12 matches
-
scop principal este să alunge suferința, să creeze un calm sau o liniște interioară denumită ataraxie. Aceasta implică eliberarea de frica celui atotputernic, de suferințele cu finalitate universală. A propos de moarte, Epicur a exprimat și enunțat ideile sale asupra indubitabilității morții, asupra conștientizării acesteia. Aceasta se poate prelungi mental, existența omului poate să dăinuie post mortem cu ajutorul imaginației, să împlinească în acest fel, după moarte, dorințele și temerile omului. Viața morală a omului, ferită de plăceri și temeri, devine durabilă
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
prin facultățile pe care întreaga tradiție precartesiană le-a recunoscut ca fiind non materiale, înainte de toate înțelegerea și rațiunea. Apoi, drumul meditativ se continuă în supunerea noțiunii de gîndire unui nou examen în lumina căruia am aflat deja imaterialitatea și indubitabilitatea ei. Gîndirea rămîne indubitabilă în ciuda caracterului îndoielnic al existenței corpurilor, deoarece întrucât aparența de a simți nu implică existența lumii exterioare și nici pe cea a propriului meu corp, ea este totodată indubitabilă și distinctă de corp: prin urmare ea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
întrucât aparența de a simți nu implică existența lumii exterioare și nici pe cea a propriului meu corp, ea este totodată indubitabilă și distinctă de corp: prin urmare ea poate fi acceptată în interiorul gîndirii. Cum ea trece cu succes proba indubitabilității, dimensiunea fenomenologică a senzației și imaginației este introdusă pe bună dreptate în noțiunea de gîndire. În elaborarea criteriului indubitabilității gîndirii, ordinea meditației a produs o noțiune de gîndire cu totul independentă de înțelegere. De fapt nu este vorba de o
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
este totodată indubitabilă și distinctă de corp: prin urmare ea poate fi acceptată în interiorul gîndirii. Cum ea trece cu succes proba indubitabilității, dimensiunea fenomenologică a senzației și imaginației este introdusă pe bună dreptate în noțiunea de gîndire. În elaborarea criteriului indubitabilității gîndirii, ordinea meditației a produs o noțiune de gîndire cu totul independentă de înțelegere. De fapt nu este vorba de o simplă lărgire a domeniului gîndirii, ci de o veritabilă modificare a noțiunii ei: ceea ce constituie esența gîndirii nu mai
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Gassendi. Dar în Meditația a-II-a , cuvîntul «conștiință» lipsește din locul în care Descartes introdusese, conform ipotezei noastre, propria lui noțiune de gîndire. Majoritatea interpreților nu au fost deranjați de lipsa cuvîntului; de fapt, videri subliniază un element fundamental al conștiinței: indubitabilitatea ei, anume exact ceea ce se caută în gîndire. Dimpotrivă unul dintre interpreții care a subliniat cel mai mult importanța indubitabilității în cadrul noțiunii cartesiene de gîndire, anume Richard Rorty, nu a neglijat să arate că identificarea gîndirii cu ceea ce este indubitabil
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
de gîndire. Majoritatea interpreților nu au fost deranjați de lipsa cuvîntului; de fapt, videri subliniază un element fundamental al conștiinței: indubitabilitatea ei, anume exact ceea ce se caută în gîndire. Dimpotrivă unul dintre interpreții care a subliniat cel mai mult importanța indubitabilității în cadrul noțiunii cartesiene de gîndire, anume Richard Rorty, nu a neglijat să arate că identificarea gîndirii cu ceea ce este indubitabil în senzație și imaginație nu este niciodată explicită la Descartes.) În mod implicit, identificarea gîndirii cu indubitabilitatea, ar putea plasa
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
mai mult importanța indubitabilității în cadrul noțiunii cartesiene de gîndire, anume Richard Rorty, nu a neglijat să arate că identificarea gîndirii cu ceea ce este indubitabil în senzație și imaginație nu este niciodată explicită la Descartes.) În mod implicit, identificarea gîndirii cu indubitabilitatea, ar putea plasa această identificare între aparență și conștiință. Avem suficiente elemente pentru a pune întrebarea: videri, care permite inserarea senzației în gîndire, marchează o etapă încă indecisă în procesul ce-l va conduce pe Descartes în Răspunsurile la Obiecții
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Conform procedeului nostru, se va întreba dacă ordinea meditației nu oferă un asemenea motiv, și vom căuta deci în cele precedente motivele alegerii cartesiene. Dacă însă, aparența de a simți, imagina, e.t.c. (videri) nu se bucură de o indubitabilitate generală, dar răspunde exact genului de îndoială care a fost ridicată contra științei în Meditația I-a, alegerea cuvîntului videri în locul celui de «conștiință» pentru a numi gîndirea va fi justificată: limbajul îndoielii comandă în această situație precisă, limbajul indubitabilului
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Noua interpretare a gîndirii va fi descoperită în ordinea meditației plecînd de la întrebările care sunt puse de îndoială, chiar înainte de a avea un nou nume - cel de «conștiință». În fine, pentru a justifica definiția gîndirii ca aparență a , trebuie ca indubitabilitatea pe care o recunoaștem aparenței să spună ceva despre calitatea îndoielii, și în special despre îndoiala care a pus sub semnul întrebării știința, îndoiala asupra evidenței, căreia numai existența și esența eului sunt presupuse a-i rezista. Atenția noastră se
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
spună ceva despre calitatea îndoielii, și în special despre îndoiala care a pus sub semnul întrebării știința, îndoiala asupra evidenței, căreia numai existența și esența eului sunt presupuse a-i rezista. Atenția noastră se va îndrepta deci asupra raportului dintre indubitabilitatea aparenței și îndoiala ridicată asupra științei în numele unui Dumnezeu atotputernic, în Meditația I-a. În bogatul dosar al surselor Dumnezeului înșelător cartesian, a fost neglijată o posibilă sursă, în ciuda faptului că vecinătatea cronologică și cunoașterea ei sigură de către Descartes îi
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
este sigur că eu sunt, eu exist.” “Quid est horum quamvis semper dormiam, quamvis is qui me creavit , quantum în se est, me deludat, quod non aeque verum sit ac me esse?”) Urmează că includerea senzației în gîndire, din perspectiva indubitabilității conștiinței, nu este subterană și implicită, așa cum a crezut Rorty, ci cât se poate de explicită. Explicită, dacă acceptăm să vorbim în limbajul ordinii meditațiilor. Motivul includerii aparenței de a simți, a ceea ce imi apare ca simțit în gîndire este
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
indubitabil pe care îl căutam. Acest videri, departe de a semnala o etapă încă imprecisă a procesului care l a condus pe Descartes la identificarea gîndirii cu conștiința, subliniază că ceea ce-l interesează cu adevărat pe Descartes în conștiință este indubitabilitatea ei, dat fiind faptul că aparența este natura conștiinței. Ordinea meditării a descoperit pentru moment o noțiune nouă de care se va îngriji mai târziu să o numească. În altă ordine, dacă este adevărat că în Răspunsurile la Obiecții cuvîntul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]