Numele comune) vechi au fost date cu o justificare, dar astăzi în general nu o mai cunoaștem
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ion_c%C3%A2rstoiu/canal [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
Al. Graur, a venit vorba despre originea cuvântului câine, care provine din lat. caniș. Acesta, la rândul lui din i.e. *kuen/ *kuon și mai departe nu putem ști, pe vremea aceea se discută foarte timid de limbă nostratică de la bază indo-europenei, semito-hamiticei, uralo-altaicei, dravidienei, bantu etc. din Europa, Asia, Africa. Acest lucru l-a recunoscut și în scris acad. Al. Graur afirmând în 1972: „(Numele comune) vechi au fost date cu o justificare, dar astăzi în general nu o mai cunoaștem
THE ORIGIN OF LANGUAGE. DOG ORIGINEA LIMBAJULUI. CAINE de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1417599615.html [Corola-blog/BlogPost/362400_a_363729]
-
Anatolia, limbile indo-europene cum ar fi armeana sau hitita, si limbile anatoliene fiind aici vecine (geografic vorbind) cu limbile caucaziene. Oricare ar fi realitatea istorică, este clar faptul că grecii din sectorul maritim, ei înșiși vorbitori a unei alte limbi indo-europeane, au început a coloniză zona începând cu secolul VI î.e.n., elenizând triburile caucaziene în secolele următoare. Primele călătorii ale marinarilor-negustori greci în regiunea numită "Pont" a avut loc, probabil, în jurul anilor 1000 î.Hr., în timp ce stabilirea lor acolo și îtemeierea unor
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
un sistem de sunete, în care aspirația sau respirația aspră se utiliza pentru diferențierea consoanelor, dar, probabil, libmba chineză nu folosea tonurile de astăzi. Eforturile privind reconstrucția limbii chineze vechi au fost depuse de filologii dinastiei Qing. Unele dintre împrumuturile indo-europeane timpurii în limba chineză au fost 蜜 "mi""miere",狮 "shī" "leu", si, poate, de asemenea, 马 "mă""cal", 犬 "quăn" "câine", si鹅 "é" "gașca". Sursă spune că reconstrucția chinezii vechi este tentativă, și nici într-un caz definitivă, astfel
Limba chineză () [Corola-website/Science/297791_a_299120]
-
știut faptul că nici până acum încercările de traducere a acestor limbaje nu au avut succes. Profesorul Bedřich Hrozný a intrat atât în istoria științifică ceha, cât și în cea universală, ca cel care a descifrat limbajul hitit, prima limbă indo-europeana descoperită în manuscris. El a pus bazele unei noi discipline științifice, hititologia, care se ocupă cu istoria și cultura materială și spirituală a Imperiului Antic Hitit. Hrozný nu a fost doar un om de știință strălucit, ci și un manager
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
a termenului latin jubileu (tălmăcit "răsunet", ca în termenul irlandez ilach "țipăt de victorie", Engleza nouă yowl, Greacă iuzo "răsunet"), fiind derivat din rădăcină proto-indo-europeană *ju- "răsunet de bucurie", făcând în mod eficient termenul ebraic un termen împrumutat din limbile indo-europeane vecine. Rânduiala Biblică privind anii de odihnă ("șmita") este încă urmărită de mulți iudaici și mesianici în Statul Israel, dar rânduiala pentru anul jubiliar nu a mai fost observată de multe secole. De exemplu, despre "anul de jubileu" (ori de
Jubileu (biblic) () [Corola-website/Science/323360_a_324689]
-
k) devin fricative numai în poziție inițială, în rest ele sonorizîndu-se (b, d, g). De exemplu, sanscr. bhrátar-, pitár-; got. broθar, fadar; lat. frater, pater. Dar cel care, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, stabilește principalele caracteristici ale indo-europenei (nume propus pentru prima dată de Thomas Young în 1913) este marele lingvist comparatist Franz Bopp, mai întîi în lucrarea Über das Conjugationssystem der Sanskritsprache în Vergleichung mit jenem der griechischen, lateinischen, persischen und germanischen Sprache (Despre sistemul conjugării în
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de indo-europeană primitivă în perioada anilor 4000-2000 î.e.n., indiferent de gradul de transformare a limbii primitive. Cînd spunem că o asemenea limba reprezintă o formă mai nouă a limbii primitive, subînțelegem că limba dată continuă printr-o tradiție neîntreruptă uzajul indo-europenei primitive, care este cea mai veche limba indo-europeană"238. Limba comună străveche din care au descins limbile din această mare familie este denumită proto-indo-europeană sau indo-europeană comună. Prin comparația formelor unui cuvînt în limbi indo-europene înrudite se poate ajunge, prin
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
acestor limbi dintr-o limba mama comună este susținută de N.S. Trubetzkoy 239, idee sprijinită, printre alții, si de lingvistul sovietic N.I. Marr.240 Această "teorie inversă" susține că familia indo-europeană nu s-a format în urmă diversificării dialectale a indo-europenei comune, ci, dimpotrivă, tocmai prin amestecul și apropierea treptată a unor limbi diferite care au ajuns să se asemene în timp și să devină limbi înrudite. Trubetzkoy afirmă că limbile indo-europene ar trebui caracterizate mai degrabă structural decît genealogic, prin
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
după un numar arbitrar de trăsături, nu dintre cele mai importante și care au o largă răspîndire în limbile flexionare; armonia vocalica e caracteristică tipului aglutinant, iar construcția ergativă a fost postulata de unii cercetători și pentru fazele arhaice ale indo-europenei"243. Cele șase trăsături nu sînt adecvate pentru definirea limbilor indo-europene pentru că, deși pot servi la descrierea lor într-o anumită fază a istoriei lor, ele se pot modifica în decursul mileniilor. Mai mult, Émile Benveniste demonstrează chiar că toate
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și lingvistice dintre influențat și influențator. De ace-ea, se vor recepta cu mai mare ușurință elementele care sînt similare sau care completează pe cele deja existente și, în consecință, înrudirea dintre cele mai multe ramuri ale popoarelor europene, prin originea lor în indo-europeana comună a favorizat și favorizează comunicarea într-un raport direct proporțional cu apropierea lor în cadrul acestor înrudiri. Există situații în care similitudinile dintre culturi sau dintre limbi nu se pot explica, ele fiind consecințe ale întîm-plării, iar nu ale unor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
rezultatul evoluției specifice fiecărei limbi și nu afectează înrudirea dintre ele dacă provin din aceeași limbă-bază. În consecință, clasificarea genealogică a limbilor stabilește, pe de o parte, că latina și germanica sînt limbi înrudite, fiindcă ambele își au originea în indo-europeana comună, și, pe de altă parte, că ele reprezintă la rîndul lor limbile-bază pentru două grupuri de limbi europene: limbile romanice și limbile germanice. Această înrudire de principiu dintre limbile romanice și cele germanice are, desigur, și importante consecințe asupra
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
centrul sintactic cu setarea centru final este înzestrat cu o trăsătură EPP (Roberts 2012), satisfăcută prin roll-up movement. Trecerea de la latină la limbile romanice a constat în schimbarea progresivă a Parametrului centrului, de la setarea centru final, caracterizând latina arhaică (și indo-europeana în general) la setarea centru inițial, specifică limbilor romanice moderne (Ledgeway 2011, 2012, 2014, 2015b și bibliografia). Ledgeway (2012) arată că schimbarea are o direcționalitate anume, explicabilă prin acțiunea Principiului de armonizare intercategorială (engl. Cross-categorial harmony) și a constrângerilor de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
oferit drept soluții fie ebraica (Sfîntul Augustin), fie o alternativă la ebraică, inițial prezentată sub forma sanscritei, ulterior însă, prin diversele speculații sau teorii comparatiste care găseau tot felul de asemănări între limbi europene și sanscrită, prin marele conglomerat numit indo-europeana. Opțiunea pentru ebraică avea oponenți serioși, se pare, încă din Antichitate, cînd de pildă Theodoret din Cyr susținea cauza sirienei mai degrabă decît pe cea a ebraicei, în vreme ce Grigorie de Nisa se limita să conteste, vehement însă, vechimea absolută a
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
mai curînd preluat din glumele vremii noastre: cu o Evă sedusă de șarpele care îi șoptește vorbe dulci și fatale în franceză, un Adam danez și un Dumnezeu vorbitor de suedeză. Lui Leibniz îi datorăm, se pare, ipoteza inițială a indo-europenei, pentru că el vorbește despre o origine comună, plasabilă într-un spațiu scitic, a tuturor limbilor europene. Leibniz era influnețat de un anume Jans Van Gorp, medic din Anvers dar și mare amator de comparatisme lingivistice, prin care se înțelege la
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
mai curînd preluat din glumele vremii noastre: cu o Eva sedusa de șarpele care îi șoptește vorbe dulci și fatale în franceză, un Adam danez și un Dumnezeu vorbitor de suedeză. Lui Leibniz îi datorăm, se pare, ipoteza inițială a indo-europenei, pentru că el vorbește despre o origine comună, plasabilă într-un spațiu scitic, a tuturor limbilor europene. Leibniz era influențat de un anume Jans Van Gorp, medic din Anvers, dar și mare amator de comparatisme lingivistice, prin care se înțelege la
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
râs etc.). Această situație o continuă pe cea din latină. Faptul este cu atât mai interesant cu cât numele indo-europene ale animalelor domestice nu precizau sexul, erau cuvinte epicene (același cuvânt desemnează ambele sexe). Masculul nu avea nume în vocabularul indo-europenei. Numele de animale desemnau de obicei femela, pentru că masculii nu se păstrau decât în număr limitat, pentru reproducție. Denumirile pentru masculi sunt noi sau puțin răspândite; adesea, pentru a denumi un animal de sex masculin se adăuga la cuvântul care
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
de limbă slavo-română !57 Româna, ca limbă, face parte din marea familie a limbilor indo-europene și anume din familia limbilor romanice, alături de sardă, italiană, retoromană, franceză, occitană (provensală), catalană, spaniolă și portugheză. Limbile romanice provin din latină, etapă intermediară între indo-europeana comună și limbile neolatine. Înainte de cucerirea romană, au existat populații care vorbeau fie alte limbi indo-europene (celții), fie limbi neindo-europene (etruscii). Aceste populații și-au abandonat limba în favoarea latinei, dar au păstrat în latina populară cuvinte din limba părăsită. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]