9 matches
-
nouă, dar marcată în esență de același spirit violent și represiv, devenit perfect vizibil în 1990-’91. Pentru a punctă asemenea interese, politologul a preferat să-și riște capul și bunul nume. Atât rezultatele demersului științific, cât și determinarea să indomptabila merită prețuite - în special în lumina insultelor care i-au fost aduse de elitarii postcomuniști și adepții acestora din mass-media. Îl asigur pe Vladimir Tismăneanu de întreaga mea considerație pentru eforturile domniei sale și ale membrilor Comisiei, dorindu-mi totodată că
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
aparținând U.E. În scumpa noastră republică, un pic prezidențială, nițel parlamentară, un fenomen similar s-a produs totuși, în foarte stranii circumstanțe, demne a fi aduse la cunoștința opiniei publice. Pe când dl Hurezeanu, duios îngăduitor, iar dl Cristian Tudor Popescu indomptabil sardonic se întrebau frățește de unde ar putea proveni zvonul, ministrul Justiției, d-na Monica Macovei, certifica: în adevăr, în luna aprilie a anului viitor, un mare corupt va fi capturat, monitorizat, pus la păstrare. Izbitor paralelism, afurisită coincidență, fantastic decalc
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
margini”, incapabili de a fugi Înapoi, refugiindu-ne În cumintea turmă umană, incapabili de a ne desprinde privirile de „abis”, de acele „uriașe, terifiante și splendide” priveliști ale „lumii, ale vieții”, ceea ce numim cu un cuvânt grosolan astfel. Noi, marginalii indomptabili ai societății, noi suntem mândri cu „destinul nostru”, nu invidiem pe nimeni dintre cei care se bucură de favorurile mulțimii și ai mai-marilor vremii, iar când „nu mai putem”, când stâlpii „de nervi și de carne” ai ființei noastre Încep
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Încet, te lași smuls adîncilor ape,/ masa ta informă de beznă se degradează/ pe treptele de soare în urcuș.// Orbit, ieși la văzduh pe țărmul divin” (Muzică). E aici o interesantă enclavă originală a lirismului autohton avînd ca obiect o indomptabilă frămîntare, infernalizată printr-o solitudine exacerbată, canibalică: „Acolo, în bezna fără de priviri,/ unul se-aruncă pe altul să-l înghită/ la capătul unei neînchipuite/ singurătăți de foame” (Cîmp de maci). Găsim astfel dovezile unei dedublări a eului poetic. Pe de-
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
edite, și altele, cele mai multe, nu o dată senzaționale, dând la iveală texte inedite. Sumarul se deschide cu un studiu despre publicistica lui Eminescu, intitulat Articoli nepoliticoși (probabil ca o ironie la adresa adversarilor politici). Cum se știe, poetul a fost un antiliberal indomptabil, atacurile lui căpătând nu o dată accente pamfletare. Simona Cioculescu explică obiectiv idiosincrazia lui față de lumea liberală, care e cea din Scrisoarea III. Pentru el, clasa mijlocie, creată de liberali, era alcătuită din "caraghioși și haimanale, oameni a căror muncă și
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
în bezna unei săli de cinematograf” (omul bidimensional). Dar pentru a surprinde o asemenea uimitoare transformare a obiectelor e nevoie de un instrument optic special, altul decît ochiul uman obișnuit. Vederea tinde a deveni viziune, așternînd asupra realului culorile subiectivității indomptabile: „ochii tăi verzi tu vezi totul în verde/ ai pătat absolut totul cu verde/ pămîntul și frunzele/ soarele noaptea și invizibilul” (o corabie de nuiele). O astfel de capacitate vizionară este ubicuă sau microscopică sau radical transformatoare: „unul/ pretindea că
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
trezește. mișcă din coadă, scapără limba și-mi zornăie-n creier solzii lui mici". Se poate bănui senzația autorului de-a se afla în captivitatea autoreferențialității ca într-o cămașă de forță. Epura textuală semnifică o încătușare a unei senzualități indomptabile, a unei naturi sangvine a cărei expresie se arată înclinată spre refuz, sfidare, violență. De aci ia naștere o reacție de înciudare, de revoltă chiar împotriva uneltelor poeticești, împotriva limbajului propriu, caricaturizat și suduit în fel și chip: "o limbă
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
lor după treburi de taină; iar negustorii nu-și găseau astâmpăr în spatele vitrinelor lor cu imitații și cu diamante veritabile, cu adorabile broșe vechi verzi ca marea, în monturi din secolul al opsprezecelea...” O recunoașteți pe regina modernismului britanic, pe indomptabila feministă, rafinata eseistă Virginia Woolf (1882-1941) în aceste rânduri „victoriene” din primele pagini ale romanului Doamna Dalloway ? Pare că scrie anume pentru a face reclamă anglicității Crose de crichet, câmpuri verzi ca smaraldele negustorilor, Cymbeline de Shakespeare, străzile Londrei, fantasmele
Virginia Woolf în traducerea lui Petru Creția by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4554_a_5879]
-
cum le-a numit, cu un calambur, G. Ranetti, au înrâurit, între alții, pe I.A. Bassarabescu, Gh. Brăescu, Al. O. Teodoreanu, Tudor Mușatescu, C. fiind asumat ca patron și de generația optzecistă. În ultimii ani ai vieții, cu sarcasticul indomptabil și dizolvant, posedat de un demon al cârtelii, al deriziunii, se petrece o schimbare. E mai calm și înțelegător, dispus să accepte, cu un amuzament superior, firea omenească și metehnele ei. Nu și priveliștile din natură, care în opera lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]