25 matches
-
coperțile cărții "Cântul Eliberatului" traducerile iscusite și limpezi ale unor texte sanskrite ("upanișad, gītă, śăstra") atribuite de tradiție lui Dattătreya - o figură emblematică în spațiul cultural indian. Pe lângă traducerile inspirate, coordonează și îngrijește în cadrul diferitelor edituri volume sau colecții de indologie. Activitatea sa, deși una de nișă, se impune cu o forță non-violentă în spațiul cultural românesc atât de vitregit de valorile culturale autentice indiene.
Vlad Șovărel () [Corola-website/Science/328918_a_330247]
-
În anul 1972 a absolvit Gimnasiul Leibniz din Essen-Altenessen. Din anul 1972 până în anul 1977 a studiat lingvistică comparată, sinologie, studii japoneze și indologie la universitățile din Marburg și Berlin (Universitatea Liberă) . Între anii 1977 și 1990 a deținut diferite funcții în calitate de asistent de cercetare și universitare și că lector universitar la Berlin, Viena și Salzburg. Ca asistent de cercetare pentru lingvistică computaționala orientalista
Jost Gippert () [Corola-website/Science/335828_a_337157]
-
un scriitor român specializat în indianistică, traducător și eseist privind literatura sanscrită, literatura antropologică cu volume privind scriitorii români interesați de literatura orientală. A participat la Congresul Mondial de Antropologie și Etnologie din India iar recent, la Conferința Mondială de Indologie, New Delhi, 21-23 noiembrie 2015. Studii de filologie 1965, doctorat 1974 - Universitatea din București.<br> Specializări: Universitatea din Roma (1973), limba și literatura italiană), Universitatea din Delhi (1981), limba și literatura sanscrită). Doctor în filologie (Univ. București, 1975). Certificate and
George Anca () [Corola-website/Science/335245_a_336574]
-
pentru emisiunea în limba română, la Radio 3zzz din Melbourne. Se mai pot consulta:<br> The World of Learning, Who’s Who în România; Dicționarul general al literaturii române, al Academiei Române, Dicționarul Biografic al Scriitorilor Români La Conferința Mondială de Indologie, Delhi, 21-23 noiembrie 2015<br> [[Categorie:Nașteri în 1944]] [[Categorie:Scriitori români în viață]] [[Categorie:Traducători români]]
George Anca () [Corola-website/Science/335245_a_336574]
-
articolul „Neuholland und die brittische Colonie in Botany-Bay”, publicat în "Allgemeines historisches Taschenbuch" (Berlin, decembrie 1786), eseu despre perspectivele de viitor ale coloniei engleze fondate în New South Wales în 1788. Un alt domeniu al său de interes a fost indologia - unul dintre scopurile principale ale expediției Ecaterinei a II-a, care nu s-a concretizat, era să ajungă în India. El a tradus piesa sanscrită după o versiune în latină furnizată de Sir William Jones; aceasta l-a influențat puternic
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
așa-numitul „lot Noica”. Își petrece cinci ani și șase luni în închisoare, din care trei ani (1960-1963) în lagărele de muncă forțată din Balta Brăilei. În perioada 1971-1973 este lector extern la Facultatea de Limbi Orientale din București - Secția Indologie, ținând un curs de filosofie și civilizație indiană. A tradus "Istoria Indiei" și "Bushido", la care lucra împreună cu Nicolae Steinhardt. I-a dedicat tatălui său cartea cea mai dragă, "Bhagavad-gita". Ultimii doi ani sunt legați de scrierea cărții "Arhaic și
Sergiu Al-George () [Corola-website/Science/317045_a_318374]
-
detaliat, dar a scris mai mult despre istoria culturală, științifică, socială și religioasă a Indiei. El a extins ideea de istorie într-o altă lucrare, "Cronologie a Națiunilor antice". Pentru studiile sale detaliate cu privire la istoria Indiei, Biruni este considerat părintele Indologiei . Arheologia din Orientul Mijlociu a început odată cu studiul Orientului Apropiat antic de către istoricii musulmani, care au dezvoltat un interes în procesul de învățare despre culturile preislamice. S-au concentrat pe arheologia și istoria Arabiei preislamice, Mesopotamiei și Egiptului antic. În egiptologie
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Jacob Taubes, André Vauchez, răposatul Maarten Vermaseren, Adela Yarbro Collins, Hans Witte, Elémire Zolla - și Îmi cer scuze față de cei pe care poate i-am omis, din involuntară scăpare. Atunci cînd, În 1973, mi-am schimbat aria de cercetare din indologie În gnosticism și am studiat cu Ugo Bianchi la Milano, aproape patru ani, timp În care am dat diferite examene de creștinism timpuriu, Noul Testament, teologie biblică, antropologie, istorie medievală și alte cîteva discipline, m-am simțit atras de gnosticism Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
precizare necesară. Solicitudinii sale li s-au alăturat generozitatea atașantă a celor două fiice moștenitoare, Ulla Wikander și Marita Wikander, și ale celor doi foști discipoli ai lui Stig Wikander, Gunilla Gren-Eklund și Bo Utas, moștenitori ai celor două discipline, indologia, respectiv iranistica, pe care Wikander le-a ilustrat ca orientalist și istoric al religiilor. Țin să le mulțumesc în primul rând celor trei moștenitori de drept aiacestei corespondențe, doamnelor Marita și Ulla Wikander, precum și domnului Sorin Alexandrescu, pentru cedarea drepturilor
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
al Universității din Uppsala, catedra de istorie a religiilor de la Teologiska Fakultet), Philippe Gignoux (fost director de studii la École Pratique des Hautes Études- „Le Monde Iranien”), Dr.h.c.Dr. Siegfried Lienhard (professor emeritus al Universității din Stockholm, catedra de indologie) și către doamna Lienhard (fostă elevă a lui Wikander, la Lund, în anii ’40), Dr.h.c.Dr. Manfred Mayrhofer (professor emeritus al Universității din Viena, catedra de indo-europenistică) și Mac Linscott Ricketts (Virginia, SUA). Din rândul mai tinerelor generații, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
ca dintre Eliade și majoritatea colaboratorilor la Zalmoxis, Carl Clemen, Przyluski, Rowland sau Hentze. Și cu atât mai remarcabilă este această diferență cu cât, ulterior, cariera internațională a lui Wikander va fi în parte trasată tocmai de Eliade: cursurile de indologie ținute la Columbia University (1960) sau la Colegio de México (1967), conferințele de istorie a religiilor Haskell Lectures la Chicago (1967) devin posibile pentru Wikander în urma recomandărilor din partea lui Eliade. 2.4. „Influența iraniană”. Istorism și morfologie istorico-religioasătc "2.4
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
cu tema „Les syncrétismes dans les religions grecque et romaine”. 1959 ME: - (august) participă la conferințele Eranos, prezentând „Dimensions religieuses du renouvellement cosmique”. - apare traducerea în franceză a Haskell Lectures (1957), Naissances mystiques, Gallimard. SW: - profesor invitat la departamentul de indologie al Columbia University, New York. 1960 ME: - (iulie-august) participă la conferințele Eranos, prezentând „Mythes et symboles de la corde”. - (septembrie) participă la al X-lea Congres internațional de istorie a religiilor, Marburg. - fondează, împreună cu Ernst Jünger, revista Antaios (1960-1972). SW: - conferință la
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
1963 ME: - (august) participă la conferințele Eranos, prezentând „Paradis et utopie: géographie mythique et eschatologie”. - apare Aspects du mythe, Gallimard. 1964 ME: - Universitatea din Chicago îi conferă titlul de Sewell L. Avery Distinguished Service Professor. 1965 ME: - (ianuarie-martie) cursuri de indologie și conferințe la Colegio de México, Mexic. - (aprilie-mai) invitat la Princeton, unde ține câteva seminarii despre spațiu sacru și timp mitic. - (septembrie) participă la Congresul de la Claremont. - apare ediția franceză Le sacré et le profane, Gallimard. 1966 ME: - ales membru
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
ME: - (august) Ascona - Eranos, „Mythes de combat et de repos: dyades et polarités”. - apare From Primitives to Zen. A Thematic Sourcebook on the History of Religions, Harper and Row, New York. SW: - (ianuarie-septembrie) profesor invitat la Colegio de México, cursuri de indologie. - (octombrie-decembrie) profesor invitat la Chicago, pentru Haskell Lectures. 1968 ME: - (februarie-martie) ține cursuri de istorie a religiilor la University of Southern California, Santa Barabara. - primește Christian Culture Award Gold Metal for 1968, Windsor University, Canada. 1969 ME: - (februarie-martie) ține cursuri
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
P³ñcar³tra and the Ahirbuddhya Samhit³, Adyar, 1916 (pentru concepția yoga în literatura sectei vishnuite P³ñcar³tra), și The Kashmir Recension of the Bhagavadgșt³, Stuttgart, 1930, dar șicâteva articole: „Das SaÌÚitantra”, ZDMG 68 (1918), pp. 101-110, sau „Dravidisch und Uralisch”, Zeitschrift für Indologie und Iranistik, Viena, 1928. 6. La data redactării scrisorii, Wikander publicase deja câteva lucrări despre arhaica divinitate plurivalentă An³hit³, anume articolul „Gudinnan An³hit³ och den zoroastriska eldskulten”, Religion och Bibel I (1942), pp. 26-48, și teza secundară Feuerpriester in Kleinasien
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
cărora acest aspect le lipsește destul de mult” - cf. Jacques Duchesne-Guillemin, Le religion de l’Iran ancien, Presses Universitaires de France, Paris, 1962, pp. 275-276. Vezi și infra, scrisoarea XXIII, nota 1 (p. 250). 3. Kasten Anders Rönnow (1897-1943): profesor de indologie și indo-europenistică la Universitatea din Uppsala. I s-a publicat o singură carte, disertația de doctorat susținută la Uppsala, Trita Âptya, eine vedische Gottheit, UUÅ, 1927, dar numeroase articole de referință în periodice de orientalistică prestigioase: „Zur Erklärung des Pravargya
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
în tradiția religioasă iraniană se pot găsi în Pierre Sauzeau și André Sauzeau, „Le symbolisme des métaux et le mythe des races métalliques”, RHR 219 (2002), 3, pp. 259-297, și Touraj Daryace, „K³ve the Black-Smith: An Indo-Iranian Fashioner?”, Studien zür Indologie und Iranistik 22 (1999), pp. 9-21. 6. Poul Tuxen (1880-1955): indolog și tibetanist, specialist în filologie indiană, filosofia și istoria religiilor Indiei. Între 1903 și 1928, angajat la Royal Library Copenhaga, iar între 1928 și 1951, profesor de filologie indiană
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
cel mai înalt grad” - cf. Les religions australiennes, Payot, Paris, 1972, p. 33, nota 1. LXIItc "LXII" 1. Din ianuarie până în septembrie 1967, Wikander a fost profesor invitat în Mexic, la Colegio de México, unde a ținut un curs de indologie. În Arhiva SW s-au păstrat câteva file conținând variante de subiecte de examen final, care configurează întru câtva extensia cursului ținut de Wikander. 2. Paul Tillich (1886-1965): teolog și filosof. Între 1919 și 1933 a predat teologia și filosofia
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
istoric și lingvist persan, reprezentant al Evului Mediu islamic. A trăit în Afganistanul de azi și a dedicat o mare parte a operei sale culturii indiene. A scris istoria Indiei Tarikh Al-Hind, fiind considerat un fondator și un maestru al indologiei. Scrierile sale abordează geografia și geodezia. A avut un foarte viu schimb de idei în corespondența sa cu Avicenna, rămase în istoria culturii. Cea mai importantă lucrare a sa, Urmele rămase din secolele trecute, (al-Athar al-Baqqiya 'an al-Qorun al-Khaliyya), tradusă
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
e o creație hibrida și are o rezonanță neplăcută"; presupunea că modelul său a fost constituit de unele adjective substantivizate precum Romanoslavica, Italica - si sugera că modele alternative preferabile denumirile de domenii de cercetare de tipul slavistica, germanistica, balcanistica - sau indologie, balcanologie etc. Pentru studiile despre română, termeni mai adecvați ar fi fost deci romanistica sau, eventual, (deși e mai greoi) românologie. Trebuie să remarcam mai întîi că, în ciuda criticii lingvistice, Romanica s-a menținut timp de peste trei decenii; apoi, ca
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
Liviu Bordaș a studiat la Facultatea de Filozofie a Universității din București, de la licență până la doctorat, și, ca visiting student, la Facultățile de Indologie ale Universităților din Viena, Roma, Heidelberg și Florența. A urmat un masterat în sanscrită la Universitatea din Pondichéry (India), iar în prezent definitivează teza de doctorat la Special Centre for Sanskrit Studies al Universității „Jawaharlal Nehru“ din New Delhi. A
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Universitatea din Pondichéry (India), iar în prezent definitivează teza de doctorat la Special Centre for Sanskrit Studies al Universității „Jawaharlal Nehru“ din New Delhi. A activat în calitate de cercetător științific la Institutul de Studii Orientale „Sergiu Al-George“ (București), Institut Français d’Indologie (Pondichéry), Centre de Sciences Humaines (New Delhi) și Accademia di Romania (Roma). A făcut, de asemenea, stagii de cercetare în Franța, Statele Unite ale Americii, Iran și Pakistan. În prezent este fellow al Colegiului Noua Europă din București. Este membru al
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
de asemenea, stagii de cercetare în Franța, Statele Unite ale Americii, Iran și Pakistan. În prezent este fellow al Colegiului Noua Europă din București. Este membru al Societății Italiene de Istoria Religiilor. A publicat studii, articole și comunicări științifice de filosofie, indologie, istoria religiilor, istorie culturală și intelectuală în periodice academice din România și din străinătate. A editat revista de studii culturale Origini. Caiete silvane (5 volume, 2002-2003). Este autorul cărții Iter in Indiam. Imagini și miraje indiene în drumul culturii române
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Viena. Kuiper, F.B.J. (1964), „The Bliss of Asa”, În Indo-Iranian Journal, nr. 8, pp. 96-129. Kuiper, F.B.J. (1985), „Note on Avestan «ahu»”, În Indo-Iranian Journal, nr. 28, pp. 287-290. Lankarany, F.Th. (1985), „Daenă im Avesta, eine semantische Untersuchung”, Studien zur Indologie und Iranistik, nr. 10, Reinbek. Lommel, H. (1927), Die Yäst’s des Awesta übersetzt und eingeleitet, Göttingen, Leipzig. Lommel, H. (1930), Die Religion Zarathustras nach dem Awesta dargestellt, Tübingen. Lommel, H. (1939), Der arische Kriegsgott, Frankfurt am Main. Lommel, H.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
23, pp. 245-249. Sundermann, W. (1986-1987), „Studien zur kirchengeschichtlichen Literatur der iranischen Manichäer”, II, În Altorientalische Forschungen, nr. 13, pp. 239-317; III, ibidem, nr. 14, pp. 41-107. Tavadia, J.C. (1931), „Pahlavi Passages on Fate and Free Will”, În Zeitschrift für Indologie und Iranistik, nr. 8, pp. 119-132. Tavadia, J.C. (1956), Die mittelpersische Sprache und Literatur der Zarathustrier, Leipzig. Turcan, R. (1981), Mithra et le mithriacisme, Paris. Unvala, J.M. (1925), Observations on the Religion of the Parthians, Bombay. Vahman, F. (1986), Ardă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]