38 matches
-
Montaner, Puig i Cadafalch, Joan Rubió, Antoni M. Gallisà și alții au desfășurat o activitate și mai intensă, cel puțin din punct de vedere cantitativ. Și astfel, admirația trezita de operă artiștilor se extinde asupra comanditarilor lor, acesti burghezi catalani industrioși, inteligenți și deschiși la nou, iubindu-si cu pasiune orașul și având o nedesmintită vocație a mecenatului. Nu erau, desigur, niște sfinți. Roase de boli endemice și secerate de epidemii, cartierele mărginașe ale Barcelonei, ca și Orașul Vechi - abandonat sărăcimii
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
exemplu, Sibiul. El ia un oraș, care e, practic, orașul său natal, dar este și un oraș tipic din secolul XX, la fel de urât ca Roubaix sau Tourcoing din Franța ori Detroit din Statele Unite; ia orașul tipic din secolul XX, industrial, industrios, unde se lucrează, se lucrează, se lucrează, și lumea nu are timp să se ocupe de artă. El a ales să pună aici ceea ce era mai frumos; în parc, în afara lui, imaginează un fel de linie, cu anumite riscuri; însă
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
Gheorghe Grigurcu Cînd vorbim de meșteșug, sîntem înclinați a avea în vedere rutina, lucrul în serie, industrios. Nimic mai străin însă decît acest aspect de textul lui Cornel Regman, care, elaborînd lent, cu o disimulată pasionalitate a lucrului "bine făcut" (îmi mărturisea că realizarea unei cronici literare îi răpea multe zile, cîteodată săptămîni!), intenționa a livra unicate
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
lui Coșbuc, într-o competiție a ineditelor care ne-am fi așteptat să înceteze de multă vreme. Un profesor bistrițean, Constantin Catalano, a alcătuit în 2001 o antologie din opera elevului poet George Coșbuc, fără convingerea că a epuizat materialul industriosului ucenic. Mai recent, istoricul literar clujean Mircea Popa a făcut o investigație sistematică în toate zonele în care au rămas pe dinafara unei ediții de opere poezii nereeditate: în manualele didactice la care poetul a fost coautor, în manuscrise, în
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
unde, proiecte, bruioane, dedicații și glumițe scriitoricești, făcute în momentele de respirație. Moștenirea culturală, în accepția proprie a termenului, e o problemă delicată în posteritatea unui artist. Sorin Stoica reprezintă o excepție și în această privință. Prolific, fără a fi industrios, în cei cinci ani câți numărăm de la momentul debutului său editorial la cel al dispariției, foarte tânărul autor a lăsat în urmă texte nu numai publicabile, ci și în cel mai înalt grad reprezentative. Inițial, am crezut că paginile grupate
Marcă înregistrată by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8330_a_9655]
-
cea de dinainte de 1990 (când, tânăr încă, era considerat, pe bună dreptate, unul dintre cei mai buni poeți români în viață) și cea de după (când numărul mare de volume publicate și relativa lor stereotipie i-au sedimentat imaginea de autor industrios). În această a doua etapă, cronicile mefiente n-au întârziat să apară, chiar din partea unor admiratori declarați ai poeziei lui Coșovei. Reproșul cel mai frecvent privea tocmai tipul de „rutină” la care, parcă sfidându-și natura spectaculoasă, se supunea acest
I did it my way by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2852_a_4177]
-
romantice mediocre, însă ușor memorizabile, ediții îngrijite din Bolintineanu, Grandea, Baronzi etc.; li se adaugă piese de teatru fără valoare, voluminoase și numeroase traduceri, de la Atanasie Christopulo, Spătarul Milescu și Dionisie Fotino la Moličre și Racine, într-un avînt scriptic industrios, fără oprire și fără alegere. Dacă n-ar fi scris spre sfîrșitul vieții Suvenire contimpurane, Sion ar fi rămas un pașoptist minor, salvat de la uitarea totală doar prin versurile din poezia Portretul, pe care, în actul al doilea din O
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
dar, în fine, poet, poet în toată puterea cuvântului (nu mai e nevoie, sper, să explic începutul acesta de frază) rămâne Traian T. Coșovei și în Aerostate plângând. În ultimii ani, Coșovei a făcut o figură de autor mai degrabă industrios decât prolific, publicând (la edituri mici și mijlocii) carte după carte, într-un ritm de-a dreptul descurajant. Nu cred că vreun cronicar literar de azi s-ar putea lăuda că le-a citit pe toate sau că măcar a
Numărătoarea continuă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6026_a_7351]
-
modelul unui idilism de pastorală tămâiată cu bune intenții și fotografiile de meri în floare cu o bancă sub ei în viziunea lui Michael, modelul succesului sub forma exercitării puterii, o perspectivă aproape feudală, cinică și seniorială așa cum îl evocă industrios Jack etc. Perspectiva este cea a unei fericiri fade, lipsite de tensiune, previzibile până la cel mai mic detaliu sau, în voletul paternalist-patronal, o imagine a puterii și satisfacției care decurge din prerogativele exercitării ei. Justine respinge organic cele două oferte
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
perseverența doctorului Watson să dai peste o carte de acest tip, menită să probeze rezistența statuii, și nu s-o dizolve în nimicnicia atâtor reforme care nu reformează nimic. Prin urmare, ca să ajungem mai deștepți, trebuie întâi să devenim mai... industrioși!
Industria Shakespeare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6418_a_7743]
-
drept cuvânt. Am avut prilejul s-o discut altădată. Adevărul este că amândouă romanele fac în titluri o concesie gustului pentru romanțiozitate al epocii, dezvoltat sub influența cinematografului și a traducerilor de romane de consum (era vremea de glorie a industriosului Jul. Giurgea!) dar se și întâlnesc în punctul comun al temei lor substanțiale, care este aceea a timpului ireversibil. În rest sunt numai deosebiri între cele două cărți, dar nu e locul acum să le trec în revistă. Un personaj
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
Sorin Stoica, probabil cel mai înzestrat prozator realist al tinerei generații. Trebuie spus că, deși dispărut mult prea devreme, înainte de a împlini treizeci de ani, Sorin Stoica a scris și a publicat relativ mult. (Fără a fi, cumva, prin asta, industrios.) Spre surpriza tuturor, inclusiv a editorilor, volumul acesta, conținând numai literatura (adică nu și cercetările academice adiacente, din sfera antropologiei culturale) se apropie, cantitativ, de o mie de pagini. Povestiri, romane, publicistică, jurnal, corespondență (electronică), note disparate (extrase din cele
O limbă comună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4163_a_5488]
-
acord cu opera lui, scintilantă, sporadică, accidentală. Când, de-o vreme încoace, și-a sincronizat versurile cu calendarul unor publicații săptămânale (ca România literară sau, mai apoi, Suplimentul de cultură), asupra lui a început să planeze suspiciunea că ar fi industrios. Pe deasupra, o serie de poeme în registru gracil licențios (concepute cu ani în urmă, dar publicate abia acum) i-au făcut pe destui să ridice, pudic, din sprâncene. Ca și cum acele cuvinte, dinafara dicționarului explicativ, e drept, fuseseră inventate de Brumaru
Un mare scriitor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4187_a_5512]
-
ca să nu ne oprim decît la ele acum, deși nici în zona artelor frumoase, în jurul filialelor, mișcarea nu e de neglijat aflate într-o continuă cumătrie cu interminabile podghiazuri de la un festival la altul, de la o premiere la alta. Condeieri industrioși, experți în formulă, turmentați în mediocritate, turmentați ca atare, infatuați cît încape, agresivi în haită, antipatici. Phuah! Dar Creangă-Eminescu? s-ar putea auzi dinspre laboratoarele hermeneuților de serviciu. Într-adevăr. Ce și-or fi spunînd cei doi în lungile lor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ieșeanului în imitarea unui Stahi (inimitabil!) cu exactități și prețiozități de-a dreptul uimitoare, au găsit imediat amatori bucureșteni înstăriți, destinîndu-și-le, evident, recentelor lor vile mai mult sau mai puțin riscate arhitectural. Cum, așijderi, oricît ar mai produce alt asemenea industrios de data asta bucureștean multiplu acaparator (printre altele, parlamentar..., evident, pesedist) nu va putea accede nicicînd la statutul colegilor săi de generație, unul de prim rang și, se-nțelege, mult mai puțin spectaculos în regim tranzacțional. Corolarul? Aș cădea în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la intrarea în orașul Kassel, "Kassel. Die Documenta Statdt", tot așa, pe poarta de intrare a Iașului să se scrie "Iași. Orașul Perifericului". Revenind la cele două articole, am constatat cu nedumerire că dvs. ați criticat la fel de răutăcios și pe "industrioșii" care preferă pictura limuzină (deci mercantilismul în artă), cît și pe cei care preferă arta, fie ea și alternativă, fără să cîștige nici un ban. Asemenea personajului lui Victor Hugo, după ce "m-am luptat pentru o idee", preț de cîteva fraze
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rămânea mai departe liber. Torenburg își lua obligația să învețe doi mecanici „secretul” fabricării. La 15 ianuarie 1841, Torenburg a cedat acel hrisov, cu încuviințarea organelor de resort ale statului, lui Theodor Ghica, unul dintre cei mai activi și mai „industrioși” boieri Moldoveni. Acesta din urmă a înființat fabrica de lumânări pe un loc din apropierea „grajdurilor domnești” din Iași. Autorii unui articol despre industria din Principatele Române, articol publicat în 1847 în „Foaia germană din Brașov”, referindu-se la acea fabrică
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
literaturii române, romanul Groapa, publicat în 1957. Primele rânduri ale cărții (mărturisea prozatorul) au fost scrise prin ’45-’46, inspirate de un fapt divers: închiderea celebrei „gropi a lui Ouatu”; romanul a suferit prefaceri până la ediția definitivă (1982). B. scrie industrios și ritmul editorial probează această avalanșă: urmează câteva volume de nuvele (Oaie și ai săi, 1958, Patru condamnați la moarte, 1959, Prânzul de duminică, 1962, Martiriul Sfântului Sebastian, 1969, Miresele, 1975), dar și volume de reportaje, note de călătorie, eseuri
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
Universității din Timișoara” și în „Orizont”. Debutul editorial îl reprezintă volumul Realism și devenire poetică în literatura franceză (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor). Are o activitate publicistică susținută, chiar dacă relativ parcimonioasă (scriitorul s-a manifestat mai degrabă ca eseist decât ca industrios cronicar al producției editoriale curente și s-a abținut de la practicarea „gazetăriei” culturale propriu-zise) în „Orizont”, „Caiete critice”, „Vatra”, „România literară” (unde a deținut o rubrică proprie, începând din anul 2000) și alte publicații culturale importante. Are un rol proeminent
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
comportament care ar putea să afecteze funcționarea benefică a pieței libere, Smith a acordat o atenție considerabilă condițiilor instituționale necesare operării efective a pieței libere. Ordinea instituțională ideală ar permite individului să se comporte eficient, folosind la maxim spiritul său industrios. Recompensa pentru eforturile sale ar fi tocmai potrivită, nici nejustificat de mare (monopoluri), nici incorect de mică, nestimulativă (discreționism etatist). Venitul obținut nu ar fi independent de contribuția la interesul public. Acum se discută despre “rent seeking” (căutarea, extragerea de
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
Târlică (1925), „roman” care a circulat în numeroase ediții, Moș Alinte și Casandra (1942), Țuș-Țuș, romanul unui măgăruș (1943), Vreau s-ascult și eu povești (1943), precum și multe alte istorioare prelucrate de obicei după P.J. Stahl. I.-M., un autor industrios, exploatând abil scheme și cărți de mare audiență, pe care le „prelucrează”, este și traducător al unor scrieri în proză de Matilde Serao, Jules Sandeau, Hector Malot, Edmondo De Amicis, Selma Lagerlöf. SCRIERI: Stavila, București, 1915; Într-un adăpost, București
IONESCU-MOREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287590_a_288919]
-
Cel mai bun roman al scriitorului, Alegere de stareță (1932), cu o intrigă strânsă, dinamică, schimbări de situație surprinzătoare, personaje vii, excelent individualizate, rămâne scrierea în care originalitatea, savoarea formulei sale se manifestă pe deplin. În celelalte S., devenit chiar industrios, se autopastișează, de unde o anumită impresie de cădere în facil. Mai degrabă povestitor prin structură (realizând, ca atare, veritabile modele), decât romancier (îi lipsește darul invenției ample), el apelează, în multe din întreprinderile sale romanești, doar la juxtapunerea de nuclee
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
prozatorul investighează, în medii diferite - (mic-)burghez, mai degrabă al mărunților funcționari ori salariați cu „gulere albe”, al micilor mahalagii decăzuți moral ș.a. -, drame banale ori aventuri, mai ales erotice (adultere, triunghiuri amoroase, incertitudini și indecizii afective), explicate ori complicate - industrios, neîndemânatic - cu obsesii, pulsiuni, procese de conștiință, fatalități obscur motivate etc. Nuvela care se poate, la rigoare, reține, este Alexe, omul lui Dumnezeu, posibil vag reflex al faimoasei Cănuță, om sucit de I. L. Caragiale, cu un personaj becisnic și abulic
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
Ministerul de Externe, unde va fi arhivar până în 1913, când se pensionează. Colaborând și la unele dintre publicațiile vremii - „Amicul familiei”, „Telegraful”, „Ghimpele”, „Revista contimporană”, „Revista literară și științifică”, „Columna lui Traian”, „Vatra”, „Revista literară”, „România ilustrată” ș. a. -, P. produce industrios un gen de proză ieftină, destinată cititorului naiv, fără gust și pretenții. De altfel, timp de peste patru decenii, începând din 1866, el a scos o mulțime de calendare populare, forma cea mai adecvată de difuzare a acestei literaturi de colportaj
POPESCU-17. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288938_a_290267]
-
în volumele Discursul soarelui (1937) și China (1938). Perioada sovietică începe în 1942, la Moscova, unde îi apar volume care cuprind versuri violent antiromânești. Este orientarea pe care a păstrat-o patru decenii, răstimp în care a tipărit enorm. Poligraf industrios, B. colportează clișeele propagandei sovietice în versuri, în romane, în dramaturgie, condus de principiul - versificat tot de el - potrivit căruia „Ni-i Moscova soare, iar Kievul frate”. În jurul vieții și scrierilor sale, oficialitățile sovietice au creat o legendă profitabilă. A
BUCOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285894_a_287223]