148 matches
-
și aici atenția cititorului. Urmărind descoperirea unui "discours sousjacent" ce-și primește sevele dintr-o mitologie inconștientă, Culianu identifică în imaginea Orbului care-l poartă pe Olog în spate, din romanul Zahei Orbul, "un simbol vechi și adânc al lumii indo-iraniene" (p. 9), în timp ce în Moara cu noroc, descoperă că autorul reconstituie și adaptează, fără a-l cunoaște, marele mit al maniheismului, nuvela, sub aspectul ei "realist", reprezentând o "variantă localizată a unui vechi mit dualist" (p. 151). În cazul lui
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
naga) prin decuparea lui na- inițial și trecerea lui *haš la [hosu], poate dintr-un dialect înrudit cu cel ebraic. Referitor la subst. dragon acesta are pe d tot din chineză di-long „dragonul pământului“ și cu r ca în limbile indo-iraniene, japoneză, vietnameză; de aceea nu putem accepta etimologia „probabil din derkomai «a vedea, a privi »“, cum citim în felurite dicționare. A se remarca și adj. „lung“ în indo-iranice durga, darga, pe când în gr. este dolikhos, slavă dolgii. Aceeași este, după
THE WORLD OF ETYMOLOGY. LUMEA ETIMOLOGIEI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352203_a_353532]
-
popor roșu“, hai „viața“ în ebraică. Lat. cruor „sânge care curge dintr-o rană“ se compară cu pers. kur = khur, cu keri „soare“ (în tariano, America de Sud). După noi, blood are în spate soarele bel celtic și beil (în rohingya, limba indo-iraniană). Iată și alte nume ale sângelui: Citește mai mult Am vorbit de lanțul semantic soare-foc- flacăra, lumină-roșu-sânge-rană-vin.• Lat. sanguis are originea necunoscută. În Pași ... noi l-am dedus din chin. sang „a răni“, dar acum vedem o relație cu sngi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
popor roșu“, hai „viața“ în ebraică. Lat. cruor „sânge care curge dintr-o rană“ se compară cu pers. kur = khur, cu keri „soare“ (în tariano, America de Sud). După noi, blood are în spate soarele bel celtic și beil (în rohingya, limba indo-iraniană). Iată și alte nume ale sângelui:... XXV. ORIGINEA LIMBAJULUI. PAR/THE ORIGIN OF LANGUAGE. HAIR, de Ion Cârstoiu, publicat în Ediția nr. 1537 din 17 martie 2015. Încercările savanților de a explica ce sade în spatele noțiunii de păr au eșuat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369930_a_371259]
-
Dazd. Engl. rain este explicat prin regna<reg,umezeală, care e imposibil să nu fie în relație cu lezgi, tabasaran, caucaziene, rag, rig »soare ». Roua pe românește se crede că vine din lat. ros,dar s e și în slavă,,indo-iraniană, greacă și le comparăm cu ra’să »soare » în uwa,idiom chibchan din Columbia,Venezuela. Pe românește roua nu poate fi explicat prin lat. ci printr-un iranian *roha cu s>h și apoi dispărut :roa. Cf. și hausa ruwa
ESTE APĂ CUVÂNT ARBITRAR ? de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353815_a_355144]
-
cashinahua, Peru) BAÑI în coto (macro-tucanoan) BANUA în pangasinan (Filipine) BAQ în avar (Daghestan, Rusia) BARG (în Caucaz. l. lak) BARI (în capanahua, shipibue și în dravidiana) BARQ în archi (Caucaz) BEAIVI (în lapona = saami, Scandinavia) BEL = BEIL în rohingya (indo-iraniană) BERA (dravid, polineziana) BERG (în udi, Caucaz) BERU în malto (dravidiana) BHANU în sanscrita (India) BI în limba otoe (nat. amer.) BIRI în limba kur. (dravidiana, India) BOQ în bezhita (Caucaz) CAAMU (yucuna) CADCEED (somaleza) ČI în erzya, mordvină CICI
SUN IN WORLD LANGUAGES DENUMIRI ALE SOARELUI IN LIMBILE LUMII de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360060_a_361389]
-
popor roșu“, hai „viața“ în ebraică. Lat. cruor „sânge care curge dintr-o rană“ se compară cu pers. kur = khur, cu keri „soare“ (în tariano, America de Sud). După noi, blood are în spate soarele bel celtic și beil (în rohingya, limba indo-iraniană). Iată și alte nume ale sângelui: • nara în limba moța cf. nar „soare“ în mongola; • daga în limba ragă (New Hebrides, Oceania) cf. daga „soare“ în cercheza (Caucaz); dara „sânge“ comun oceanic, cf. dare „soare“ în maipuană (Papua Nouă Guinee
THE ORIGIN OF LANGUAGE.BLOOD. de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340987_a_342316]
-
nux vomica, cf. ibidem, p. 1468. Pentru Strychnos potatorum, cf. Arion Roșu, „L’eau en Inde”, 1999-2000, pp. 81-91 și planșele. struvcnh apare la Dioscoride, ca de altfel cu probabilitate și În R³m³yaña (s.v. ki-p³ka, cf. J.W. de Jong, Indo-Iranian Journal 19 ș1ț, 1977, p. 63). Un lingvist a crezut acum 80 de ani că din etimonul grec derivă rom. struguri (inclusiv strugurei)! (cf. Herbert Petersson, Etymologische Miszellen, Lund - Leipzig, 1923, pp. 18-20). Pentru utilizările medicale indiene ale acestei plante
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
problemă generalul Ventura, apropiatul lui Honigberger, nu era un „sangvinaire”. 149. În original: Goojerat. 150. Pentru o orientare generală În subiectul raporturilor dintre alchimie, medicină și tehnici psihosomatice În India, vezi Arion Roșu, „Considérations sur une technique du ras³yana ³yurvédique”, Indo-Iranian Journal 17 (1-2), 1975, pp. 1-29, și 17 (3-4), p. 395, și „Yoga et alchimie”, ZDMG 132, 1982, Heft 2, pp. 363-379; scepticismul lui Honigberger e confirmat de Jacquet (vezi Addendum II). 151. Diamantul trece din India Marilor Moguli În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
coif special ce joacă rolul de capac, datorită aripilor sale metalice rotunde, late. Asemenea țiparului, este greu de atins, în schimb poate țâșni repede pentru a-și lovi adversarul. Missus: din latinescul mitto, „liber“, „eliberat“. Mithra: zeul Mithra, de origine indo-iraniană, este identificat în epoca romană cu soarele (Sol Invictus) și este zeul luptei împotriva Răului. Cultul misteric al lui Mithra s-a răspândit în Imperiul Roman în secolul I, mai întâi în provinciile danubiene, printre soldați și funcționari. Adepții trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
limba avestică, și cea dintâi poetică religioasă indo- iraniană. Cele 17 cânturi (g³thas) cuprinse în secțiunea Yasna și atribuite lui Zarathustra însuși constituie partea cea mai veche și sacră din Avesta. Pentru a înțelege exact întâietatea acestor imnuri în interiorul tradițiilor indo-iraniene, e suficient un scurt excurs cronologic: în 1200 î.Hr., Zarathustra primește revelația și sunt compuse Cânturile divine G³tha, Yasna Haptanghaiti și altă literatură avestică: din secolul al XIII-lea avem primele atestări ale lui Moise, profetul și legiuitorul evreilor; 1100-500
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
material lexical, sa făcut în manieră proprie care distanțează limba română atât de latină cât și de celelalte limbi romanice. 6) Constituirea locală a limbilor indoeuropene pe baza materialului aglutinant continuu în spațiul euro-afro-asiatic a creat impresia familiilor de limbi (indo-iraniene, germanice, romanice, slave) descendente din câte o limbă comună, iar pentru toate limbile comune s-a imaginat un început comun, o protolimbă. Această construcție se risipește dacă punem în locul ei continuitatea originii naturale a limbajului în formula silabică de limbă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mon-, -on etc. exprimă ideea de unitate, ca rom. un, ins, lat. unus (oinos, oenos), vgr. en, gen. enos și monos, celt. unig „unic”, oen, oin „unu”, an-, în germanice ein, an, one, un-, în baltice ains, vienas „unu”, în indo-iraniene oen, aina, ekah „singur, unu”, ena„el, acela, acesta”, in-, an-; în slave ino „mono”, arm. anetc. În această serie se înscriu și ban, pan, han, hun, bina, partea a doua a unor cuvinte ca ju-pân, stă-pân, cio ban ș.a.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
verbale, perifrastic etc.). 5.2. Relația dintre ergativ și pasiv Comrie (1973: 251) analizează relația dintre ergativ și pasiv din punct de vedere atât sincronic, cât și diacronic. Autorul arată că există date istorice care demonstrează că ergativul din limbile indo-iraniene moderne este rezultatul unei transformări pasive originare. Comrie (1973: 250) înregistrează, cu destule rezerve, și asemănările dintre pasiv și ergativ, asemănări care au condus la numeroase confuzii între cele două concepte: ● în construcțiile ergative, ca și în cazul pasivului, obiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pasiv la ergativ, frecvent invocată în literatura de specialitate, a fost pusă sub semnul întrebării și chiar contestată cu argumente istorice. Analizând originile ergativității în zona sud-asiatică, Klaiman (1987) compară construcțiile ergative și cele pasive pornind de la sanscrită, trecând prin indo-iraniană și terminând cu limbile sud-asiatice de azi. Acest autor adoptă o clasificare a limbilor ergative aparținând lui Trask (1979)79: tipul A (limbi ergative care au partiții ergativ−acuzativ, determinate de ierarhia nominală − vezi supra, 3.1.3. (b) −, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cazul tipului A, nu pasivul a stat la originea construcției ergative (specifice perfectului), ci o combinație de proprietăți morfologice (marcarea cazuală nominală, comportamentul cliticelor pronominale, acordul verbului plin și al verbelor auxiliare). Mai mult, datele din sanscrita clasică și din indo-iraniană îl conduc pe Klaiman (1987: 64) la concluzia că, în aceste limbi, construcția ergativă a precedat și, poate, a și influențat dezvoltarea pasivului. Aldrige (2007a) analizează problema ergativității în limbile austroneziene de vest, demonstrând că acestea nu aparțin aceleiași clase
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbi de mai jos trebuie luată cu rezervă, ca, de altfel, întreaga genealogie a limbilor australiene. Limbile din Alaska și din nordul Canadei sunt foarte greu de descris unitar, din cauza numeroaselor neconcordanțe terminologice. Dintre limbile indo-europene, ergativitatea caracterizează numai ramura indo-iraniană, grupul occidental. În aceste limbi, construcția ergativă este adesea limitată la timpul trecut sau la aspectul perfectiv (Van de Visser 2006: 203). Ergativitatea acestor limbi constituie un fapt de originalitate tipologică în familia indo-europeană (Montaut 1998b: 139, 2006). Grierson (1903
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Turcia) în mileniile III−II î. Cr., după care a fost asimilată de limba HITTITĂ. Asemănări cu limbile caucaziene. HAYU (WAYO, WAYU, VAYU) Limbă ergativă din familia tibeto-birmană, vorbită în Nepal. Circa 2 000 de vorbitori. HINDI Limbă indo-europeană din familia indo-iraniană, grupul indic central, vorbită în India. 790 de milioane de vorbitori, dintre care 490 de milioane sunt nativi. Considerată a cincea limbă din lume ca număr de vorbitori. Limbă aglutinantă, cu urme de flexiune, componentă polisintetică. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Spre deosebire de georgiană și de svan, în limbile zan, complementizatorul ocupă întotdeauna poziția finală în subordonată. În toate limbile din această familie, cu excepția vechii georgiene, adjectivele sunt antepuse, indiferent de proprietățile lor morfologice și semantice. KAȘMIRIANĂ (KASHMIRI) Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană, grupul indic, subgrupul pamir, vorbită în India și Pakistan. 4 600 000 de vorbitori. Partiție morfologică ergativ/ acuzativ determinată de timp: marcarea de tip absolutiv−ergativ apare numai la timpurile trecute. KATXÚYANA Limbă din familia CARIB(AN). Evoluție rapidă a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sunt fixe, iar A are posibilitatea de a se mișca/limbă head-final. KUKU-YALANJI − Vezi GUGU-YALANJI. KÜRI Limbă ergativă din familia caucaziană, ramura de nord-est, subgrupul lezghic, înrudită cu LEZGHINA, TABASSARAN, UDI. KURDĂ Limbă/grup de limbi din familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul iranian, vorbită în Turcia, Armenia, Iran, Irak, Siria, Azerbaidjan. Circa 26 000 000 de vorbitori, mulți bilingvi. Numeroase dialecte − două grupuri: KURMANJI (KURMANCÎ) și SORANI. Limbă ergativă morfologic, cu partiție determinată de timp: sistemul ergativ apare numai la timpurile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
un sufix de detranzitivizare și o sursă pentru marca antipasivă. PONAPEANĂ Familia austroneziană, ramura oceanică de est, grupul micronezian. Limbă vorbită în Arhipelagul Micronezia. Limbă înrudită cu TONGANA. 15 000 de vorbitori. PUINAVEAN − Vezi MAKU. PUNJABI Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană, grupul indic central, vorbită în regiunea istorică Punjab, aflată la granița dintre India și Pakistan (80 de milioane de vorbitori) și în India (30 de milioane de vorbitori). Numeroase dialecte. Partiție ergativă. Construcția ergativă este restrânsă la anumite timpuri. De
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
antipasiv absolutiv și altul numit antipasiv focus/agentiv. Pivot S/O. Topică VOA. Subiect nul. Pronumele independente apar rar, marcând emfaza. Se pare că nu apar niciodată în același enunț A și O realizate pronominal. RAJASTHANI Limbă indo-europeană din familia indo-iraniană, grupul indic central, vorbită în India. 80 de milioane de vorbitori. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de aspect: nominalul primește cazul ergativ numai dacă verbul e la aspectul perfectiv. REMBARRNGA (KALTUY, RAINBARGO, RAINBARNGO, REMBARRANGA, REMBARRNGA, REMBARUNGA) Limbă australiană înrudită cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
propozițiile subordonate, marcarea, realizată prin acord, este întotdeauna de tip ergativ. Marcarea de tip ergativ apare numai în prezența particulei aspectuale stative, iar marcarea de tip acuzativ, în prezența particulei aspectuale active. SHURIWAI − Vezi NADËB. SINGHALEZĂ Limbă indo-europeană din ramura indo-iraniană, grupul indic, vorbită în Sri Lanka. 15 milioane de vorbitori. Limbă cu marcare sintactică. A primește cazul nominativ (nemarcat). O primește, de regulă, nominativul (nemarcat), dar, dacă nominalul este [+ Animat], poate primi și acuzativul (marcat). În anumite structuri intranzitive, subiectul are
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
subiectului intranzitiv, marcată cazual și prin acord verbal. So este o clasă închisă, cuprinzând numai 12 verbe al căror prefix (marcând acordul) este omonim cu cel pentru O din structurile tranzitive. Sa este o clasă deschisă. YAZGULYAM Limbă indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul iranian, subgrupul Pamir, vorbită în Tadjikistan. 4 000 de vorbitori. Marcare tripartită numai la timpurile trecute. YIDINY Limbă din nordul Australiei. Partiție cazuală complexă: pronumele primesc nominativul/acuzativul. Numele primesc absolutivul/ergativul. Prin cazul ergativ este marcat constituentul A
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cele în uz, mai bun ritor minoritarul rom în fața femininelor sale, balabusta cu interesantele desuuri roz, altceva decît creața fustă țigănească, să fie români mai buni decît noi, care rupem în alogenia lingvistică pîrtii românești? zece mii, geaba, sănătos, lipsesc guturalele indo-iraniene, la deal și la vale, gata! ori sînt atenuate, personajele mai grele ținem nasul în pămînt, jumătatea conjugală cu gluga pe cap și cu căciulă, trupul aplecat pe bărbat, femeia cu broboadă verde mîinile prinse una într-alta și geanta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]